Consider că s-ar impune dintru început unele precizări privitoare la aceste consideraţii: nu am nici o intenţie de a jigni persoanele care practică meseria de măcelar, pe care o consider, la fel ca toată lumea, una absolut utilă şi onorabilă. Invocând chiar sensul figurat, folosit atunci când un chirurg se face vinovat de erori, de neglijenţe în operarea unui bolnav şi este catalogat, popular, drept „nu un chirurg, ci un… măcelar”, cu speranţa că aceasta nu jigneşte pe nimeni!
De asemenea, ţin să precizez că tema acestor rânduri, temă care mi-a reţinut atenţia în săptămânile premergătoare începutului anului şcolar din România, mi-a generat o serie de reflecţii pe care ţin să le difuzez cu acest prilej, dintr-un singur punct de vedere: aspectul strict psihologic al chestiunii. Este vorba de predarea religiei în învăţământul românesc preuniversitar, iar din anul recent început, chiar de la clasa pregătitoare. De asemenea, nu mă consider îndreptăţită nici la cel mai mic comentariu asupra faptului însuşi că se predă religia în şcoala românească, atenţia mea concentrându-se exclusiv asupra modului cum se predă, cu consecinţele pentru echilibrul psihologic-moral-integrativ social al cetăţeanului din această ţară, subliniind impactul asupra acestor aspecte ale dezvoltării personalităţii.
Am aflat din presa scrisă şi electronică românească la care am acces despre deficienţele predării acestui obiect, a cărui obligativitate este inclusă şi în planul de învăţământ (cu caracter de lege), încă din anul 1995. Astfel încât, repet, mă ocup de cine şi în ce fel este predată această disciplină în şcoala românească.
De altfel, am luat cunoştinţă de acest domeniu al procesului instructiv-educativ în urmă cu câteva luni, atunci când am urmărit declaraţiile şi intervenţiile unor organizaţii non-guvernamentale, în principal ale Asociaţiei Secular Umanistă din România (ASUR), una din cele 10 ONG-uri care au încercat intervenţii pe lângă factorii decizionali din conducerea ţării. ASUR a cerut, în mai multe rânduri, Ministerului Educaţiei să retragă de urgenţă autorizarea manualelor de religie care promovează intoleranţa religioasă şi care agresează psihic copiii prin repetarea obsesivă a temelor despre „păcat”, „iad” şi „diavoli”. După cum afirma vicepreşedintele ASUR Toma Pătraşcu, „gândiţi-vă ce simte un copil de 7-8 ani atunci când i se spune că, dacă se va duce duminica la film, va arde pe vecie în iad. Gândiţi-vă ce se întâmplă atunci când profesorii de religie îi învaţă că seceta, inundaţiile sau cutremurele se petrec din cauza continuării săvârşirii păcatelor”.
În acest context, în colectivele didactice, profesorii celorlalte discipline îi privesc cu o neîncredere condescendentă pe profesorii de religie, în principal pentru faptul că aceştia nu au absolvit modulul pedagogic din învăţământul superior de stat. Şi pe bună dreptate! Din exemplele care au reţinut în ultimul timp atenţia factorilor de resort, reiese, din relatările acestora în presă, că „atestarea” acestor profesori de religie este în fapt o „binecuvântare” a reprezentanţilor cultelor, cu impunerea obligativităţii respectării cu… sfinţenie a programei didactice în cel mai strict spirit doctrinar. Practic, în răspunsul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) la această declaraţie abundă, după umila mea părere, în intenţii manipulatoare, viciile de raţionament în cel mai pur sofism!
Dacă în declaraţia respectivă, ASUR şi nu numai, se subliniază faptul că practic, „obligativitatea” predării religiei în şcoli se referă exclusiv la includerea acesteia în programul de învăţământ, legea respectivă prevăzând şi posibilitatea ca disciplina să fie, totuşi, inclusă într-o serie de discipline opţionale (istoria religiilor, istoria culturii şi a artelor), după cum se prevede şi posibilitatea ca elevii să nu participe la aceste lecţii de religie, la cererea scrisă a părinţilor sau a tutorilor legali în cazul elevilor până la 18 ani şi la cererea scrisă a elevilor care au împlinit această vârstă. Tot printr-un viciu de raţionament, reprezentanţii BOR acuză ONG-urile de „ateizare prin informare” a părinţilor, specifică… comunismului! Altfel spus, a face cunoscute cetăţenilor drepturile consfinţite prin Constituţie devine, printr-o confuzie intenţionat întreţinută… o practică a ateizării! Şi aceasta, datorită faptului că practic, prin necomunicarea acestor drepturi părinţilor şi elevilor, într-o manieră clară şi explicită precum… litera legii, aceasta nu ar atrage după sine o serie de alte confuzii.
Dintre acestea, cele mai flagrante mi s-au părut suprapunerea nepermisă a segregării şi a discriminării interreligioase peste discriminarea „intraeligioasă”, citând în acest sens recomandările copiilor de a-şi alege numai prieteni religioşi, selectaţi după criteriul valorilor morale tradiţional-creştine! O altă confuzie flagrantă, tot sub acest aspect, mi s-a părut punerea semnului egalităţii între ateu şi credincios nepracticant, mai ales în decretarea frecventării exclusive a bisericii, iar frecventarea aşezămintelor culturale, sau de relaxare, fiind taxată drept „păcat” demn de pedeapsa divină.
Tot practic, în marea majoritate a cadrelor „atestate” de BOR pentru a preda religia, sunt fie preoţi, fie soţii de preoţi. Mulţi dintre aceştia susţin, întru justificarea lor, că evită, în modalitatea de predare, atât discriminarea religioasă, cât şi contrazicerea cunoştinţelor dobândite de elevii lor la disciplinele ştiinţifice din programa şcolară.
Un singur lucru escamotează – de asemenea intenţionat – BOR: gravele deficienţe în competenţa acestor profesori de religie, care par lipsiţi cu desăvârşire de cele mai elementare noţiuni de psihologie a copilului, de psihologie a învăţării şi de psihologie generală şi socială. În acest fel ceea ce s-a semnalat în recentele declaraţii ale ASUR, ca întemeiere a cererii de revizuire ale manualelor după care se predă religia, acestea „prezintă păcatul şi consecinţele acestuia într-o cheie excesiv de crudă şi morbidă pentru vârsta copiilor cărora li se adresează”. În acest sens, este citat faptul că li s-a spus copiilor că simplul fapt de a trece pe lângă o biserică fără să se închine, le-ar putea atrage pedeapsa – imediată, de altfel – de a fi călcaţi de o maşină. Sau: copiilor preadolescenţi li se prezintă abordarea biblică a facerii lumii, recomandându-li-se să nu citească „din cărţile ereticilor”.
Cât despre perpetua ameninţare cu „osânda veşnică la chinurile iadului”, pornindu-se de la premisa vieţii de apoi, este primejdios deformată aici o temă primordială a psihologiei moderne, şi anume angoasa morţii, obiect de cercetare a psihologiei existenţiale actuale. Acestei teme i se rezervă, în numeroase tratate rezervate psihoterapiei existenţiale (aş cita în acest sens lucrarea profesorului Irvin D. Yalom), psihoterapeut şi profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford, lucrare în economia căreia este rezervat un amplu capitol privitor la „Conceptul morţii la copii”. În acest capitol se porneşte, în subcapitolul „Angoasa de moarte şi psihopatologia”, de la una din concluziile căreia i se oferă un caracter axiomatic, a lui Jean Piaget, după care „vârstelor foarte mici le lipseşte capacitatea pentru gândirea abstractă. Chiar şi la zece ani, copilul se află într-un stadiu al operaţiunilor mentale concrete”. De aici rezultă şi rezultatele uneori devastatoare pentru întreaga evoluţie a sănătăţii şi echilibrului de la copilărie la maturitate, provocate de gestiunea defectuoasă a formării unor concepte abstracte necunoscute, dar intuite de copii. În aceeaşi lucrare, prof. Yalom citează constatările psihologului Gregory Rochlin precum că „remarcabil nu e că un copil dobândeşte opinii adulte despre sfârşit, ci cât de tenace ţin adulţii toată viaţa la opiniile copilăriei şi cât de predispuşi sunt să se întoarcă la ele”.
Astfel încât s-ar impune o chestionare mai în profunzime asupra a „ceea ce simte un copil de 7-8 ani”, căruia i se prezintă cu brutalitate consecinţelor punitive ale unor (imaginare) păcate, asupra efectelor acestora asupra întregii evoluţii psihice a copilului, altfel spus, consecinţele uneori dramatice ale acestei stări de stres aparent trecătoare. O dovadă în acest sens o aduce chiar un fost ministru al educaţiei, profesor de psihologie, Mircea Miclea, evocând numeroase cazuri în care copiii nu au putut rezista acestui stres indus şi au clacat, subliniind totodată că atât d-sa, cât şi alţi confraţi de profesie, au trebuit să-i trateze.
Chiar într-un studiu semnat de Georgiana Ilie, i se reproşează ASUR „fundamentalismul” antireligios, atunci când respectiva declaraţie (şi nu numai), pare orientată cu precădere spre (ne)respectarea legislaţiei în vigoare de către BOR şi spre consecinţele acesteia. Răspunsul pare să-l dea deputatul PDL Marius Spânu, care a cerut modificarea programei didactice religioase, ca şi ASUR de altfel, fără modificări semnificative ale legislaţiei, şi al cărui eşec a condus în cele din urmă (totuşi), la politică: 99% dintre parlamentarii care au votat împotrivă s-au gândit la influenţarea electoratului prin preoţi.
O palidă victorie a tuturor acestor demersuri ale ONG-urilor: ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a anunţat că, în urma unei discuţii cu Patriarhul Daniel, s-a hotărât regândirea programelor disciplinei de religie, cu promisiunea de a da curs solicitărilor de a scoate din circuitul educaţional manualele de religie ce promovează intoleranţa religioasă şi care agresează psihic copiii, şi îşi exprimă speranţa ca această acţiune să fie pusă în practică imediat. Şi până atunci, este chiar exclus riscul ca acest mod de predare a religiei să devină, din iresponsabil, de-a dreptul… criminal? O afirm pe proprie răspundere!
