Interpretăm scrieri muzicale, bucurîndu-ne sufletul.
Citim cîntul poeţilor, bucurîndu-ne de ritmul şi armonia textului.
Transformăm romanele în imagini, curăţindu-ne cu lacrimi de duioşie.
Ne cream o lume mai bună, ieşind totdeauna învingători, Binele şi Lumina fiind Happy End.
Comunicăm altora prin echivalenţe ceea ce pudoarea nu ne permite.
Şi în toate, ne căutăm pe noi înşine. Acumulăm noi experienţe (bucurîndu-ne de viaţă).
Într-un final toate ajung în podul memoriei.
Ne renaştem în alte timpuri, neînţelegînd în noile noastre pelegrinări când am mai trecut prin aceste locuri; experienţele străbunilor şi bunilor noştri, ca şi ale noastre, le avem săpate în memoria universală care ne aparţine şi căreia îi aparţinem.
Când ne simţim neajutoraţi NE RUGĂM, comunicăm cu ABSOLUTUL. CINEVA va auzi strigătul nostru, şi RUGA noastră va fi rezolvată, în altă generaţie.
Dăm naştere unei noi vieţi şi ciclul se reia.
