Ştirea, foarte concisă şi reţinută, despre capturarea şi expulzarea unui grup de palestineni aflaţi în România şi care, potrivit comunicatelor oficiale, urmărea crearea unei reţele de imigrare ilegală legată de o organizaţie teroristă, nu a făcut prea multe valuri în presă. Lipseau detaliile, SRI şi organele judiciare care au decis expulzarea nedorind să dea detalii despre acest incident. Poate că nici interesul nu este prea mare, dat fiind faptul că, cel puţin până acum, România a fost ferită de acţiunile concrete ale teroriştilor
Evenimentul devine, totuşi, îngrijorător în contextul recentului atentat terorist din Burgas, Bulgaria, împotriva unor cetăţeni israelieni, soldat cu moartea a şase persoane şi a unui terorist, deoarece îmi confirmă o ipoteză: statele în care până acum nu s-au înregistrat astfel de fenomene devin vulnerabile deoarece vigilenţa este mai scăzută, de aceea, ele sunt folosite de terorişti fie ca punct de trecere în ţările în care preconizează organizarea de atentate (s-a afirmat că unul dintre teroriştii de la Burgas ar fi pătruns în Bulgaria prin România), fie chiar ca loc de organizare a atentatului..
Care este situaţia în România? Chiar dacă nu se vorbeşte făţiş despre acest lucru, dacă citeşti printre rânduri sau participi la unele evenimente cărora li se face mai puţină popularitate, conştientizezi că au existat şi există tentative de a se crea şi aici baze ale musulmanilor radicali. Deşi nu este o comunitate numeroasă (aproximativ 70.000 de membri), cea turco-tătară de la noi a devenit atractivă pentru diferite facţiuni islamiste. În condiţiile în care musulmanii din România au fost, de-a lungul timpului, cetăţeni paşnici ai ţării, care şi-au elaborat o formă de convieţuire cu românii şi celelalte minorităţi din zonă, cunoscută sub denumirea modelul interetnic dobrogean, promovat de conducerea oficială musulmană din România, după deschiderea graniţelor au pătruns în România, respectiv în Dobrogea, organizaţii musulmane care, aparent, veneau în sprijinul coreligionarilor lor, dar de fapt promovau un spirit combativ şi îi îndemnau pe tinerii musulmani din România să li se afilieze, promiţându-le studii în străinătate în şcoli care s-au dovedit pepiniere ale islamismului radical. Personal, am venit pentru prima dată în contact cu această problemă la un simpozion dedicat islamofobiei, în cadrul căruia muftiul României, Iusuf Murat, a vorbit despre conflictele în jurul alegerii noului conducător de cult, sugerând că islamişti veniţi din străinătate doresc să impună un reprezentant de-al lor în fruntea cultului, ceea ce ar duce la schimbarea de orientare a acestuia. Iusuf Murat a atras de mai multe ori atenţia, inclusiv cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la inaugurarea Marii Moschei din Constanţa, la care am participat, asupra pericolului pe care îl reprezintă o serie de ONG-uri musulmane care au venit şi funcţionează în România în mod ilegal şi se adresează copiilor musulmani, categoria cea mai vulnerabilă la îndoctrinarea religioasă. Aceşti emisari, a spus muftiul, devin agresivi prin exprimările şi atitudinile luate. La rândul lor, deputaţi ai comunităţii turco-tătare din România au avertizat parlamentul de apariţia unor lăcaşuri de cult musulmane ilegale, care promovează principii doctrinare radicale.
Un alt mijloc insidios de pătrundere în comunitatea turco-tătară de la noi este căsătoria, au povestit cunoscători ai zonei. Anual se încheie zeci de căsătorii cu arabi care vin şi se stabilesc legal în România, şi dacă cea mai mare parte dintre ei se dovedesc oameni de afaceri oneşti, există şi membri ai unor organizaţii islamice radicale care se strecoară în ţară prin intermediul căsătoriei.
Dar prezenţa lor nu se limitează numai la Dobrogea. În Bucureşti, dar şi în alte oraşe, funcţionează numeroase organizaţii musulmane – profesionale, culturale, religioase. Unele dintre ele, cum au fost cele ale kurzilor, au fost interzise. Despre altele s-a dovedit că s-au ocupat de spălare de bani pentru a sprijini grupări teroriste. Cei opt palestinieni expulzaţi care erau în legătură cu organizaţii teroriste (se pare că cu Hamasul), vroiau să creeze o bază pentru imigrare ilegală. Şi chiar dacă până acum teritoriul României nu a fost folosit pentru atentate, nu trebuie uitat că în afara românilor, care poate nu prezintă interes pentru atentatori, şi aici vin numeroşi turişti israelieni, nu în grupuri mari ca în Bulgaria, ci mai mult individual şi eu cred că aceasta este una din cauzele pentru care nu aici s-a comis atentatul – dar există şi vor exista militari americani, bază de apărare antirachetă (Deveselu), şi toate acestea pot deveni ţinte.
În concluzie am putea spune că, în condiţiile internaţionale actuale, mai ales din Orientul Mijlociu, nici o ţară, deci nici România, nu este ferită de posibilitatea unui atentat terorist. Iar mijlocul cel mai sigur de a atenua acest pericol este colaborarea între ţări în luarea unor măsuri dure împotriva celor suspectaţi că ar dori şi ar putea comite astfel de crime.
„Cu ce nu glumeşte dracul?”-spune un proverb rusesc.Chiar, deodată nu mă mai simţ în siguranţă, după ce am citit articolul Dvs.!
Totuşi oarecare siguranţă o prezintă însuşi faptul că serviciile româneşti,şi-au făcut datoria expulzând persoane potenţial periculoase.Nu sunt multe ţările europene,în care să se fi descoperit,antefactum, indivizi periculoşi.Nu este exclus ca ,interesul musulmanilor din România,de-aşi apăra onoarea lor religioasă şi pe conducătorul lor religios, să-i determine să nu tolereze,infiltraţii compromiţătoare, şi să colaboreze cu „serviciile” noastre !!
Oricum, este binevenit acest semnal de alarmă.Este interesant că şi pentru alte minorităţi se aplică formula naţionaliştilor: există şi… musulmani buni!, aşa cum există şi evrei…buni!
Am o prietenă bună din teneretea mea ,tare îndepărtată, Geavidan Abdulalim,în care pot avea o încredere absolută, că nu o să mă împuşte !
Domnule Pincu,
Indivizii ăştia, se înfiltrează şi în gaură de şarpe – unde le este locul de altfel – când primesc ordinul „celui sus”. Dacă Putin n-ar fi reacţionat la timp, Grozny ar fi comunicat direct, prin telefonul roşu, cu Teheranul. Ştiţi cât de sensibili sunt la dolari serviciile noastre de „pază” teritorială. Noroc cu americanii, prezenţi în regiune, cu ochii şi urechile ciulite, mai cu seamă în zone sensibile ca Dobrogea.