Articolul a aparut in revista contributors.ro si a fost publicat cu permisiunea autoarei
Cand perversiunile sexuale nu mai sunt pacate si cand devin exceptii raporturile sexuale normale mi se pare ca religia care avertizeaza sub premisa savarsirii pacatului asupra acestor deviatii comportamentale venim cu tot felul de gaselnite, unele rizibile, altele puerile si multe de extractie comunisto-ateiste despre limitarea chipurile a libertatilor spirituale ale copilului. Oare nu despre asta vorbim ca e de fapt, nevoie pentru readucerea societatii pe calea credintei, pentru a utiliza in scopul imbunatatirii comportamentului in familie si societate a generatiilor din ce in ce mai dedate pierzaniei, a preceptelor religioase, a invataturilor sfintilor parinti ai Bisericii noastre stramosesti. Nu vedem ce fac unii parinti crescuti in epoca de aur, cum isi parasesc copiii, cum ii mutileaza fizic si emotional, cum isi parasesc familiile sub cele mai ridicole pretexte, cum habar n-au sa-si faca cruce, habar n-au sa spuna o rugaciune, toate acestea cu repercusiuni grave in comportament, in educatia copiilor etc. Si toate acestea fiindca se gasesc – iata – o seama de speriati de avioane care se tem ca i se afecteaza copilului libertatile, constiinta, etc, etc, daca i se franeaza cu invatatura crestina pornirile violente, apucaturile animalice pe care educatia are menirea a le elimina, asana, etc. Educatia aceasta, care a tinut timp de milenii lumea in niste limite stranse depravarea, degradarea morala, etc, din motive de cultivare a ateismului si a pervertirii relatiilor sociale si familiale, este pe cale sa dispara in totalitate sub presiunea falselor opinii si a clamarii unor temeri idioate relativ la asa zisele incalcari ale libertatilor copilului. Libertati sa ce ? sa intrebe elevele de cl lX pe profesorul de religie ca daca e pacat sa faci sex in intelesul clasic, nu ar fi mai putin pacat sau defel daca ar face ele sex oral ? Vedeti pana unde s-a ajuns ? asta vrem in continuare ca sa aiba chipurile, copiii libertati ? cand statul nu poate sa opereze pana in asmenea profunzimi ale vietii sociale invatatura crestina, biserica si frica de Dumnezeu au tinut in echilibru societatea umana, teama ca desi nu te vede nimeni, exista undeva, Cineva care te vede si te pedepseste a fost „Justitia” care a exercitat un rol a carui lipsa in acesti ani o resimte intreaga societate.
Domnule Nicolae Iuga Brad, am o curiozitate: înainte de 1989, pe vremea când erați politruc național-comunist, tot așa vorbeați în public despre biserica strămoșească?
D-le Iuga, mersul la film duminica este tot perversiune (in Romania), dupa parerea dumneavoastra?
In privinta perversiunilor, stati linistit, ele sunt in Codul Penal romanesc.
Am scris parerea mea despre educatia religioasa a minorilor ca un comentariu la un alt articol (cu scuze pentru niste erori de tastare care mi-au scapat).
Suedezii trateaza chestiunea sensibila a educatiei religioase a copiilor fara ,,spume la gura”. Or fi ei niste pacatosi in comparatie cu alte natiuni, dar starea echilibrata a economiei, disciplina autoasumata a unei mari parti a populatiei, destinderea sociala etc sunt niste calitati care poate compenseaza ,,pacatosenia” lor. Oare ar fi Modelul Suedez (asa cum a propus si Ion Iliescu in primele clipe ale Romaniei post comuniste) unul de urmat chiar si in aceasta privinta, a educatiei religioase?
http://www.acum.tv/articol/58419/#comment-29146
D-le Iuga, cred ca problema nu se pune in termenul de a da sau nu copiilor libertati. Dilema ar fi, dupa parerea mea, daca avem obligatia sa acordam copiilor respect (in afara de dragoste, care e, dupa cum se stie,… oarba). A il obliga pe copil sa ia pozitie fata de o religie, sau ideologie, cand el inca nu stie bine sa se stearga la fund, e ca si cum v-as trimite pe dumneavoastra (sau pe mine) intr-un zbor cosmic dupa o pregatire sumara de cateva ore.
In privinta educarii tinerilor (copiilor) in spiritul de a nu se deprava, acest obiectiv nu este exclusiv al religiei. Aceeasi ambitie o avea si regimul comunist, folosind ca instrument intre altele Securitatea. Vedeti articolul doamnei Grindea in care povesteste cum avea grija securistul liceului de moralitatea profesoarelor (persoane care trecusera de mult majoratul).
In special @ Nicolae Iuga Brad
Am scapat de ideologia comunista, ca sa indoctrinam copii cu ortodoxisme sau cu crestinisme , profitand ca mintea lor curata inca nu e coapta pt a discerne, pt a gandi si atunci ii pervertim si ii speriem, ii facem sa creada, in loc sa gandeasca. de fapt, macar comunismul a fost superior in sensul ca propavaduia fericirea pe pamant si nu intr-un ipotetic rai.
In loc sa ii facem s agandeasca, sa discearna, eventual prin predarea pe la liceu a unei istorii a religiilor, ii prostim de mici cu chestii gen sa-si faca cruce cand trec pe langa o biserica, de parca dumnezeu are de a face in vreun fel cu biserica, de parca e inchis in biserici, ca un papagal intr-o colivie. Dumnezeu e peste tot, nu e incatusat intr-o cusca, fie ea si catedrala hipermantuirii neamului. Si niste autointitulati intermediari intre Dumnezeu si prostime, numiti popi, episcopi, multsi nespusdemultpreafericiti etc profita ca si-au format o generatie de neganditori, de credinciosi pe care ii mulg in biserici, ca doar credinta in bani e aia care ii mana pe preoti, nu stiu cum ,dar toti vor bani si e retea cvasimafiota de recoltare a banilor de la credinciosi.Credinta trebuie sa fie optiunea fiecaruia si nu trebuie sa fie impusa. Nu trebuie sa furi, sa omori,trebuie sa iti ajuti semenii-oameni, dar si celelalte creaturi- nu de frica ca te batuie iadul sau ca recompensa ca ajungi in rai, ci ca esti om si, ca fiinta ceva mai desteapta decat celelalte specii (cel putin asa ne consideram) avem niste responsabilitati fata de noi insine si fata de celelalte.altfel, apare o generatie de „credinciosi” care fac cruci, postesc, aprind lumanari-de alea vandute la suprapret de preoti-pupa moaste si isi trag coate si pumni in gura si se calca in picioare pe la manastiri, sau in viata de zi cu zi putin le pasa fata de semenii lor. Astia sunt niste credinciosi pt care ritualul e totul si nu faptele, nu respectarea celor 10 porunci.Aprinderea de lumanari, mersul la biserica, indeplinirea ritualurilor si canoanelor conteaza, nu moralitatea care izvoraste din respectarea poruncilor bibliei. Dupa statistica, in Romania sunt 90% credinciosi, desi asta e tara hotilor. Am intrebat, de ex., niste studenti care aveau cruciulite la gat si posteau, cum de copiaza la examene si zic ca sunt credinciosi, a copia nu e un furt? Cica nu se pune asta. Avem hoti care ctitoresc biserici, avem credinciosi care voteaza cu partid care are ca membru de onoare un criminal notoriu, fost presedinte, avem credinciosi care voteaza si razvoteaza cu primari sau parlamentari hoti etc. Deci halal credinta si credinciosi!De fapt asta se si vrea, niste oameni care gandesc putin, sunt usor manevrabili. Si sa nu mai vorbesc despre fapta reprobabila de a invrajbi elevii de diferite confesiuni intre ei, ca ala nu e ortodox si e satana, ca trebuie sa nu mai vorbeasca ceilalti elevi cu el etc, fapte care des se intampla, mai ales ca elevii nici nu-s capabili sa discearna. As accepta toate macar daca BOR ar fi un model de moralitate, dar cand 99% din preoti sunt manati numai de credinta in bani, cand BOR incalca porunca „sa nu furi!”, nerestituind lacasurile confiscate de comunisti Bisericii Rom.-Catolice, cand se construiesc catedrale si mii de biserici, dar copii cersesc pe strada si saraci nu sunt ajutati prin programe consitente la acre sa participe si sa fie chiar initiate de Biserica, cand calugari si popi si episcopi umbla in X5, in Audi, au smartphonuri etc… eu nu mai cred ca Dumnezeu are vreo treaba cu religia si cu Biserica…
Daca este adevarat ce spune articolul, si n-am de ce sa ma indoiesc ca nu e, „predarea” religiei in scoala este calea cea mai sigura ca toti copii, toti care au ceva minte, sa devina atei. Cit despre ceilalti o sa formeze noua generatie de fundamentalisti. Pe cind prima biblioteca incendiata sau prima explozie intr-un cinematograf? Atunci predarea religiei in scoli se va dovedi cu adevarat criminala.
Romania este azi „tara fara intelectuali” asa ca tot ce accepta asa-numitii inlocuitori de intelectuali care stabilesc zi programele scolare si universitare trebuie pus sub semnul intrebarii.
Daca tot au decis sa introduca religia in scoli, evident ca ei puteau alege prezentarea comparativa a religiilor iar nu indoctrinarea copiilor. Ar fi fost cu totul altceva. Dar asa asistam la scene dramatice, ridicole.
In primul rand la impostura. Fostii mari securisti si „comunisti” (si aici nu ma refer numai la „tov Iuga”) au virat in cel mai scurt timp la noua perspectiva. O vara apropiata a mea imi povestea cum la institutul de proiectari unde a lucrat (in Rm Valcea) tocmai perechea cea mai pe linie, sot si sotie care se salutau cu „buna dimineata tovarasa (e)” au fost primii care dupa impuscarea lui Ceausescu sa se salute cu „Laudat sa fie domnul Isus Cristos”. Dupa care au pus mana pe o serie de hoteluri pe Valea Oltului si acum isi subventioneaza copiii plecati in SUA (ca acestia nu lucreaza!). Acestia sunt „noii crestini”!
Am vazut reactia neurotica a unei fete de liceu care a pus intrebarea: acum ce sa cred? De unde au avut neveste fiii lui Adam si ai Evei? „Le-a trimis dumnezeu din cer!” a venit raspunsul.
Este trist ca in timp ce lumea se indreapta spre lumina stiintei, in Romania si putinul dobandit sub alte regimuri in materie de cultura…se pierde!
Mai am de adaugat ceva important: este adevarat ca stalinismul a fost o catastrofa din toate punctele de vedere, inclusiv intelectual. Dar injosirea stiintelor sub stalinism nu a putut dura mult.
In schimb acum dupa ce „socialismul stiintific” a fost inlocuit la paritate de „creationismul stiintific”, sperantele de schimbare si revenire la normal sunt cu mult mai mici, pentru ca a intrat pe fir dumnezeu insusi…
Cu el nu te poti pune!
Singura speranta consta in influenta occidentului care ar putea ajuta intrucatva iesirea din minciunile noi.
Este cutrenmurător, cum acest fenomen de îndoctrinare ortodoxistă, seamănă cu fundamentalismul islamic, sau ortodoxismul iudaic. Dacă chiar trebuie predata religia, ea ar trebui să se limiteze doar la norme morale unanim acceptate de toate religiile din România.Este acoperitor în acest sens să se predea doar cele 10 porunci,și….atât.Partizanatul religios practicat asupra copiilor, va naște monștrii antiumani, care au adus atâta durere întregii omeniri, așa cum au fost și din păcate încă se manifestă:naționalismul, șovinismul, antisemitismul, fascismul,legionarismul, etc. Și așa , chiar fără învățământ religios obligatoriu, există pericolul educației religioase greșite, din familie ! În școlă, ar fi bine să se facă doar știință și educație morală universală.
