Marea Balacareala a inceput. Scrisorica ratacita prin sertare si gasita din „intamplare”, e mai multe si numarul lor creste direct proportional cu nervozitatea conducatorilor iubiti. Spre deosebire insa de vechea noastra scrisoare pierduta, care era periculos de explicita, biletelele intre „dragi” nu spun nimic de-a dreptul, se multumesc sa sugereze, facand inutil orice demers cu legea in mana. Coruptia e ca fata de imparat, nici scrisa, nici nescrisa, nici dovedita, nici ascunsa, si pe fata, si prin dos.
La cat venin erupe zilnic pe toate canalele mass-media, la cata ura ne-mpacata clocoteste in fiecare luare de cuvant, cum sa nu apreciezi linistea dinaintea aderarii? Cum sa nu multumesti cu inima plina de recunostinta votatilor de pe toate buletinele pentru ca nu s-au dat in stamba anterior lui 1 ianuarie? Cum sa nu-i admiri?
Nu credeam in consensul national? Ei bine, iata ca a existat! Razboirea generala a fost pusa in asteptare, cu netarmurit patriotism, de catre toti posesorii de pungute cu otrava, decisi sa nu rateze ciolanul european. Si acum, ca suntem cu sacii in caruta inmatriculata cu atatea emotii, la atac, vitejilor! Jos mastile! Sus biletelele! Liber la dezvaluiri! Liber la amintit amintiri!
Bieti contribuabili, nu fiti tristi! La cat platiti, spectacolul e gratis! Si cu atat ramaneti!