Cu puţin timp înaintea Jocurilor Olimpice londoneze, doi cercetători americani de la universitatea din Boston şi Texas, au tras semnalul de alarmă asupra sedentarităţii, afirmând, în revista The Lancet, că 10% din decese în lume se datorează lipsei de activitate fizică. Numai în 2008, aceasta a provocat moartea a 5,3 milioane de indivizi, ceea ce ar echivala decesului cauzat de tabac. Potrivit doctorului I-Min Lee de la Harvard Medical School din Boston, între 6 şi 10% din cele patru mari maladii no- transmisibile: cardio-vasculare, diabet de tip 2, cancerul sânului şi al colonului, provin din neglijenţa faţă de acel minim de 150 de minute de activitate fizică cumpătată pe săptămână. Pentru cei predispuşi genetic la hipertensiune, o practică moderată şi regulată a exerciţiului fizic, reduce cu 42% riscul apariţiei acestei patologii insidioase. Organizaţia mondială a sănătăţii recomandă, indiferent e vârstă, practicarea exerciţiilor fizice adaptate la posibilităţile fiecăruia, cel puţin cinci zile pe săptămână, timp de 30 de minute zilnic. Nu e vorba de o simplă plimbare agale prin grădina din spatele sau din faţa casei, ci de un efort susţinut, solicitând ceva mai serios muşchii, respiraţia şi activitatea cardiacă.
Dacă ne-am observa mai atent, am constata că mulţi dintre noi petrec o mare parte a timpului aşezaţi pe un scaun confortabil la un birou, la o cafeluţă, la o bere rece, la o discuţie pasionantă, în faţa televizorului sau a calculatorului, economisind pe cât se poate mişcarea. Facilităţile care ne permit această „lene” fizică sunt numeroase, ca şi butoanele la îndemână oriunde. Butonul ascensorului, butonul aragazului, butonul climatizorului, butonul veiozei, al maşinii de spălat ca şi tot soiul telecomande care au făcut din noi naturi statice. Am uitat, probabil, că am fost programaţi, pe planul genetic, în epoca preistorică, să întâmpinăm tot felul de impedimente: ridicarea de greutăţi, alergături printre copaci în căutarea hranei, rezistenţa la intemperii, deplasări interminabile spre adăposturi mai puţin expuse calamităţilor naturale, etc. Comodităţile civilizaţiei actuale, confortul ei excesiv, ne-au rupt prea brutal de moştenirea condiţiei fizice a înaintaşilor.
Predispoziţia genetică la hipertensiune ar necesita chiar mai mult, practicarea unui sport de performanţă ca mijloc ideal de întârziere a revelării patologiei, prezervând astfel sănătatea arterelor. Degradarea lor, este un semn al bătrâneţii, de unde şi zicala: „Ai vârsta arterelor, bădie !…”. După doctorul Xavier Girerd, hipertensiolog la spitalul Pitié-Salpétrière din Paris : „70 % din cei ce suferă de hipertensiune arterială, depăşesc vârsta de 60 de ani”. Maladia, silenţioasă, se instalează pe nesimţite şi produce crize cardiace sau accidente vasculare cerebrale, victimizând nu mai puţin de 12 milioane de persoane în Franţa. „Sportul ameliorează funcţiunea arterelor care vor rămâne tinere mai mult timp, având drept consecinţă diminuarea secretării substanţelor ce favorizează rigiditatea lor, ca şi a depozitelor de colesterol.
Sportul diminuează, de asemenea, activitatea nervului simpatic care augmentează ritmul cardiac, accelerând, în acelaşi timp, nervul vag, implicat şi el în încetinirea frecvenţei cardiace”, explică profesorul doctor Claire Mounier Vehier, cardiolog la CHRU de Lille. În vederea supleţei arterelor, este recomandată şi o activitate fizică de rezistenţă: nataţie, bicicletă, jogging, mersul sprinten, etc., între 20 şi 40 de minute, de trei ori pe săptămână. Pentru femei, ajunse la pragul menopauzei, etapă critică ce poate favoriza apariţia hipertensiunii, durata exerciţiilor se prelungeşte până la 60 de minute. La birou, şederea pe scaun este inevitabilă, mai cu seamă când programul se întinde între 6 şi 8 ore pe zi. În general, activitatea statică poate provoca dureri dorsale datorită obişnuinţelor posturale nesănătoase. Din fericire există mijloace simple de luptă contra efectelor nefaste ale acestor poziţii prelungite. Iată câteva exerciţii simple care, în afară că dezmorţesc articulaţiile, tonifică sistemul muscular, stimulând în acelaşi timp circulaţia sanguină.
A) Aşezaţi confortabil pe un scaun, ambele picioare împreunate cu tălpile aplatizate pe podea, se apleacă trunchiul înainte, se prind gleznele cu mâinile, relaxând partea posterioară a gâtului şi umerii. Se menţine poziţia 10 secunde, după care se redresează trunchiul. Mişcarea este calmă şi reprodusă de 5-6 ori.
B) Aşezaţi pe un scaun cu faţa la spetează, picioarele îndepărtate şi aplatizate pe sol. Se îndoiesc braţele plasate deasupra capului, cuprinzând cu mâinile coatele opuse. Trăgând braţele cât mai în spate posibil, se apleacă trunchiul relaxat lateral , spre stânga, menţinând înclinaţia 10 secunde. După revenirea la verticală, se reia flexiunea la dreapta. Mişcare se execută cu mult calm şi se reia cel puţin 3 ori de fiecare parte.
C 1- 2) Tot aşezaţi confortabil pe un scaun, se întind picioarele la orizontală, se încrucişează gleznele, dreapta peste stânga şi se strâng energic între ele, timp de 5 secunde, după care se destind 5 secunde. Se execută câte o serie de 10 mişcări alternând gleznele.
Pe scaun, ca în poziţia precedentă, cu picioarele aplatizate pe sol, se ridică piciorul drept la orizontală, executându-se o serie de 10 flexiuni-extensiuni la nivelul gleznei. cu fiecare picior. Exerciţiul se repetă de 4 ori sau mai mult, în funcţie de rezistenţa fiecăruia. Dacă nu parveniţi să faceţi aceste câteva exerciţii în timpul zilei de lucru, nu uitaţi, în schimb, să vă poziţionaţi trunchiul pe scaun cât mai vertical posibil şi din jumătate în jumătate de oră să faceţi câţiva paşi pe unde vedeţi că este posibil. Un minimum de activitate fizică este necesară deoarece, în formă şi destins, veţi fi mult mai performanţi în activitatea profesională.