Este păcat, că excelenta prezentare a D-nei Rodica Grindea, nu ajunge pe măsuțele deputaților și senatorilor, care au preferințe materialiste, în interes propriu, și sunt departe de gânduri strategice, pentru viitorul acestei țări.
Iar D-na Ecaterina Andronescu, care preferă să adune comisii, care să-l declare pe Ponta, nevinovat de „plagiat”, în loc să-l convingă pe patriarhul Daniel , să introducă printre păcate și păcatul „plagiatului” !!
D-le Pincu Sfartz, de fapt „păcatul plagiatului” este în fapt păcatul de a fura, fiindcă plagiatul este un furt, fie el și intelectual. Altfel spus, ar trebui să se discute despre el atunci când se predă porunca a 7-a, „să nu furi”, printre exemple, alături de furtul de bani, de bunuri, etc. În fapt, este vorba de valori general umane, universale, fără de care oamenii s-ar sfâșia, s-ar ucide, s-ar jefui între ei și s-ar destrăbăla (vezi porunca „să nu preacurvești”) mai mult decât o fac astăzi, ajungând, presupun, să se nimicească precum regn uman. De altfel, fiecare religie le include în codul său moral. Dar asta nu par să vadă profesorii de religie (mai precis, nu le convine să vadă), și recomandând elevilor, de exemplu, să-și aleagă prieteni după criteriul valorilor morale creștine, îi induc astfel într-o gravă eroare, total… imorală, sădindu-le în suflet, în fapt, o ideologie discriminatorie. Dar despre asta, poate voi… păcătui și eu cu încă un articol pe tema celui prezent, în curând!
Felicitari autoarei!
Gabriel Andreescu
În opinia mea, din dreptul la libertatea de conştiinţă a părinţilor rezultă că educaţia etică a minorilor ar trebui să fie rolul exclusiv al părinţilor. Este treaba lor dacă, eventual, doresc să dea o educaţie religioasă copiilor, şi care să fie aceasta.
Din punct de vedere practic, este iluzoriu să se creadă că ar exista norme morale unanim acceptate de toate religiile din România şi de toţi cei care nu sunt credincioşi. Dar nu acesta este motivul principal pentru care nu statul trebuie să facă educaţia etică, ci cel de mai sus.
Educarea copiilor de către stat este o apucătură de natură totalitară; faptul că se practică şi în „familii bune” 🙂 nu schimbă acest fapt.
Domnule Alexandru Leibovici, nu sunt total de acord cu dvs. Daca statul isi vede de treaba si stabileste faptul ca el trebuie sa ajute la educarea pentru viata a copiilor, fara imixtiunea cultelor in procesul de invatamant,el face un lucru bun.
Daca insa statul incurajeaza religia dominanta sa preia controlul educatiei, atunci el face un lucru rau.
Si in Italia s-a pus de curand aceeasi problema ca si in Romania: multi voiau sa reintroduca religia in scoli.
Din fericire pentru ei, Rita-Levi Montalcini a intervenit cu tot prestigiul ei sa blocheze o prostie.
Eu cred ca parintii nu au dreptul sa impuna in totalitate educatia copiilor lor, mai ales cand este evident ca ei sunt cu totul depasiti de situatie.
De exemplu, cu toate ca un numar enorm de parinti americani sunt puternic influentati de religie, in scolile publice copiii au primit totusi educatia sexuala corespunzatoate (in ciuda parintilor bigoti care au respins-o).
Spre binele lor!
Ulterior s-a vazut ca acesta a fost pasul corect.
„Juramintele de castitate” facute de copiii neoprotestantilor pe stadioane si initiate de Pat Robertson nu au valorat nici macar cat hartia pe care au fost scrise, iar acei copii care nu au primit o educatie sexuala corecta au avut de suferit cu mult mai mult de pe urma bolilor venerice si a nasterilor nedorite.
Domnule Gabriel Andreescu: ma bucur cand vad ca faceti parte din cei care continua sa fie preocupati de evolutia lucrurilor in tara!
Am apreciat intotdeauna pozitia dvs in cultura romaneasca. Ca si ospitalitatea dvs cand v-am vizitat in Bucuresti!
Dar nu pot sa ma impiedic sa va pun o intrebare: sunteti multumit de cursul pe care l-a luat cultura romaneasca? Indreptata mai mult spre „ortodoxism” si spre trecut?
Mi-ar face o mare placere sa citesc parerile dvs in detaliu, legate de ceea ce se intampla acum in tara. Pentru ca eu sunt foarte dezamagit.
Cum vedeti chiar si pe acest site sunt cotat negativ cand imi exprim parerea ca in locul unei indoctrinari cu religia dominanta, ar fi fot cu mult mai bine ca, daca tot s-a introdus un curs de religie in scoli, sa fie vorba de un curs care sa prezinte istoria religiilor iar nu catehismul unei singure religii.
Sigur ca am multe nemultumiri legate de modul cum se comporta majoritatea intelectualilor in tara, si ma gandesc foarte mult la alegerile facute mai ales de dl Andrei Plesu. Dar pana la urma contez pe faptul ca pana la urma tot ratiunea isi va spune cuvantul.
D-le A.Constantinescu, mi-aș permite să vă sugerez să nu dați atâta importanță faptului că sunteți cotat negativ. Nu aveți de unde ști cine sunt posesorii „degetelor în jos”. Referindu-mă numai la ecourile prezentului articol, de unde știți că unul din… posesorii acestor degete, nu numai pt. dv., ci și pt. alți comentatori nu este vreun „preot de școală nouă” căruia îi… deranjați afacerile? Recitiți răspunsul meu pt. dl. Pincu Sfartz și gândiți-vă dacă nu cumva ideea dvs. (pe care am întâlnit-o expusă de multe persoane și pe care o consider f. adevărată), de a se renunța la prezentarea exclusivă a doctrinei creștine ortodoxe, în favoarea istoriei religiilor, n-ar conduce cumva la ceea ce scriu în acest răspuns, anume că valorile general umane, ca onestitatea, decența, non-violența, etc., fac parte din codul moral al mai majorității religiilor, ca tot atâtea temeiuri ale normelor de comportament social? Noțiunile de „bine” și „rău” nu s-ar goli cumva de conținut dacă nu ar fi raportate la normele sociale? Și-atunci, nu cumva predarea scrierilor sfinte exclusiv creștin-ortodoxe sunt o încercare de a le „vinde” necunoscătorilor drept unicat un… produs de serie, percepând desigur un preț de unicat?Iar acest preț nu este cumva supremația în manevrarea politică a marii mase de… credincioși? Și în ultimă instanță, manevrarea conștiinței prin modul în care se predă religia, tema centrală a articolului meu, nu este unul din componentele acestui preț?
„Degetele in jos” pentru mine nu au nicio relevanta. Pentru ca e posibila intregistrarea multipla, detractorii fascistoizi sau legionaroizi, antisemitii, rasistii si homofobii voteaza repetat la comentariile mele negativ. Ii anunt pe acesti frustrati, complexati, extremisti, ca mi-este absolut indiferenta aceasta manifestare de infantilism.
@ Petru Clej
1) asazisa „inregistrare multipla” la care va referiti (desi nu inteleg cum se face,tehnic) poate conduce si la apreciere pozitiva (degete in sus) , nu ? De ce credeti ca doar aprecierile negative sint rezultatul unor „inregistrari multiple” ?
2)ce treaba au „detractorii homofobi” cu textele dvs.?! Nu am vazut sa scrieti despre homosexualitate nici despre multisexualitate….Si atunci ?
3)daca va este indiferent modul cum cititorii apreciaza textele si comentariile dvs. (cu up and down fingers),de ce mai priviti atunci la ele ? Si de ce va faceti cunoscuta aceasta „indiferenta” ? Totusi,dle Clej,poate ar trebui sa va intereseze modul in care sint percepute textele dvs —nu credeti ca e posibil ca aceste „voturi negative” sa reflecte o reala perceptie negativa din partea macar a unor cititori bine-intentionati ? Cum,mie daca nu-mi place un comentariu de-al dvs. inseamna ca sint „fascistoid,legionaroid sau homofob” ?!?
1) asazisa “inregistrare multipla” la care va referiti (desi nu inteleg cum se face,tehnic) poate conduce si la apreciere pozitiva (degete in sus) , nu ? De ce credeti ca doar aprecierile negative sint rezultatul unor “inregistrari multiple” ?
Este în fapt o votare multiplă. Aceleași persoane votează repetat. Luați de pildă articolul Extrema dreaptă românească își arată chipul hidos http://www.acum.tv/articol/44396/, cel mai accesat din istoria revistei ACUM (4613 vizualizări, conform Google Analytics). Uitați-vă la notările comentariilor care sunt favorabile articolului și la cele care sunt defavorabile și veți înțelege ce spun.
2)ce treaba au “detractorii homofobi” cu textele dvs.?! Nu am vazut sa scrieti despre homosexualitate nici despre multisexualitate….Si atunci ?
Se pare că nu prea citiți revista ACUM
Isteria homofobă atinge cote alarmante la Chișinău http://www.acum.tv/articol/52893/,
Republica Obscurantistă Homofobă Moldova, http://www.acum.tv/articol/50658/,
Primele condamnări pentru incitare la ură homofobă în Marea Britanie, http://www.acum.tv/articol/45575/,
Homofobia pedepsită – în sfârșit – în Republica Moldova, http://www.acum.tv/articol/43473/,
Sunt românii – inclusiv moldovenii – un neam de homofobi?, http://www.acum.tv/articol/39985/,
Incitarea la ură homofobă începe să dea roade, http://www.acum.tv/articol/36008/,
Premieră în Republica Moldova: un homofob în boxa acuzaților, http://www.acum.tv/articol/35692/,
Homofobia – primitivism, ură deșănțată și ipocrizie religioasă, http://www.acum.tv/articol/33919/,
Demisia unui ministru homosexual zguduie guvernul britanic, http://www.acum.tv/articol/11676/,
“Un englez la New York” – paradisul homosexualilor, http://www.acum.tv/articol/10856/,
Marșuri rivale pro- și anti-homosexualitate la București, http://www.acum.tv/articol/9784/,
“Nu am nimic cu ungurii (evreii, țiganii, homosexualii), dar…”, http://www.acum.tv/articol/9433/,
La Chișinău, sute de demonstranți se opun interzicerii discriminării homosexualilor, http://www.acum.tv/articol/8509/,
“Poponarilor!” – homosexual la Chişinău, http://www.acum.tv/articol/7914/.
Vi se par suficiente 14 articole? Și ce înseamnă multisexualitate?
