şi dacă transparenţa ta
ar ajunge până la gardul întâmplărilor lucide
dacă percepţia mea ar fi mai mare decât o portocală mecanică
uitată pe covor..
după ore de dragoste ostenitoare în căutarea unei fabule
în care pomii vorbesc despre mugurii lor
şi mugurii se admiră în oglinjoarele din pudriere
iar hârtia de orez ne foşneşte sub tălpi
calul cu arc ruginit nechează vocalize
noi să nu ne luăm zborul?
să ratăm miezul clipelor de reverie?
florile de pe rochia ta vorbesc spaniola
te aud, eşti toată armonie
în pădurea asta
netăiată încă…