Bunicul Solomon sta in prispa lui si se desfata cu mamaliguta rece si branza iute. Pe masa mai vezi o ceapa cat tote zilele pe care bunicul Solomon o sfaramase cu pumnul lui mare si ciolanos. Nicolina, Iasi. Anii ’40. Bunicul ofteaza cu mare incantare la fiecare imbucatura si da multumiri Domnului pt. hrana lui regeasca. In colbul curtii se joaca nepotul lui, un copilas blond si bucalat de vreun an – un an si jumatate. \”Iar o sa-mi faca un perdaf Hana (fiica-sa) ca-l las sa se murdareasca\”, gandeste batranul, \”dar nu-mi pasa. Putin colb nu a stricat inca nimanui\”. \”Frumusel nepotul asta al meu, primul \”barbat\” dupa cinci fiice. Pacat ca nu am si eu un fiu. Cine va spune Kadis (pomenirea mortilor) dupa mine. Poate nepotul asta.\” Si nepotul cu ale lui. Descopera in colbul curtii minunile lumii. A gasit o rama si se tiraste dupa ea. Rama dispare intr-o crapatura si copilul dezamagit isi ridica ochii spre bunic. Are copilul asta niste ochi de culoare albastru-violet, \”o risipa\”, spun matusile lui, cu mandrie prost ascunsa. \”Un baiat sa fie cu putin mai frumos ca dracul. Ochi ca astia trebuie unei fete\”. Deodata mare zarva. Tipete, lovituri, usi trantite. \”Toti jidanii sa iasa afara. Control la steaua galbina\”. Bunicul Solomon intra repejor in cocioaba lui si ia de pe un raft doua stele. Isi prinde la repezeala una din ele pe rever, a doua o prinde de camasuta pruncului. La poarta il vede pe jandarmul satului si langa el pe un jandarm mai tanar, care dupa privirea lui tampa pare ca e chiar fiul primului. \”O, dar tanarul e Costica. Ma cunoaste. O sa fie bine\”, gandeste batrInul. Costica o curtase in trecut pe fiica-sa, Hana. Dar Costica e crestin, Hana – evreica. Hana l-ar fi vrut, dar Bunicul Solomon numai ca a izbit masa aia mare de stejar cu pumnul lui si tot romanul a luat sfarsit. Se opreste jandarmul in fata Bunicului Solomon si spune cu glas duios: \”De ce, mai ovreiule, ti-ai pus steaua In dreapta? Au nu stii mata ca ordenul este sa-l pui pe partea stInga?\” Si continua, de data asta tipand. Are jandarmul asta un glas pitigaiat de scripca plesnita. \”Pedeapsa. Trezeci de flotari sau iti smulg barba.\” Bunicul are mare dragoste pt. barba asta a lui. Nu ca ar fi frumoasa, dar e al lui. \”Poate ca barba mea nu e in pericol de data asta\”, gindeste batranul. Jandarmul nu stie ca bunicul e un fel de campion la flotari. Nu degeba trage el cotiuga cu butoiul de apa din Nicolina pe dealul Palatului spre centru, acolo sunt musterii cei grasi. E uscativ batrInul, dar lat in umeri si muschiulos. Incepe bunicul flotarile lui si le termina cIt ai clipi din ochi. \”Aha, ai scapat de data asta, dar fara pedeapsa de loc, nu merge.\” Si zdup, ii lipeste bunicului o balega proaspata de cal in mutra. Bunicul isi scoate ochelarii si priveste in pamant. \”Hei jid. Priveste-ma in fata, lasule. Las ca toti cei din tagma ta.\” Isi ridica bunicul ochii lui mari si negrii si ii infinge in cei ai jandarmului. Jandarmul se face alb ca varul si bolboreseste: \”Steaua… Orden.. Sa nu mai faci..\” Se da doi pasi inapoi, se clatina si deodata se intoarce pe calciie si pleaca mai mult in fuga..
Bunicul Solomon e chiar bunicul meu. Ii seaman. Robust, inalt si urIt. Numai la ochi nu seaman cu el. Nici barba nu am si nici religios nu sunt. Dumnezeu nu ne-a vrut cand aveam mare nevoie de El. Ne-a sacrificat, ca pe fii-Su. Kadis dupa bunicul spun, dar acasa, nu la sinagoga.
Poveste adevarata.
Ben-Gal