3)daca va este indiferent modul cum cititorii apreciaza textele si comentariile dvs. (cu up and down fingers),de ce mai priviti atunci la ele ? Si de ce va faceti cunoscuta aceasta “indiferenta” ? Totusi,dle Clej,poate ar trebui sa va intereseze modul in care sint percepute textele dvs –nu credeti ca e posibil ca aceste “voturi negative” sa reflecte o reala perceptie negativa din partea macar a unor cititori bine-intentionati ? Cum,mie daca nu-mi place un comentariu de-al dvs. inseamna ca sint “fascistoid,legionaroid sau homofob” ?!?
Am intervenit pentru că Anton Constantinescu, care scrie cu precădere despre homosexualitate și împotriva religiilor, pare să fie afectat de atacurile împotriva sa. Voturile negative pot provin în mod cert de la cititori bine intenționați, dar dacă apar la fiecare comentariu al aceleiași persoane cu zecile, când e vorba de articole critice la adresa legionarismului, a fascismului sau a homofobiei, atunci e clar că vin din partea unor fascistoizi, legionaroizi sau homofobi.
PS De ce vă ascundeți sub anonimat?
Invatamintul religios nu este rau atunci cind nu este obligatoriu si se aliniaza vointei parintilor care platesc taxe si cind nu se obliga un musulman religia budista, cind exist aposibilitati de alegere optiuni si vcind se prezinta si elemente din alte religii.
Am interactionat cu oameni de mai multe religii si am inteles ca numai interesul ingust material este obstacol de intelegere.
Averile diferitelor institutii religioase pot devni tinta tentatiei si acapararii si in special interese pot sa foloseasca o disputa pe o tema sensibila.Un acaparator poate deveni statul inglobat de datorii care va impune averile bisericesti.
Apoi se observa o concurenta cu puterea economica care ca si puterea politica nu vede cu ochi buni sa aiba un concurent in biserica.
Aceste puteri sunt lacome si doresc ca omul de rind sa se inchine lor si nu bisericii.
Ele vor ca in loc sa mergem la biserica si sa dam bani pentur saraci sa ne inchinam unui lant de supermarkete unde ne lasam toti banii si primim citeva margele si jocuri de artificii.
O reclama de Craciun spunea: Anunul acesta nu asteptati mosul caci el este batin, „cadouri va aduce magazinul X”.
Pe scurt interesesul poarta fesul !
@Anton
„nu sunt total de acord cu dvs. Daca statul isi vede de treaba si stabileste faptul ca el trebuie sa ajute la educarea pentru viata a copiilor fara imixtiunea cultelor in procesul de invatamant, el face un lucru bun.”
Nu este exclus ca statul să poată să facă un lucru mai bun decât cultele, dar statul înseamnă obligaţie legală, adică părinţii n-au încotro şi, în plus, politicienii au interesele lor, care nu coincid neapărat ce cele ale copiilor, pentru că, având puterea legislativă sau executivă, sunt supuşi diverselor grupuri de presiune. Asta are o consecinţă foarte supărătoare: şcolile publice sunt folosite drept teren de experimentare a modelor politico-pedagogice, copiii find deci pe post de şoareci de laborator.
Pe de altă parte, în unele ţări, unele şcoli confesionale sunt de calitate mai bună decât cele publice – în orice caz, părinţii care au mijloace le preferă, chiar de către părinţi de altă confesiune sau fără confesiune.
„Daca insa statul incurajeaza religia dominanta sa preia controlul educatiei, atunci el face un lucru rau.
Alegerea nu trebuie să fie numai între stat şi biserică. Nu este cel mai bine ca părinţii să fie cei care să poată să aleagă felul educaţiei copiilor lor? Iar dacă există cerere, va exista şi oferta, una diversificată. Puţini sunt părinţii care nu vor binele copiilor lor, iar pentru cei care nu sunt suficient de educaţi sau care sunt depăşiţi de situaţie, va exista word of mouth sau o ofertă de consulting. Nu este adevărat că dacă nu statul se ocupă de ceva, atunci acel ceva nu se va face.
Oricum, oricât de bună ar fi o politica de stat, ea are păcatul că este impusă – şi imprevizibilă pe termen mai lung – ca tot ce vine din partea statului, pentru că rezultă din dinamica grupurilor de presiune.
În particular, despre „sex education” furnizat de stat: dv. sunteţi mulţumit în prezent cu educaţia furnizată de şcolile publice, dar sunt părinţi care nu sunt mulţumiţi, iar pe termen mai lung – cine ştie cum va evolua politica şi moda… Şi atunci poate vă veţi aminti de libertatea conştiinţei şi drepturile părinţilor…
PS: Italia şi reintroducerea religiei în şcoli care ar fi fost împiedicată de Levi-Montalcini – nu am găsit o confirmare a relatării dv.
Domnule Alex Leibovici, cand ma gandesc la situatia din Romania sunt convins ca nu aveti dreptate. Iata la ce dezastru a dus „bagarea religiei” pe gatul copiilor si protapirea popilor in varful piramidei pe plan social. Adevarul este ca insasi notiunea de intelectual in Romania a ajuns sa aiba sensul de „maestru in credincioslac”. Va relatez un protest recent din tara:
„Lucian Mindruta (un fost jurnalist) a sustinut in postarea sa ca in Romania sunt 56.000 de preoti si 48.000 de medici si a facut o comparatie intre cele doua categorii:
„- preotii n-au salvat niciodata pe nimeni, insa toata lumea se roaga la ei si le acorda incredere. Medicii, in schimb, salveaza in fiecare zi mii de oameni, insa toata lumea ii injura.
– in fiecare an, medicii buni pleaca in strainatate, de tot.
Popii nu pleaca decat maxim intr-o noua biserica, construita peste drum.
– In ultimele doua decenii nu s-a facut nici un nou spital mare. In schimb s-au inchis multe mai mici. Numarul de biserici aproape s-a dublat.
– nu avem nici un mare centru de cercetare finantat la nivel european. In schimb finantam o catedrala a neamului, la nivelul european din Evul Mediu.
– marii nostri intelectuali sunt bigoti. Unii practica chiar delirul mistic in cartile lor. Nici unul nu apara stiinta.
In concluzie: rugati-va sa nu va imbolnaviti. Sau, daca totusi o faceti, rugati-va sa muriti repede. Pentru deces cu zece popi, Romania e insa perfect pregatita.
Si acum, ne pregatim sa ii scutim de taxe. Fireste, pe preoti, nu pe medici.
Asa sa ne ajute Crucea Rosie!”
Lucian Mindruta nu este primul care observa starea de lucruri ciudata din Romania. Anul trecut, Deutsche Welle a publicat un articol incisiv unde remarca faptul ca in Romania se termina o biserica la doua zile, dar se inchid trei scoli pe zi.”
Partea proasta consta in faptul ca…este adevarat!
In SUA situatie este intrucatva diferita, dar nu am aici loc sa discut cauzele.
Stimate domnule Anton Constantinescu,
1. scrieţi că nu am dreptate, dar nu precizaţi în ce anume, la care punct, eventual cu un citat.
2. protestul pe care îl citaţi: se presupune că trebuie să ilustreze dezastrul la care a dus băgarea religiei în şcoli? Eu nu văd acolo decât argumentul că spitalele, şcolile, medicii şi învăţătorii sunt mult mai utili decât bisericile şi popii. Deci: nu contest concluzia, dar nu văd argumentul.
3. La argumentele mele nu răspundeţi. Dacă nu am dreptate, cum scrieţi, atunci şi argumentele mele ar trebuie să aibă o hibă.
Privitor la religia în şcolile din Italia: puteţi vă rog să confirmaţi (sau infirmaţi) că acolo nu se predă religia?
@ Alexandru Leibovici: în fapt, aveți argumente în ecoul d-lui Constantinescu, chiar dacă nu sunt ale dumnealui proprii, ci prin citatul din protestul fostului ziarist Lucian Mândruță. Vi se pare ceva rău în asta? Toate cifrele și datele furnizate în respectivul protest sunt, după părerea mea, tot atâtea argumente. Ce spun, în fapt cifrele din acel citat? Că există mai mulți preoți decât medici? Că se construiesc mai multe biserici decât spitale? (aș adăuga la aceasta că în documentul-declarație al ASUR, se mai menționează o cifră, conform căreia există în România aproape de trei ori mai multe biserici decât școli), faptul că medicii părăsesc sistemul sanitar de stat, despre care toată presa românească evidențiază că este „bolnav rău”, fie pentru sectorul particular al medicinei autohtone, fie pentru posturi din străinătate, mai bine remunerate, pe măsura calităților și cunoștințelor pentru care au învățat ani de-a rândul? Vi se pare în această atitudine a medicilor ceva „imoral”? Un singur lucru i-aș reproșa d-lui Constantinescu, anume că prezintă – ca argument – un efect în locul cauzei: introducerea religiei în școli, cu înșelăciunea voită că studiul ei ar fi obligatoriu, prin ascunderea drepturilor părinților și elevilor de a prefera altă disciplină sau a nu participa la orele de religie, nu este cumva efectul generat de rolul prea mare, de locul prea important acordat reprezentanților religiei de conducerea actuală (și nu cu mult mai puțin) de fostele conduceri? Iar motivul acestui statut preferențial îl voi analiza într-un articol care aproape în întregime mi s-a conturat în minte. Fiindcă acest statut preferențial presupune, totuși, și o finanțare la fel de… preferențială de la bugetul statului, și nu tocmai (ba chiar deloc) din religiozitate! Sau, poate nu este doar un efect, ci chiar una din ansamblul de cauze care totuși, au un rol important la situația economică să-i spunem, în pragul dezastrului, din România de azi? Iar argumentele prezentate – și citate – de L. Mândruță, din presa străină, tot nu vă sunt suficiente? Scuzați că-mi permit o remarcă personală: după nume, se pare că sunteți evreu. Atunci nu vă este cunoscută situația din Israel, nu știți unde duce religia – în speță conducătorii săi – atunci când devine o forță politică de neocolit? Sau, și mai „larg”, situația din țările fundamentalist-musulmane vi se pare mai bună? Mă refer în primul rând la cetățenii acestor state, inclusiv ai Israelului, nu, nu musulman, ci tinzând spre fundamentalism în propria-i religie.
Cât despre împiedicarea reintroducerii religiei în școli de Levi-Montalcini, dl. Constantinescu scrie doar un ecou, nu o… teză de doctorat! Și din cât îl pot cunoaște numai din ceea ce scrie în Acum, nu mi se pare câtuși de puțin omul „vorbitului după ureche”! Mai gândiți-vă dacă nu am un dram de dreptate!
Stimate domnule Alexandru Leibovici, voi exemplifica la ce ma refer mai jos.
Spuneti:
„dar statul înseamnă obligaţie legală, adică părinţii n-au încotro şi, în plus, politicienii au interesele lor, care nu coincid neapărat ce cele ale copiilor, pentru că, având puterea legislativă sau executivă, sunt supuşi diverselor grupuri de presiune.”
