Usais, habar nu ai ce grea e viata barbatului
cum se scoala el la cinci, de cu zori ca sa apuce in gara trenul fantomatic ranjind: iaca blegii care merg la lucru !
apoi el trebuie sa isi calce camasile, sa faca tivul la pantaloni pentru ca nu poate apare intre oamenii de duzina ca o naluca descompusa, cu parul valvoi, mirosind neplacut a canalizare unde tocmai destupase o incalcita radacina de magnolie superba care alesese blestemata cele mai intortocheate subsoluri ale existentei.. si apoi, apoi zilele de joi in care ar fi vrut si el sa stea cu prietenii teoretici la vreo tuica, sau sa joace sah cu un fost campion de box, nu, nu i se permitea nici libertatea de a pescui, sau de a trage vanturi in lifturi, de a se privi cu coada ochiului in oglinda sparta de la etajul 2 cand chiar se speria de aratarea batrana, decrepita si plina de cicatrice pe care o zarea topaind ca o paparuda in mercurul oxidat, plina de flegme oglinda aceia remarcam, deci izi zic Usais sa nu contezi pe extazul meu, pe entuziasmul pe care iti inchipui ca il tin ascuns de tine, in experientele pe care le pui la cale, cu atata si atata frivolitate, exhibitionism, maltruism, pentagratie si bucomalitie cu care iti amuzi haita de creditori si vanzatori de indulgente pe care tocmai i-am intalnit iesind in grupe binare din apartamentul tau rau famant..
