Douanier Rousseau – JunglaNu se mai nasc acuma cristofori
nici magelani să caute altă lume,
să ne trimită-n sticle verzi scrisori
pe răsucite frunze scrise anume
să deseneze canibalii cruzi
şi şerpi cu pene care te-nfioară,
ştiuleţii aurii de cucuruz
sau musca otrăvită ce omoară
ori păsări ce vorbesc pe limba lor
sau cântă dulce ca o caterincă,
pe eva adormind sub pomişor
şi pe adam în raiul lui, fiindcă
din picuri amărui ne-am închegat,
dar ce licori o să ne stingă oare,
cine să ne regrete ne-mpăcat
topind în lacrimi insule de sare
şi dorul cărei jungle de acum
ascunde oare liniştea pierdută
prin care o macetă taie drum
dar nu e piatră care s-o ascută
câte o hartă veche îi mai cheamă
şi plouă cald peste exploratori
cand le plăteşte sudul dulce vamă –
dar nu mai sunt pe lume cristofori…