Foarte corect, cred!
„Asta are o consecinţă foarte supărătoare: şcolile publice sunt folosite drept teren de experimentare a modelor politico-pedagogice, copiii find deci pe post de şoareci de laborator.”
Exact acest argument a fost folosit in scolile americane cand dreapta politica crestina a incercat sa introduca in programa scolara „creationismul stiintific” in scolile din Kansas.
Din fericire, scandalul fiind enorm, totul s-a terminat printr-un proces (la fel ca in „procesul maimutelor”). Spre lauda lor, judecatorii (desi s-au declarat a fi crestini) au dat totusi castig de cauza sistemului public de invatamant american si au scos „creationismul stiintific” pe motiv ca este „religie deghizata in stiinta”.
Spuneti:
„Alegerea nu trebuie să fie numai între stat şi biserică. Nu este cel mai bine ca părinţii să fie cei care să poată să aleagă felul educaţiei copiilor lor?”
Dupa ce am vazut fel de fel de cazuri in SUA, eu cred cu tarie ca raspunsul cel mai bun este: NU.
Multi parinti au o educatie foarte precara si eu cred ca asa prost cum este, corpul profesoral poate avea un cuvant de spus care sa cantareasca mai mult decat cel al unor parinti ignoranti si needucati.
Dar nu numai din punctul de vedere al educatiei generale cred ca lucrurile stau asa. Am vazut si rezultatele sistemului numit „home schooling”, practicat de familiile religioase care nu vor ca odraslele lor sa fie afectate de „pacatele lumii”. Exista si o serie de consecinte indirecte, neprevazute: copiii respectivi sunt ingroztor de supraponderali (am vazut destule cazuri), sunt incapabili sa interactioneze cu restul copiilor de varsta lor, etc.
Acum se analizeaza si propunerea ca parintii sa poata fi amendati cand copiii lor sunt obezi.
Daca insa sistemul privat ar avea parte si de niste controale adecvate din partea statului, poate ca lucrurile ar sta altfel. Cum insa SUA este „tara proceselor”, se poate intampla ca in viitor copiii sa-si poata da in judecata parintii pentru ca nu le-au asigurat o educatie decenta. Deja exista precedente in Texas.
Nu este destul spatiu aici ca sa raspund pe larg dar va recomand si raspunsurile lui Richard Dawkins la intrebarile dvs:
http://www.youtube.com/watch?v=ulX8nZjeCXE
Cat despre cazul Italiei, am preluat informatia cu mult in urma si era vorba de faptul ca doamna Rita-Levi Montalcini, a carei autoritate este necontestata nu numai in Italia, a reusit sa convinga guvernul italian sa nu introduca in scolile publice catehizarea catolica a elevilor si sa nu elimine din scoli referintele la teoria evolutiei.
Ba chiar pot spune mai multe despre Italia: pana si Vaticanul este favorabil cel putin partial teoriei lui Darwin, adica realitatii.
@Rodica Grindea
„în fapt, aveţi argumente în ecoul d-lui Constantinescu … Toate cifrele şi datele furnizate în respectivul protest sunt, după părerea mea, tot atâtea argumente.”
Repet: faptele enumerate în citatul din Lucian Mândruţă nu sunt argumente pentru teza sa: „ce dezastru a dus bagarea religiei în şcoală”, adică că din cauza introducerii religiei în şcoli există mai multe biserici şi popi decât spitalele, şcolile, medicii şi învăţătorii.
„Un singur lucru i-aş reproşa d-lui Constantinescu, anume că prezintă – ca argument – un efect în locul cauzei: introducerea religiei în şcoli…”
Mi se pare că aţi sesizat şi dv. faptul că concluzia dorită nu rezultă din faptele/argumentele prezentate.
„…locul prea important acordat reprezentanţilor religiei de conducerea actuală…”
Presupunând că aţi vrut să ziceţi „locul prea important acordat religiei…”, sunt în întregime de acord. Mai mult: religia nu trebuie să aibă nici un loc în instituţiile de stat, inclusiv în şcoli. Nu cred să fi afirmat vreodată altceva.
„Cât despre împiedicarea reintroducerii religiei în şcoli de Levi-Montalcini, dl. Constantinescu scrie doar un ecou, nu o… teză de doctorat!”
Informaţia că Levi-Montalcini ar fi împiedicat reintroducerea religiei în şcolile italiene este complet falsă. Fapt este că religia catolică se predă în şcolile publice italiene şi în prezent. Se poate verifica foarte simplu: Google is your friend 🙂 ; mie mi-au trebuit doar câteva minute. Referinţele o să le dau în răspunsul meu pentru Anton, care va urma în, sper, scurt timp.
Şi: faptul că este doar un ecou iar nu o teză de doctorat nu înseamnă că trebuie să conţină informaţii inexacte. Aşa că nu am înţeles logica dv.
„[Anton] nu mi se pare câtuși de puţin omul „vorbitului după ureche”! Mai gândiți-vă dacă nu am un dram de dreptate!”
Errare humanum est… iar memoria ne poate juca feste neplăcute câteodată; se pare că dl. Constantinescu s-a înşelat.
Iar „un dram de dreptate” aveţi numai în partea care începe cu „se pare că sunteţi evreu” 😉
D-le Alexandru Leibovici: chiar asta am vrut să spun: nu religiei i se acordă prea multă importanță în România ci reprezentanților ei, care nu sunt alții decât profesorii de religie, inspectorii pentru religie, numiți tot de reprezentanți ai cultelor, etc ba chiar am și motivat de ce: deputatul Spânu nu a putut obține aprobarea propunerilor d-sale, fiindcă 99% din deputați sunt convinși că preoții (și deținătorii unor înalte cinuri (funcții, grade bisericești) le asigură electoratul, și dovada este faptul că acestora li se fac mereu concesii, una dintre ele fiind introducerea religiei în școli, pe lângă faptul că i se acordă, în vederea instituțiilor sale, un procentaj nepermis de mare de la bugetul statului. Și aceasta are și o consecință care da, poate fi dezastruoasă: transformarea tinerei generații într-o armată de „supuși” influenței politice a religiei, tocmai prin reprezentanții ei, ceea ce, cred eu, amenință cu o consecință practică… dezastruoasă. Altfel spus, conducătorii politici își pregătesc în felul acesta electoratul de mâine, iar asta… costă! Din bugetul statului!
Domnule Alexandru Leibovici,
Daca apare pe undeva formularea mentionata de dvs referitoare la „introducerea religiei”, imi cer scuze. Dar daca privesc acum ce am scris, apare altceva: „Rita-Levi Montalcini, a carei autoritate este necontestata nu numai in Italia, a reusit sa convinga guvernul italian sa nu introduca in scolile publice catehizarea catolica a elevilor si sa nu elimine din scoli referintele la teoria evolutiei.”
Este o mare diferenta!
Oricum la vremea respectiva s-a facut mare tapaj in legatura cu acest eveniment.
Intrucat am cautat (cei drept nu exhaustiv) pe internet si nu am gasit afirmatia ca doamna Rita Levi-Montalcinii nu a avut nici un rol in blocarea introducerii catehizarii catolice in scoli, puteti sa-mi dati dvs linkul?
Bineinteles ca oricine poate sa greseasca bazat pe memorie. Dar cand se face mare tapaj in legatura cu un eveniment in presa, de obicei nu iese fum fara foc.
Vad ca imi reprosati ca nu exemplific „dezastrul la care a dus băgarea religiei în şcoli”.
Nu am facut-o pentru ca mi se parea a fi evident mai ales daca urmariti cu atentie la ce efecte asupra copiilor a dus religia. Pe langa clipurile video realizate de Richard Dawkins pot sa va dau multe alte exemple. Va rog sa urmariti macar cateva minute din documentarul „Jesus Camp”:
http://www.youtube.com/watch?v=SUkXvWn1m7Q
Daca nici de aici nu rezulta efectele de care am vorbit, inseamna ca nu pot sa va conving.
Da, este vorba de o catastrofa!
Cat despre SUA, in scolile publice este interzisa catehizarea de orice fel a elevilor si introducerea ei in programul de invatamant cu exceptia predarii „despre religii” in general, la orele despre cultura.
Doamnă Grindea,am impresia că dintre toate naţiile balcanice, românii sunt cei mai dotaţi în polemică. De ce nu vă repartizaţi eforturile, echitabil, între critică şi sugestie pozitivă? Erorile nu se pot coriga numai strivindu-le cu barosul. Socialmente, nevoia de sugestii este imperativă, chiar presupunând că rămân numai în cadrul revistei ACUM, ceea ce ar fi surprinzător.
Nu deputatul Marius Spânu a propus castrarea chimică a pedofililor, când pedofilia se poate trata în mod mai puţin barbar? Afirmaţia că 99% dintre deputaţi îşi pun nădejdea în preoţi pentru a supravieţui alegerilor parlamentare, pare hiperbolică. Pe de altă parte, nu cred că amalgamul şi comparaţiile dintre religii este productiv.
Domnule Anton Constantinescu, aţi scris, „Multi parinti au o educatie foarte precara si eu cred ca asa prost cum este, corpul profesoral poate avea un cuvant de spus care sa cantareasca mai mult decat cel al unor parinti ignoranti si needucati”.
Cunosc mulţi profesori din România şi, în proporţie covârşitoare, sunt credincioşi. Ceea ce mi se pare uluitor este că şi cei care predau ştiinţele exacte sau ştiinţele naturii îşi declară credinţa şi îşi pun toate speranţele în Dumnezeu. Nu numai lecţiile învăţate la orele de religie, ci şi această atitudine a dascălilor de la alte materii se transferă, în timp, asupra elevilor. Evident, nu imediat, deoarece în copii clocoteşte viaţa (de multe ori în mod necontrolat) şi ei se manifestă mai des sub imperiul impulsurilor vitale, decât sub comanda perceptelor religioase, dar, dacă li se tot repetă faptul că trebuie să aibă frică de Dumnezeu, până la urmă vor contracta această frică. Mai ales că aproape toate evenimentele şcolare importante, toate festivităţile, sunt însoţite de sfeştanii (slujbe de sfinţire, cu tămâie şi apă sfinţită), iar în unele şcoli şi licee s-au construit capele de rugăciune (e vorba despre şcoli laice, nu înfiinţate de vreun cult religios). Deci, domnule Anton Constantinescu, pentru o educaţie ştiinţifică, nu m-aş baza prea tare pe acest „cuvânt de spus” al corpului profesoral. Mai degrabă am încredere în programele TV Discovery.
Un paradox mi se pare şi religiozitatea medicilor, care, după capul meu, ar trebui să fie oameni inteligenţi, care fac legături logice între lucruri şi fenomene. Ei, acum, în spitalele româneşti, cu entuziasmul medicilor ortodocşi, cu fonduri de la consiliile locale şi judeţene, se construiesc capele de rugăciune. Formula folosită este că în spital se vindecă bolile trupeşti, iar în capela din curtea spitalului, suferinţele sufleteşti.
