Iată: femeile își leapădă pruncii

pe fereastra apusului.

Gunoierii de serviciu ai nopții

spală trotuarele

de orice urmă de sînge.

Cu pași furișați,

îmbrăcat într-un halat alb

ca într-un lințoliu,

mă strecor pe lîngă manechine,

în jurul cărora

se rotesc sufletele

ca un roi de albine…

 

… În urma mea,

luna adună fetușii

lepădați pe străzi

și-i așează, frumos, în vitrine…