noi am crezut în revoluţie

atunci eram fericiţi să privim moartea în ochi

deja aveam în ei o umbră de piatră funerară

şi o privire cernită care nu ieşea la spălat

gîndul la revoluţie ne stătuse în cap

ca o boală pe care o iubeam

cu cît ne gîndeam mai mult la ea

cu atît mai puţin credeam

că vom scăpa teferi vreodată

aşa flămînzi cum eram

aşa înfriguraţi cum eram

aşa spălăciţi cum eram

le-a fost uşor să ne fure revoluţia

în învălmăşeala de oameni gloanţe şi zvonuri

Lana îşi căuta iubitul printre împuşcaţi

iubitul ei ţinea un nor negru în braţe

şi aiura ceva despre Rusia

nimeni nu înţelegea nimic

în nor era înfiptă o floare mare roşie

floarea muşca din Lana

revoluţia de la televizor

nu semăna cu cea din stradă întru totul

cea de la televizor era ca un bolnav pe masa de operaţie

care-şi face operaţia singur

libertatea zvîcnea din pămînt ca o spinare de cal

ca un cutremur de aer

Lana şi iubitul ei erau împinşi în sus de firele de iarbă

oamenii parcă îşi pierduseră minţile

îşi goleau ura şi furia

înhăţau tot ce-i făcuseră atît de tăcuţi

şi călcau în picioare

frica devenise dintr-o dată un gîndac răsturnat pe spate

cu mii de picioruşe negre ce patinau aerul

ceasurile băteau sfîrşitul şi începutul la aceeaşi oră

clopotele bisericilor mişcau vîntul cu sunetul lor prelung

şi prin spărtura din tricolor ne întorceam faţa către Dumnezeu

mulţi au furat cîte un petic de revoluţie şi l-au vîndut în vest

şi aşa am ajuns noi în Europa.