Privesc prin telescop.
Rază de penetraţie medie.
Dar nu contează, nu urmăresc un roi de stele!
Pândesc aspecte interesante despre tine:
Ai rămas cu tenişii înglodaţi în noroaie.
Văd şi câteva frânturi din gândul tău:
Planuri, vise, speranţe.
Undeva, prea departe, plutesc regretele noastre.
Nu le văd bine.
Telescopul acesta halucinează.
Seara îşi pierde claritatea,
Interpretează imaginile de capul lui;
Le deformează până la denaturare.
Aş vrea să te privesc printr-un telescop din apă.
Imaginea s-ar refracta puţin;
Atâta cât să-ţi prindă rotunjimile sufletului,
Dar nu mai mult.
Apa nu minte!
Intuieşti doar, sau ştii precis?:
– Dragă, vezi tu,
Am impresia că mă urmăreşte cineva;
Chiar şi în vise.
Sper că nu eşti tu…?!?!”
– Oh nu, nu!”
…o, da, da, una dintre cele mai serioase ai interesante lucrari pe care le-am gasit in tezaurul d-tale.