Marile enciclopedii universale pălesc sufocate de praf pe rafturile bibliotecilor. Majestatea sa Google le-a uzurpat prerogativele, făcându-ne să credem că la el găsim pe degeaba şi la discreţie tot ce ne interesează. Întreprinderea e „cool” oferind – la prima vedere – servicii gratuite graţie circulaţiei de informaţii şi idei, de la cele mai impunătoare până la cele mai anodine, cu o supleţe şi o rapiditate inegalabilă. Când eram aproape siguri că Microsoft atinsese culmile monopolului neoliberal, iată că săltăreţul Google riscă să se instaleze pe o poziţie şi mai invincibilă dar, pe de altă parte, şi mai preocupantă în ceea ce ne priveşte. Ne găsim înaintea unui motor colosal, un anuar universal în perpetuă mişcare, canal unic de acces la informaţie şi la tot felul de schimburi interumane, de la e-mail la blog; un gen de arbitru al sensului. N-ar fi exclus ca hegemonia „Big Google” să ne înlocuiască toate logicielele şi să ne reducă PC-ul la funcţia de ecran de acces Web. Cei doi fondatori temerari, Larry Page şi Sergey Brin şi-au gravat dosarele de presă pe marmură, începând cu o scurtă frază incantatorie: „Do no evil” (nu face nici un rău) şi prelungindu-se cu o litanie de principii aparent rezonabile, ba chiar simpatice. Ideea Google se arăta cum nu se poate mai atrăgătoare: numerizarea cărţilor şi copierea lor pe net, oferind astfel internauţilor posibilitatea de a le consulta conţinutul în mod gratuit. Evident, editorii au sărit ca arşi, neînţelegând sensul acestei afacerii care i-ar fi dus, ineluctabil, la faliment. Dar, simulând perplexitatea faţă de ostilitatea editorilor, Google n-a ezitat să precizeze cu angelismul său caracteristic: „Google respectă drepturile autorilor şi intenţionează să colaboreaze cu editorii pentru garantarea protecţiei operelor. Google blochează, aşadar, funcţiile de copiere, înregistrare sau imprimare ale conţinutului cărţilor…” Nici Bill Gates n-a afişat o asemenea cutezanţă.
Concurenţă dură pentru Microsoft, cert, dar nu mai puţin pentru fiecare dintre noi, deoarece datele oferite sunt, în cele din urmă, dificil controlabile într-o stivuire de fapte, de prezumţii, de deducţii. Cu un motor de căutare extrem de puternic, trebuie totuşi să recunoaştem că Google a devenit o cheie de vută în peisajul informatic actual. Evantaiul de servicii propuse nu poate lăsa indiferent internautul: informaţie pe măsură, mail ilimitat, căutare de imagine, distribuire de video, etc.
Sistemul economic Google este cât se poate de eficace, bazat pe o formă de publicitate discretă dar foarte remuneratoare, deoarece este selecţionată automatic în funcţie de interesul vizat prin intermediul unui cuvânt cheie. În ultimii doi ani cursul la bursă i s-a mărit de cinci ori iar cifra de afacere a crescut cu 92%. Şi cum toate pasenţele îi ies de minune, distinsa societate a achiziţionat Writely, adăugându-şi la activ un serviciu suplimentar, tratamentul de text online. Aşadar, Google ne permite acum să redactăm textele, să le stocăm, să le scoatem în lume, să le elaborăm şi să le corijăm împreună cu alţii prin intermediul nu importă cărui calculator. Toate astea fără obligaţia de a cumpăra tratamentul de text, destul de costisitor la ora actuală, scutindu-ne în plus şi de anosta punere la zi a versiunii depăşite.
Cum se explică deci gratuitatea generoasă a unei astfel de întreprinderi? În nici un fel! Într-o lume comercială, gratuitatea nu-i decât iluzorie. Google nu-ţi va trimite nici o notă de plată, în schimb şi cu multă subtilitate, îţi va strecoară, alături de o informaţie „preţioasă”, publicitatea unui articol de consum de care-ţi vei aminti mai devreme sau mai târziu…