Dar, revenind la şcoală şi la predarea religiei, o să povestesc o întâmplare pe care cred că am mai aminitit-o, mai de mult, tot în această publicaţie. Un nepot de-al meu, care acum e un tânăr căsătorit, s-a născut într-o familie catolică şi a fost botezat şi crescut în spiritul acestei religii. Fiind catolic, la şcoală, unde religia era obligatorie, a fost înscris la cursurile ţinute de un profesor de religie catolică. Mai avea vreo doi-trei colegi de asemenea catolici. Era prin anii nouăzeci şi ceva. Orele, însă, nu se suprapuneau şi în timpul cursurilor de religie ortodoxă pierdea vremea prin curte, cu colegii catolici. Prin clasa a doua – a treia, la un moment dat, când a venit vremea orei de religie ortodoxă, băiatul nu a mai ieşit în curte şi a rămas la lecţie. Nu mai ştiu motivul, poate că ploua. Dăscăliţa de religie a pus ochii pe el şi l-a scos la tablă. Băiatul era extrem de timid, a protestat uşor, dar dăscăliţa a fost fermă şi l-a pus să explice cum se face cruce şi ce se rosteşte în timpul actului ritual. Evident, băiatul fiind catolic a făcut cruce: sus – jos – stânga – dreapta. Aceasta a produs o explozie de nervi la dăscăliţă. L-a certat, i-a explicat că nu e bine, e greşit, deoarece crucea se face exact invers, dar băiatul o ţinea pe a lui: sus – jos – stânga – dreapata. Deşi, practic, nu era elevul ei, dăscăliţa a ţinut să facă dreptate, să dea un examplu clasei şi i-a trecut nota 4 în carnet. Băiatul a plecat plângând şi total confuz de la şcoală. Acasă, iarăşi, plânsete, explicaţii. A urmat reclamaţia părinţilor, dar, mi se pare, dăscăliţa de religie nu trecuse nota 4 şi în catalog, prin urmare conflictul s-a aplanat.
Iată, am povestit un conflict, care s-a prelungit de la Marea Schismă, până într-o sală de clasă, dintr-o şcoală laică de la sfârşitul secolului XX. Băiatul este şi acum credincios şi ştie clar, de la şcoală, că religiile catolică şi ortodoxă sunt în conflict, pentru că binele este diferit într-o religie faţă de cealaltă.
Domnule Alexandru Leibovici, ati spus:
„Informaţia că Levi-Montalcini ar fi împiedicat reintroducerea religiei în şcolile italiene este complet falsă. Fapt este că religia catolică se predă în şcolile publice italiene şi în prezent. Se poate verifica foarte simplu: Google is your friend ; mie mi-au trebuit doar câteva minute. Referinţele o să le dau în răspunsul meu pentru Anton, care va urma în, sper, scurt timp.”
Intre timp am gasit ecouri ale scandalului din Italia la care m-am referit. Iata-le:
„>ITALY
>
>Controversy erupted in Italy after a revised national middle school
>curriculum, released on February 19, 2004, was found to make no mention of
>evolutionary theory. (Italian students attend middle school for three
>years, while they are 11-14 years old, after which they enter either high
>school or a vocational school; middle schools thus provide the last
>education shared by all students.) A campaign to restore evolution to the
>curriculum was quickly mounted: leading Italian scientists, including Luigi
>Luca Cavalli-Sforza (head of the Human Population Genetics Laboratory at
>Stanford University and member of NCSE) drafted and signed a public
>petition urging the Ministry of Education to reverse its decision. The
>on-line version of the petition was endorsed by over 44,000 signatories by
>April 28. And a spokesman for the National Association of Natural Science
>Teachers was quoted as saying, that evolution „is the structure on which
>the entire teaching of natural sciences is based. We cannot talk of plants
>and animals without talking of evolution as well.” On April 28, however, La
>Repubblica reported that the decision to omit evolution was reversed.
>Minister of Education Letizia Moratti named a commission, to be chaired by
>Nobel laureate Rita Levi-Montalcini, who helped to launch the petition
>drive, to provide specific guidance on the subject of evolution in the
>science curriculum.
For a report from The Scientist, see:
>http://www.biomedcentral.com/news/20040429/01/”
Comentariile din presa americana s-au referit in detaliu la schimbarile pe care Italia intentiona sa le faca in programul scolar, de la excluderea oricarei mentionari a evolutiei pana la introducerea „creationismului stiintific” care cum stiti ii baga pe usa din dos si pe Adam, Eva, patriarhii, Noe, etc. Cu tot spanacul. Nu pot sa-mi amintesc daca informatia initiala o am din „The Scientist”, dar sursa este oricum corecta, cu mult mai buna decat Wikipedia unde nu am gasit nimic.
S-a afirmat cu aceasta ocazie ca numai prestigiul Ritei Levi-Montalcini a salvat situatia!
Sunt mai multe de spus. Dar cum observati chiar daca as fi avut vreo gresela de exprimare (ceea ce totusi cred ca nu a fost cazul, referindu-ma introducerea religiei) si tot a fost adevarat ce am spus.
Informatia o am ce-i drept cam de mult, din 2004, dar esenta este adevarata.
Stimate domnule Anton Constantinescu,
Despre reticenţele mele de a da copiii pe mâna statului, datorate faptului că „statul înseamnă obligaţie legală, adică părinţii n-au încotro şi, în plus, politicienii au interesele lor, care nu coincid neapărat ce cele ale copiilor, pentru că, având puterea legislativă sau executivă, sunt supuşi diverselor grupuri de presiune”, dv răspundeţi „Foarte corect, cred!”
Cu toate acestea, când, în continuare, concretizez aceeaşi idee spunând „Asta are o consecinţă foarte supărătoare: şcolile publice sunt folosite drept teren de experimentare a modelor politico-pedagogice, copiii find deci pe post de şoareci de laborator”, nu mai sunteţi de acord, ceea ce mi se pare inconsecvent din partea dv. Mai mult, continuaţi cu „Exact acest argument a fost folosit… [de] dreapta politica crestina”, ca şi cum asta ar însemna că argumentul meu este fals.
Apoi vorbiţi de „părinţi ignoranţi şi needucaţi”, ale căror opinii trebuiesc dismissed. Şi continuaţi condamnând homeschooling, în particular pentru că copii respectivi sunt prea graşi şi asociali, şi pentru că provin din familii religioase. Eu vreau să văd ca să cred.
În http://en.wikipedia.org/wiki/Home_schooling citesc, privind socializarea: „Regarding socialization, Taylor’s results would mean that very few home-schooling children are socially deprived” şi mai citează un studiu de self-concept (self-esteem) care spune ca doar vreo 10% din homeschooled au probleme, faţă de vreo 50% din ceilalţi. Concluzia este, desigur, că informaţiile pe care le daţi nu trebuiesc luate drept literă de evanghelie 😉 Mai ales că subiectul este puternic politizat şi este arenă pentru cei care au un os de ros.
Colac peste pupăză, păreţi a simpatiza cu ideea „ca parintii sa poata fi amendati cand copiii lor sunt obezi”. Puneţi undeva o limită dincolo de care statul nu trebuie să se amesetece?
„…va recomand si raspunsurile lui Richard Dawkins la intrebarile dvs”
Din păcate nu spuneţi la care întrebări vă referiţi. Dawkins se întreabă care drept trebuie să aibă întâietate: dreptul părinţilor de a-şi educa copii în credinţa lor, sau dreptul copiilor să-şi determine propriile lor credinţe (01:10). Adică părinţi vs. copii.
De fapt noi am ajuns să discutăm un subiect oarecum diferit: părinţi vs. stat. Este şi părinţi vs. copii un subiect interesant – putem să-l reluăm. Mă limitez acum să amintesc un fapt: când se fac mai mari, copii, respectiv tinerii, capătă capacitatea – şi responsabilitatea – să gândească singuri.
Despre Italia, religia în şcoli. Aţi scris : „in Italia multi voiau sa reintroduca religia in scoli… Rita-Levi Montalcini a intervenit … sa blocheze o prostie”.
În prezent în şcolile publice din Italia se face la şcoli religia catolică, cf. http://it.wikipedia.org/wiki/Insegnamento_della_religione_cattolica_in_Italia . De asemenea – dar asta este secundar – articolul despre Rita Levi-Montalcini nu spune nimic despre un asemenea demers. Mai nou văd că v-aţi reformulat afirmaţia. Aşa nu putem discuta. Trebuie să abandonaţi mai întâi explicit formularea îniţială şi apoi veniţi cu formularea pe care credeţi că o puteţi justifica. Am mai avut deja aşa o problemă cu alunecarea subiectului: de la „SUA au inarmat fractiunea lui Ben Laden” la „SUA a finantat [înarmat] mujahedinii afgani”
Domnule Alexandru Leibovici:
1. Ideea cu amendarea parintilor copiilor obezi nu este a mea. Puteti sa o criticati cat vreti, dar se pare ca ea este deja pusa in aplicare in anumite zone ale SUA in mod experimental. Eu sunt convins ca dvs, traind in Elevetia, nici nu ati putut vedea cazuri de obezitate morbida la copii. Nici mie nu mi-a venit sa cred cand am vazut ce am vazut! Copii de 11 ani pentru care a fost nevoie sa se faca scaune speciale, ca nici un scaun din comert nu rezista. Problema e foarte grava.
2. Problema centrala cu „homeschooling” pe care am vazut-o eu este alta (remarcati ca am specificat ca problema obezitatii morbide este un by-product, desi foarte important). Educatia religioasa pe care o primesc copiii din aceasta categorie este total inadecvata pentru viata lor. Faptul ca dvs ati preferat sau nu sa dati copiilor dvs o educatie de un tip sau altul este irelevant aici.
Si da, repet faptul ca exista si avantaje dar si dezavantaje indiferent de varianta aleasa. Este vorba de un amestec de avantaje si dezavantaje. Unele nu le anihileaza pe celelalte. Asa ca nu sunt contradictoriu cand accept acest fapt.
3. M-as fi asteptat sa-mi spuneti, daca nu ati fost de acord cu interperetarea mea in privinta actiunii pline de succes a venerabilei doamne Rita Levi-Montalcini ca da, dansa a blocat scaterea evolutiei din programa scolara, iar nu ca „m-a lasat memoria pe mine”. In realitate daca ar fi sa descriu din nou succesul actiunii venerabilei doamne, tot asa l-as descrie.
Evolutia darwiniana sustinuta de stiinta este ceva extrem de diferit de ..legendele cu facerea lumii de catre zeul Yahweh. Daca accepti una din ele, in mod automat o respingi pe cealalta. Nu pot fi adevarate ambele in acelasi timp!Evident ca doamna Rita Levi-Montalcini, cand a blocat excluderea evolutiei din programa scolara a respins in mod practic religia, chiar daca aceasta s-a deghizat in forma..hm, „stiintei creationiste”. Luati-o cum vreti, dar eu am preferat sa gandesc in termeni generali, iar dvs sunteti foarte analitic. Nu va condamn, dar nici nu-mi schimb modul de a gandi.
