Aproape zilnic mi se propun pe internet diverse articole de consum la preţuri imbatabile. Printre cele mai frecvente, Viagra deţine un loc privilegiat. O altă propunere ispititoare consistă, de pildă, într-o osteneală de 30 de minute pe zi, remunerate cu 1000 de dolari. La început bănuiam c-ar fi vorba de simple farse, dar cu timpul am realizat că în spatele acestor fenomene numite „spam” se ascund realităţi diferite. Pe de o parte spammerii sunt mandataţi de întreprinderi pentru a ne inunda cutia poştală electronică cu publicitate, pe de alta, şarlatanii se dedau, pur şi simplu, la excrocherie. Pentru ei spammingul devine o afacere lucrativă şi rentabilă: costul trimiterii unui spam este derizoriu iar efectul de masa, păcăleala naivilor, este cvasi garantat, ceea ce explică incredibilul succes de care se bucură. După ce au piratat calculatorul, cyberexcrocii se pun la adăpost, făcând să dispară toate pistele care-ar duce spre ei. Metoda nu-i prea complicată: se utilizează reţele întregi de calculatoare contaminate cu viruşi, aşa-numite calculatoare amorfe. Astfel, propriile noastre aparate (amorfe) pot transmite, la rândul lor spame, fără să realizăm că putem deveni complici inocenţi. Societatea IBM, evaluează la 68,79% conţinutul în spam a e-mailurilor vehiculate în lume.
Eroarea provine din lipsa de protecţie a multora dintre noi, crezându-ne la adăpost graţie relaţiilor serioase cu care avem de-a face şi, mai cu seamă, absenţei unui anti-virus eficace. Generalizarea haut débitului i-a determinat pe mulţi să rămână conectaţi în permanenţă la reţea, fapt care accentuează riscurile. Când ştim că un calculator „amorf” poate trimite, în pofida voinţei noastre, mii de spam-uri în câteva ore, ne putem imagina dimensiunea prejudiciilor.
Pentru moment o poliţie internaţională începe să se constituie, la care subscriu mai multe ţări din parametrii europeni. La Paris există o unitate de bază, alcătuită de aproximativ 15 poliţişti specialişti în domeniu. Din păcate cooperarea cu Rusia şi Statele Unite este quasi inexistentă, făcând dificilă o acţiune pe plan internaţional.
După apocalipticul tusnami în Asia de Sud-Est, a urmat un val de spamuri antrenând o circulaţie de mesaje infectate de viruşi de mai mare frumuseţea… Efectele au fost asemănătoare şi în cazul uraganului Katrina: false apeluri la donaţii; trimitere masivă de mesaje contaminate; spame incitând internauţii să se conecteze la un fals site de informaţii asupra catastrofei, care nu era decât o capcană cu viruşi, concepuţi pentru a introduce în calculatoare un „cal Troian”. Acest gen de logiciel, destinat a controla calculatoarele fiecăruia dintre noi de la distanţă, constituie o serioasă ameninţare, iar fenomenul care se dezvoltă este exponenţial. Brigada pariziană este la originea primei afaceri de „phishing” judecată în Franţa. Aceea a unui student care a montat un site al Creditului agricol şi altul al Creditului lionnaise, înregistrate în Germania, în vederea recuperării informaţiilor bancare ale clienţilor şi a procedeelor de vărsăminte. Prejudiciile s-au ridicat la 15.800 de euro. O nouă tehnică, ceva mai sofisticată, îşi face apariţia pe piaţa mondială. Eşti invitat să clichezi pe o legătură care te conduce la un site fals. Singura curiozitate de a deschide acest mesaj, introduce un logiciel adulmecător în calculator. În momentul când codul bancar se înscrie, un dispozitiv se declanşează şi trimite automatic preţiosul „sesam” escrocului. Anul trecut ancheta a dus la câteva afaceri de acest tip. Cu toate că victimele susţineau că n-au click-at pe spamul respectiv, investigaţiile discurilor dure ale calculatoarelor, au semnalat teleîncărcarea involuntară a unui logiciel adulmecător la deschiderea mesajului electronic. Cum dibăcesc spammerii adresele e-mail? Simplu ca bonjur. Există în abundenţă logocieli care generează automatic adrese electronuice, plecând de la numele furnizorilor de acces (gicănaistul@yahoo.com) şi care efectuează operaţiunea cu mii de nume şi de furnizori de acces. În cele din urmă metoda permite crearea unui număr de adrese valabile. Astfel, adresele noastre pot face obiectul unui vast comerţ. Bazele de adrese electronice pot fi colectate legal (cu consimţământul nostru) sau împotriva voinţei noastre şi vândute întreprinderilor specializate. Un ex inginer informatician de la AOL, a fost condamnat la 15 luni de închisoare de un tribunal new-yokez, pentru a fi copiat şi comercializat 92 de milioane de adrese electronice, o parte vândute unui spammer din Las Vegas în scopul promovării unui site de joc online.
Atât la birou cât şi acasă, precauţiunile sunt de rigoare. În spatele unei reclame, de aparenţă inofensivă, se poate ascunde o capcană redutabilă care, în afara complicităţii la care ne expune, ne poate deregla în mare parte calculatorul.
