Iată: femeile își leapădă pruncii
pe fereastra apusului.
Gunoierii de serviciu ai nopții
spală trotuarele
de orice urmă de sînge.
Cu pași furișați,
îmbrăcat într-un halat alb
ca într-un lințoliu,
mă strecor pe lîngă manechine,
în jurul cărora
se rotesc sufletele
ca un roi de albine…
… În urma mea,
luna adună fetușii
lepădați pe străzi
și-i așează, frumos, în vitrine…