Dar ce v-a facut sa credeti ca „m-a lasat memoria”? Nu ati gasit pe internet descrierea succesului actiunii doamnei Montalcini? Nu obisnuiesc sa fabulez. Ca sa nu ma refer si la faptul ca in timp ce dvs imi citati wikipedia, eu va citez referirea la un articol stiintific. Doar am fost criticat in trecut ca am incredere in wikipedia!
4. In legatura cu inarmarea mujahedinilor afgani, va rog sa nu considerati problema incheiata. Am pus intrebarea aceasta unor personalitati si astept raspunsurile lor.
Si totusi sunt tentat sa va readuc in memorie doua amanunte:
a. Majoritatea surselor de pe internet sustin acest fapt (ca guvernul american i-a inarmat pe afgani). Faptul ca majoritatea sustine un lucru nu ofera certitudinea insa.
b Recent guvernul american a afirmat ca „atacul asupra consulatului american din Benghazi a fost declansat de filmul acelui crestin coptic din Egipt asupra profetului Muhamad, pe you tube”.
Lucru care azi este negat pana si de…FBI.
Uneori guvernul american face declaratii vadit incorecte, din motive politice.
Doamnă Rodica Grindea, am înţeles acum ce vreţi să spuneţi cu „locul prea important acordat reprezentanţilor religiei” : politicienii cred că preoţii le pot aduce voturile electoratului şi de aceea evită să-i contrarieze şi chiar îi curtează. Înclusiv permiţându-le să aibă acces la minţile influenţabile ale copiilor.
Este o ipoteză interesantă, chiar plauzibilă, aştept articolul dv. pentru a vedea cu ce argumente / fapte veniţi pentru a confirma această ipoteză (şi a elimina eventuale alte explicaţii). Observ că încă nu aţi spus încă nimic despre modul în care pot preoţii să influenţeze votul electoratului.
În rest: cum nu atingeţi celelalte subiecte din comentariul meu, deduc că sunteţi de acord cu ce spun: că citatul din Lucian Mândruţă nu dovedeşte ceea ce credeţi dv.(şi Anton) că dovedeşte, etc., etc.
Deci, stimate domnule Alexandru Leibovici, insist intrebandu-va din nou: in conditiile in care eu consider (cred eu pe buna dreptate) ca sustinerea teoriei stiintifice a evolutiei creata de Darwin, nu lasa nici un loc religiilor „cartii” cu Adam si Eva lui, in Gradina Raiului, credeti ca afirmatia dvs dupa care „Informaţia că Levi-Montalcini ar fi împiedicat reintroducerea religiei în şcolile italiene este complet falsă” este adevarata 100% , 50% sau 10%?.
Nu ati stiut nimic despre acest incident?
Va intreb asta ca sa-mi reglez in viitor raspunsurile conform mentalitatii dvs.
Sa fiu sincer, eu nu v-as fi acuzat ca „v-a tradat memoria”. Poate ca gandim diferit doar despre aceleasi realitati.
In plus, referindu-ma la faptul ca administratia americana a mintit referitor la faptul ca uciderea diplomatului american si a celorlalti trei membri ai consulatului, chiar in acest moment se fac ipoteze asupra cauzei minciunii oficiale pe canalul CNN pe care il urmaresc in aceasta clipa. Credeti ca este singurul caz cand administratia americana nu a spus adevarul? Eu va pot da mai multe exemple, incepand cu indepartata „revolutie din Ungaria” in legatura cu care guvernul american si-a cerut scuze afirmand ca „nu va mai distorsiona adevarul in viitor”. Oricum sper sa am in curand date mai precise si despre Bin Laden si cine l-a sustinut la inceput.
Regret formularea nefericita a ultimei fraze dar se poate intelege ce am vrut sa spun.
D-le Mircioane, fără să știu care v-a fost intenția, pot spune că ecoul dvs, aduce prețioase argumente celor susținute în articolul meu. Mai întâi, faptul că dvs. cunoașteți în România foarte mulți profesori credincioși, care, odată cu cunoșințele de la materia pe care o predau, introduc și noțiuni de educație morală, sub forma preceptelor religioase. Personal, nici nu mi se pare nimic rău în faptul că pe această cale, ei formează deprinderile morale ale elevilor, mai ales că într-o mare măsură, ceea ce văd aceștia în mass-media, este de natură să le creeze mari confuzii în domeniul moralității. Dar despre asta, mai pe larg în următorul articol, dacă veți avea răbdarea să-l citiți. La fel, nu mi se pare un paradox în faptul că medici străluciți sunt și credincioși, fiindcă asta presupune că și aceștia cunosc proverbul „D-zeu te-ajută, dar în traistă nu-ți pune”, și asta le insuflă credința că tocmai făcându-și cât mai bine meseria, ei „pun sănătate în traista bolnavului”. Iar faptul că există capele de rugăciune pe lângă spitale, sau chiar în incinta acestora, are de asemenea un rol terapeutic: orice medic vă va spune că exsită o gamă foarte largă de afecțiuni somatice, în care starea psihică a bolnavului are o mare importanță, altfel spus că are mai mari șanse de vindecare un bolnav care vrea să se vindece, care nu-și pierde speranța și optimismul, care vrea să trăiască, și nu este de disprețuit suportul moral pe care un bolnav religios îl găsește în rugăciune; astfel, bolnavul colaborează eficient cu medicul pt. propria sa vindecare.
Cât despre exemplul cu întâmplarea rudei dvs. în copilărie, acesta este alt argument în favaoarea celor susținute mai sus (articolul meu se axează pe latura psihologică a predării religiei în școli), și în acest caz, pot spune că respectiva profesoară de religie este un exemplu tipic de „măcelăreasă de suflete”, tocmai prin primitivismul pe care l-a dovedit: nu știa că băiatul este catolic? Nu știa că atât ortodoxismul, cât și catolicismul sunt confesiuni creștine și că deosebirile nu sunt de doctrină, ci de ritual și cult? Nu știa că semnul crucii diferă de la o confesiune la alta? Cred că asta ar fi știut și un copil cu un cât de cât spirit de observație, care se uită la… telenovelele sudamericane, foarte gustate de mai mulți ani încoace de publicul românesc, cu precădere adolescent și mai ales, de cel… feminin! Acolo, personajele își fac cruce într-o secvență din două, și orice persoană creștină i-ar fi explicat care este deosebirea! Dar ceea ce a făcut ea este un caz tipic de discriminare „intrarelgioasă”, cu consecințe traumatizante pentru bietul copil! Nici nu i se poate pretinde ingnorantei și primitivei profesoare să știe că „Marea Schismă” a fost rezolvată chiar de Vatican, în înțelegere cu înaltul cler ortodox! Dovadă că am dreptate: copilul devenit astăzi tânăr, dacă mai crede că „binele” diferă de la o religie la alta, asta de-abia înseamnă confuzie, ceea ce dovedește că respectiva profesoară de religie a obținut exact contrariul scopului pentru care fusese trimisă la o catedră!
Domnule Constantinescu, văd că ne-am îndepărtat mult de subiectul iniţial al discuţiei noastre, care era dacă statul trebuie sau nu să-şi asume rolul de educator al copiilor. Am ajuns să ne disputăm despre cine ce a spus şi ce a vrut de fapt să se înţeleagă. Deci cred că discuţia nu mai este de interes general şi se apropie momentul s-o încheiem (şi s-o continuăm eventual pe privat, dacă doriţi).
Dar cum insistaţi, în ultimele dv. comentarii, să vă răspund la câteva întrebări, o fac.
„insist intrebandu-va din nou: in conditiile in care eu consider … ca sustinerea teoriei stiintifice a evolutiei creata de Darwin, nu lasa nici un loc religiilor … credeti ca afirmatia dvs dupa care ‘Informaţia că Levi-Montalcini ar fi împiedicat reintroducerea religiei în şcolile italiene este complet falsă’ este adevarata 100% , 50% sau 10%?”
Deci afirmaţia dv. iniţală a fost că „in Italia… multi voiau sa reintroduca religia in scoli… Rita-Levi Montalcini a intervenit… sa blocheze o prostie”. Adică: în Italia religia nu se (mai) făcea în şcoli, apoi cineva a vrut s-o reintroducă, dar n-a reuşit (datorită acestei doamne).
Afirmaţia dv. actuală spune doar că în Italia s-a vrut scoaterea evoluţionismului din programa şcolară dar prestigiul Ritei Levi-Montalcini a salvat situaţia. Deci nu mai insistaţi că era vorba de scoaterea/băgarea religiei ca obiect de învăţământ, ci a evoluţionismului (în programele de biologie, presumably).
Eu am spus despre cea iniţială că este „complet falsă”. Dv. sunteţi nemulţumit de calificativul „complet” şi doriţi să-l temperez, argumentând că cele două afirmaţii nu se exclud. Da, este adevărat, ambele au în comun faptul că e vorba de religie. Dar asta nu este suficient. Deci rămân la părerea că afirmaţia dv. iniţială, as stated, este 100% falsă.
> Nu ati stiut nimic despre acest incident?
Nu.
> Va intreb asta ca sa-mi reglez in viitor raspunsurile conform mentalitatii dvs.
Nu este nevoie. Reglaţi-le în funcţie de ce credeţi dv. că este adevărat. Iar o rapidă verificare prealabilă nu strică niciodată 🙂
> Sa fiu sincer, eu nu v-as fi acuzat ca “v-a tradat memoria”.
Ghilimelele pe care le-aţi pus sugerează că astea ar fi cuvintele mele. De fapt, eu am scris:
> … memoria ne poate juca feste neplăcute câteodată…
ceea ce este oarecum diferit, ca ton în orice caz. Fapt este că între afirmaţia dv. iniţială, bazată pe amintiri vechi de 8 ani, şi cea actuală, bazată pe verificare, este o oarecare diferenţă. Şi se ştie că memoria nu este 100% reliable.
Dar dacă fraza de mai sus vi se pare încă jignitoare, o să-mi cer scuze.
Mă opresc aici pentru că a ieşit mult mai lung decât intenţionam.
Domnule Alexandru Leibovici va multumesc de raspuns.
V-am acordat si eu un punct pozitiv din acest motiv.
Cred ca ati fost foarte sincer. Si eu sunt foarte sincer cand va spun ca pentru mine sustinerea evolutiei inseamna de fapt asumarea unei atitudini anti-religioase, asta pentru ca acum simt ca suntem invadati de religie sub forma ei cea mai putin responsabila.
Referitor la problema initiala, care mi se pare ceva mai nuantata in modul cum am abordat-o: sunt convins ca invatamantul de stat are posibilitatea de a ghida mai bine elevii mai ales cand ei provin din familii cu probleme.
