BRADUL DE CRACIUN – regrupeaza mai multe simboluri semnificând bogatiile pe care ni le ofera natura: lumina, îngerii, fructele de livada, de câmp, padurea si marea. În secolul al XI-lea, erau prezentate scene denumite „mistere”, printre care cel al Paradisului, foarte popular în timpul Postului dinaintea Craciunului, bradul în acele vremuri simbolizând Paradisul. În cursul celui de al XV-lea secol, credinciosii începeau pe 24 Decembrie sa se instaleze în casele lor, ziua sarbatorii lui Adam si Eva.
Primul pom de Craciun, asa cum îl cunoastem în zilele noastre, dar înca fara lumini, a aparut în Alsacia în anul 1521, urmând apoi Franta, introdus la Versailles de Marie Leszcynska, sotia lui Ludovic XV în 1738, iar în 1837, Hélène de Mecklembourg, ducesa de Orléans de origine germana, a dispus decorarea bradului la Tuileries, aceasta traditie generalizându-se dupa razboiul din 1870, în toata tara.
În anul 1841, printul Albert (originar din Germania) sotul reginei Victoria, a adus pentru prima data pomul de Craciun în Anglia, la palatul Windsor. De la curtea Angliei, obiceiul cu pomul de Craciun s-a raspândit foarte repede în mijlocul burgheziei, propagându-se apoi si în mijlocul poporului. În epoca victoriana, bradul de Craciun era asezat pe o masa acoperita cu o fata de masa din /pânza alba de Damasc/, bradul fiind împodobit cu ghirlande de flori, bomboane si flori din hârtie colorata. Dupa Anglia, traditia cu bradul de Craciun si-a facut aparitia si în Statele Unite. Începând cu anul 1880 au aparut primele decoratii cu becuri electrice în Statele Unite, fiind totusi destul de rar, întrucât la începutul secolului, pretul unei ghirlande cu becuri reprezenta un salariu mijlociu pe saptamâna.
În Canada, traditia pomului de Craciun, a aparut spre sfârsitul secolului XVIII, chiar înainte de a deveni o practica curenta în Anglia. Ornamentele la început erau confectionata acasa, mai târziu devenind o adevarata industrie. La mijlocul secolului XVII, iluminarea bradului se facea cu mici lumânari din ceara colorata, în forma de spirala, iar spre a doua jumatate a secolului XX, au fost înlocuite cu becuri electrice colorate, iar în ultimii ani functionând cu electricitate intermitenta, însotite de cântecele traditionale de Craciun. Alte varianta de brazi, precum bradul artificial, a aparut spre a doua jumatate a secolului XX.
Scurt istoric al bradului de Craciun: Celtii considerau ziua de 24 Decembrie, ca ziua renasterii Soarelui. Ei aveau obiceiul de a asocia un arbore pentru fiecare luna lunara. În secolul al XI-lea, credinciosii aveau obiceiul de a prezenta scene numite Mistere, printre care cea a Paradisului. Arborele Paradisului era deseori simbolizat printr-un brad împodobit cu mere rosii. În anul 1521 bradul de Craciun sau arborele lui Christos a fost mentionat pentru prima oara în Alsacia, existând de asemenea documente atestând sarbatoarea în ziua de 24 Decembrie. În secolul XII, traditionalul brad a aparut în toata Europa. În acele timpuri si casa se decora cu 3 zile înainte de Craciun, cu ramuri de brad. În Alsacia si în regiunea Bale bradul reprezenta la origine Arborele lui Eden în misterele jucate în ajun de Craciun pe malurile Rhinului. Mai exista documente care atesta ca în anul 1510 în ziua de 24 Decembrie, la Riga (Letonia) negustorii dansau împrejurul arborelui decorat cu trandafiri artificiali, apoi îi dadeau foc.
Simbolul virginitatii, trandafirii faceau parte din panoplia de decoratii ale bradului si în Alsacia secolului XVI, cofetarii preparând mici prajituri în forma de trandafiri. Merele de asemenea aveau valoare simbolica, deoarece în vechiul calendar al sfintilor, 24 Decembrie era rezervata lui Adam si Eva, canonizati de Biserica orientala. În acea epoca, biserica considera arborele de Craciun ca o practica pagâna si francmasona si aceasta pâna la mijlocul secolului XX. De fapt, înainte ca sarbatoarea de Craciun sa existe, exista deja un rit pagân cu ocazia sarbatorilor solstitiului de iarna, când arborii se decorau, ca simbol al vietii, cu fructe, flori si grâu. Mai târziu se atârna o stea în vârful arborelui, simbol al stelei din Bethleem care ghida Regii Magi. De atunci, încetul cu încetul, au fost cucerite si comunitatile protestante ale Germaniei de Nord din marile orase, ocupând un loc la alegere, în bisericile celor doua religii.
În anul 1560, în momentul Reformei religioase, protestantii au refuzat sa reprezinte Nasterea lui Iisus printr-o Creshe,ca la catolici, ei preferând sa continue traditia bradului de Craciun, drept arborele care simbolizeaza paradisul lui Adam si Eva si cunoasterea Binelui si Raului.
Pâna în anii 1950, în Germania si unele tari din Estul Europei se produceau aceste ornamente de mare finete artizanala, din sticla suflata cu aplicatii din metal, ceara si lemn. Se fabricau de asemenea diverse personaje religioase, din bumbac, catifea si par de înger metalic, de origine lioneza.
În România aceasta sarbatoare crestineasca a fost transmisa de generatii…bradul fiind simbolul VIETII, BUCURIEI, dar si al TRISTETII, întrucât, în special în mediul rural, BRADUL este asezat în poarta, atât la bucurie, dar si la necaz.
SARBATORI FERICITE,LA LUMINA BRADULUI FRUMOS CU CETINA MEREU VERDE !