M-am trezit în lumina blîndă a unei lumi noi. Privesc oraşul din înălţimea turnului în care este situat hotelul. Îmi comand o hartă ce apare instantaneu pe perete. Este o hartă izometrică a oraşului, o hartă în stil medieval, scrisă în limba-mi maternă. După ce o consult, îmi comand un vehicol ce mă ia direct de la balcon.
Oraşul e construit în formă circulară, centrul fiind agora înconjurată de clădiri ale tuturor cultelor. Apoi urmează cercul muzeelor, planetariul. Prin parcuri şi locuri de agrement, restaurante – grădină, centrul este despărţit de zonele comerciale.
O centură de circulaţie intermediară detaşează zona civică de cartiere, ce sînt dispuse ca nişte sateliţi circulari. Primul este cartierul guvernamental, aici fiind toate serviciile statale. Apoi urmează cartiere rezidenţiale; în centrul este parcul de joacă pentru copii, terenuri de sport, cluburi pentru cei mai în vîrstă, biblioteci, săli de spectacole, studiouri de pictură, dans, bune maniere, etc.,etc. Demarcat de un drum circular mărginit de copaci urmează zona de locuinţe, presărată cu şcoli de toate nivelurile, policlinici, magazine alimentare, chioşcuri bazar, toate situate la distanţe mici de locuinţe şi separate de acestea prin parcuri.
După ce m-am preumblat prin cartiere, remarcînd că peste tot este o atmosferă lejeră, liniştită, m-am întors în zona de restaurante. Mi-am comandat ceva, mai mult de curiozitate decît de foame. Am remarcat că majoritatea clienţilor erau turişti şi pensionari. Am intrat în vorbă cu bătrînii locali. Aşa am aflat că mă găsesc pe planeta-oraş, construită cu cîteva secole în urmă de un grup de pămînteni. Oraşul este complet nepoluat. Nu exsistă industrie. Tot ce se consumă este reciclat; nu există ambalaje nereciclabile. Se circulă numai cu vehicole nepoluante cu combustibil pe bază de hidrogen.
Populaţia se ocupă numai cu studii teoretice de orice natură şi catalogare de informaţie. Totul este computerizat şi redistribuit în galaxie.
Lumea din întreaga galaxie vine aici pentru recreere. Cei care au hotărît să devină locuitori permanenţi ai oraşului-planetă, trebuie să accepte lipsa de stress, lipsa de gălăgie şi trebuie să se dedice studiilor teoretice; fiecare este liber să-şi aleagă tema de studiu. Am vizitat cîteva galerii de artă modernă; unul din pictori, ce venise aici cu ani în urmă ca invitat mi-a spus că a hotărît să părăsească oraşul, căci lui deja ia devenit monoton.
Eu, tînăr pensionar, sînt încîntat de viaţa nestressantă, nepoluată şi am de gînd să rămîn aici, dedicîndu-mă fanteziei. Oricînd pot să plec pe termen de pînă în 4 luni pe alte coclauri fără să-mi pierd noua rezidenţă.
ehehe! cind am sa te ajung , adica sa fiu o tanara pensionara, adica prin 2019 , ca „egalitatea” asta ma omoara, eu as prefera sa fiu acum o „tanara” pensionara, oricum , m-am hotarit sa vin sa-ti vizitez orasul!
bianca
Oraşul este deschis pentru toţi. Eşti bine venită. Poţi primi „bursă” ca să te consacri numai lucrurilor ce-ţi fac plăcere, în primul rînd scrisului.