Mi se pare poate numai mie, dar copiii apartinand familiilor implicate in culte religioase au probleme.
In acele situatii cred ca statul nu numai ca e bine sa se amestece, dar cred ca are si obligatia sa o faca, macar la un nivel de constatare a lucrurilor.
De exmplu in cazul cultului lui „David-Khoresh”, daca statul ar fi intrat in incinta lor mai devreme si daca ar fi controlat mai de multa vreme ce se intampla, era altceva. Daca statul ar fi controlat secta californiana care s-a sinucis in Guyana, ar fi fost mai bine. Si nu ma refer neaparat la controlul sectei, ci la controlul educatiei copiilor.
Recunosc ca sunt influentat cand spun asta de sectele crestine in zona in care traiesc acum.Bietii copii sunt bombardati de informatii cu totul false despre lume si viata si nu gasesc nici o alta solutie logica a problemei. Lucrurile sunt de-a dreptul ridicole cand adaug si faptul ca acesti copii sunt mutilati sufleteste, ca faptul ca inghit minciuni sfruntate despre dinozaurii din arca lui Noe, despre varsta lui Matusalem si despre unicornii pomeniti in unele scripturi (nici nu am mai verificat biblia, in aceasta privinta, dar au fost scrise si articole pe aceasta tema) nu ma incurajeaza sa cred ca nu trebuie nici o verificare a sistemului particular de invatamant.
In SUA s-a sarit cu mult peste cal. Exista si parcuri biblice care se contrapun muzeelor de stiintele naturii, cu tot felul de minuni.
O familie gay cu care am fost vecin in California mi-a spus ca „nimeni nu stie la cate controale au fost supusi ei de cand au infiat doi copii”. De acord cu controalele acestea. Dar de ce sa nu fie controale si in cazul familiilor care isi transporta copiii in Guyana sau in alte locruri ca sa urmeze vreu guru? Sau in cazul in care copiii sunt educati de niste detracati mintal?
Ma rog, eu pun numai problema. Nu stiu care este raspunsul optim.
Dar stiu un lucru: ca marea majoritate a conflictelor cu urmari grave din lumea moderna sunt legate nu de problemele nationale sau etnice, ci de cele…religioase.
Care uneori se suprapun si cu altele.
In definitiv sarbii, croatii si slovenii au umplut cimitirele nu din cauza ca vorbeau limbi diferite. Nu . Si-au dat reciproc in cap desi erau de aceeasi etnie si nationalitate, doar pt ca aveau religii diferite.
Acest lung sir de comentarii este, poate, unul dintre cel mai concentrate pe subiect din cate am vazut recent in ACUM. Sper ca Doamna Grindea sa continue pe astfel de subiecte deoarece interactiunea dintre cititori, pe marginea lor, aduce multa valoare adaugata.
eu NU vreau religie la scoala!…vreau sa inteleg si sa-mi aleg religia mea, aia care-mi place mie si in care ma simt EU si cu mine bine…clar!?
Einstein sustinea la un moment dat ca legile sub care se ordineaza micro si macro cosmosul sunt probabil stabilite de o forta (nu supranaturala)pe care mentalitatea umana nu e capabila sa o perceapa. Citeam nu de mult ca, de fapt, fizica lui Einstein este pe deplin inteleasa de mai putin de 20% din cei care au incercat sa o studieze, sa nu mai vorbim de cei ce nici nu stiu ca exista. Einstein nu a numit aceasta forta dumnezeu ca atunci ar fi trebuit sa precizeze care dumnezeu. Dumnezeul ortodoxilor, catolicilor, protestantilor sub diferitele lui forme,dumnezeul indienilor, musulmanilor,evreilor…Dupa cum putem observa fiecare are dumnezeul lui pe care crede si mai ales vrea sa faca si pe altii sa creada ca e unicul si cel mai bun. Dupa iudaism toate religiile au capatat forme simple bizuite pe superstitie, fapta si pedeapsa, iad sau rai. Foarte simplist si adaptat la intelegerea omului simplu fara o imtelegere ampla asupra societatii ce il inconjoara. Cand vad o catedrala ma gandesc imediat cate resurse au fost risipite pentru a impresiona prostimea. Unde am fi fost azi daca resursele ar fi fost indreptate spre alte scopuri ? Dar asta e un alt subiect.
Lui Einstein i se atribuie multe opinii pe care nu le-a exprimat şi multe fraze scoase din context. Pe de altă parte, datorită unor fraze autentice, dar enigmatice ale lui Einstein, multă lume este tentată să abuzeze de autoritatea lui Einstein pentru a-şi avansa propriile idei.
Iar în plus, Einstein nu era expert în chiar toate domeniile în care şi-a exprimat opinii mai mult sau mai puţin categorice, ci numai în fizica fundamentală, dar nici aici nu era atotştiutor şi infailibil.
I AM DEEPLY SORRY FOR YOU.1.RODICA DUPA 10-20 DE ANI DE ISRAEL NU ARE NICI CEA MAI VAGA IDEE CE ESTE DAT ISRAEL דת ישראל= LEGEA DATINA,REGULILE DE VIATA,CUM SA FACI O TARA,SOCIETATE MORALA DIVINA PT.TOTI:ORFANI,VADUVE,SARACI,SCLAVI CARE AU ACEIASI LEGI.LAGER VELAGAR,CHI GHER AITA BEARAA DI MITRAIM לגר ולגר כי גר היתה בארעא דמצרים RODICA SI „SORRY FOR ALL” CEI CARE COMENTEAZA SCRIIND CU PATOS DE MORALA”CRESTINA,ORTODOXA”…NU STIU PUR SI SIMPLU CA MORALA SI ETICA DE ALTFEL DEFORMATE DIN ARAMIT.CNAANIT.EBRAICA SUNT DIN DATINA EBRAICA A TOREI=TEORIA DIVINA EBRAICA IN CARE IN CENTRU ESTE ADAM,OMUL PAMANTEAN CREAT IN CHIPUL SI ASEMANAREA LUI ADONAI…SI INSTRUIT,INVATATA CU TOATA STIINTA LUI EL,DIVINUL ADON OLAM REGELE LUMMII ANTICE.2.ACEASTA FILOZOFIE NU ESTE STIUTA IN ROMANIA…DAR APARE IN FRANTA1930.A.LODS.PROF.LANGUE.HEBR.MEMBRE DE L’INSTITUT(ACADEMIA)PROF.TEOLOGIE.EL VORBESTE DE MORALITATEA RELIGIEI EBRAICE,LIPSA MORALEI LA CNAANIM(FENICIENI.INEXACT)3.IN DECEMBRIE 39.DR.G.I.ODOBESCU VORBESTE IN FRANCEZA”LE DRAME DE L’HOMME MODERNE”PG.8 „LE MIRACLE JUIF…L’INFLUENCE ETRANGERE…SUR LA RELIGION CHRETIENNE”NOTE
;SA SPUI ASTA IN 1939 IN PLIN RAZBOI NAZIST…ESTE UN EROISM DEMN DE REMARCAT….DAR ODOBESCU NU STIA CA CRESTINNI AU COPIAT SI FALSIFICAT TEORIA EBRAICA,TORA EMET,LEGEA ADEVARATA..AU INVENTAT PERFID MORALA UMANA CRESTINA…SI LA BUCURESTI DREAPTA CREDINTA ORTO DOXA…TOATE COPIATE DIN ARAMIT EBRAICA SI PREZENTATE CA AXIOME IMUABILE CRESTINE,AZI NIMENI IN BUCURESTI NI DA VOIE ALTORA SA PREZINTE VERSIUNEA ARAMIT.CNAANIT EBRAICA SI ULTERIOR ARABA A TEXTELOR,CUVINTELOR DIVINE.MA REFER LA ACADEMIA ROMANA SI UNIVERSITATEA NATIONALA CRESTINA,LA ADVENTISTI,SI LA COMUNITATEA EVREILOR DIN ROMANIA.NU POTI PLASA UN CUVINTEL NICAIERI.”BIBLIA” AFOST SCRISA LA BUCURESTI…ESTE TICLUITA SI COMENTATA DOAR DE SPECIALISTI AUTORIZATI.I AM SORRY FOR YOR SOUL,POOR AND EMPTY.CHIAR NI STITI CE SCRIETI.INVATATI CU SUFLET EBRAICA SI LIMBILE MEDITERANEI ANTICE…EBRAICE…NU GLORIA CRIMINALA A GRECIEI SI A ROME.IMPACT CONSULTING CULTURAL RESEARCH .TONY DACCRE BARAT.
SC.PO.ADM.JUSTICE.Paris VIII. III.HBR.LING. POLIT.SC.SOC.Haifa.Univ.
Eml.barattony@yahoo.fr.hanibal.aqra@gmail.com Tel.0040.724237346 Romania.
Blog: tonydaccrebarat hanibalaqra
Domnule Barat, îmi pare rău, dar bateți câmpii rău de tot. Poate n-ar strica să faceți o vizită la psihiatru.
Domnule Tony,
Va rog, am o observatie in privinta FORMEI in care va scrieti mesajele.
Evitati sa scrieti tot textul cu MAJUSCULE sau cu caractere aldine (grase).
Ambele contravin regulilor tipografice si produc texte ilizibile. Folosirea majusculelor este considerata pe internet ca o impolitete. Sunt convins ca nu ati urmarit niciunul din aceste scopuri si va marturisesc sincer ca din cauza asta nici nu v-am citit mesajul.
Tot regulile tipografiei spun ca puteti accentua un cuvant, un grup de cuvinte, o fraza (niciodata un paragraf intreg) folosind la alegere caractere aldine, italice, scrisul in negativ sau, pentru cuvinte izolate, majuscule.
S e p o a t e a c c e n t u a s i a s a.
Problema ridicată este, din păcate, frecventă și persistentă. Din proprie experiență precum și din experiența soției, profesoară într-un colegiu național, știu/știm că religia în școli a fost o eroare, una dintre erorile pornite dintr-o „bună intenție” (vai, aceste bune intenții!) ale anilor ’90. Copiii noștri sunt botezați catolic și, deși nu pot afirma că ar fi avut mari probleme la religie, nu au fost rare cazurile cînd erau ironizați și nici rare cazurile cînd profesoara de religie făcea un primitiv prozelitism ortodox într-o clasă în care nu erau toți de aceeași confesiune. În doi sau trei ani, am scăpat cu adeverința de la biserica pe care o frecventam. Nu aceasta este însă soluția.
Introducerea religiei în școli ca și alte măsuri de tip securisto-milițienesc din anii ’90 arată cine conducea, de fapt, România acelor ani. Știu, o să fiu acuzat că fac o asociere aiurea între vajnicii apărători ai comunismului ante decembrie 1989 și religia din școli. Nicidecum. Ce era mai simplu, canalie fiind, să începi să-ți faci semnul crucii și să te dai creștin? Dădea bine la popor.