Lumea liberă a epuizat aproape toate mijloacele paşnice în vederea determinării Iranului de a renunţa la îmbogăţirea uraniului care va duce, inexorabil, la fabricarea armei nucleare. Cu toate acestea, centrifugele destinate fabricării sculei diabolice s-au pus în mişcare la Natanz, iar „ucenicul vrăjitor”, cu frica în Dumnezeu, nu-şi ascunde intenţia de a transforma Orientul mijlociu într-o grădină edenică de pace şi de rugăciuni, după dispariţia statului Israel… Cu o astfel de devoţiune, „bomba mollahilor” ar trebui să le parvină direct din împărăţia cerească…
În realitate şi în pofida inspecţiilor filialelor ONU şi AIEA (Agenţia internaţională de energie atomică), sau a intervenţiilor miniştrilor afacerilor externe ai Germaniei, Angliei şi Franţei, în pofida tuturor somaţiilor şi chemărilor la ordine, preşedintele Ahmadinejad şi guvernanţii de la Teheran, trag de timp, producând tot felul de diversiuni în vederea obţinerii energiei nucleare(militare). Iranul se serveşte de slăbiciunile şi diviziunile occidentale, aşijderea Germaniei naziste în 1935, când Hitler a violat pentru prima oară Tratatul de la Versailles în ochii lumii întregi. Nu trebuie să uităm că Iranul este semnatar al Tratatului de neproliferare a armelor nucleare şi a unui protocol adiţional autorizând inspecţii inopinate.
„Iranul nu va capitula faţă de ameninţări”, afirma ghidul revoluţionar islamic Ali Khamenei, ceea ce sună ca un avertisment adresat comunităţii internaţionale, apropo de nuclear. Îmbogăţirea uraniului „este un drept inalienabil”, a reafirmat Mahmud Ahmadinejad la Naţiunile Unite, în timp ce europenii promit compensaţii economice în cazul când Iranul va renunţa la veleităţile sale nucleare. Pe de altă parte, la Agenţia internaţională de energie atomică de la Viena, circulă un text prin care se cere acestei instituţii o intervenţie procedurală la Consiliul se Securitate al ONU-lui. Din păcate Rusia şi China sunt împotriva unui astfel de demers, iar Franţa socoteşte că o sancţiune a Iranului nu este pentru moment oportună. În schimb pentru iranieni recurgerea la Consiliul de Securitate nu-i decât ameninţarea cu o „sabie de lemn”. Şi pentru a demonstra lipsa oricărei temeri de instituţiile internaţionale, preşedintele iranian a organizat o sinistră pantalonadă, un colocviu de două zile intitulat „Studii despre Holocaust: o viziune mondială”, destinat negării tragediei de exterminare a evreilor, în timpul celui de al doilea război mondial. Invitând crema nagaţioniştilor şi revizionoştilor de pe mapamond, printre care David Duke şeful Ku Klux Klan-ului, sau australianul Frederick Töben, condamnat de nenumărate ori pentru incitaţie la ură rasială, Ahmadinejad e singurul care a îndrăznit să afirme că „Holocaustul este un mit”. După el Israelul trebuie eradicat, iar evreii aruncaţi în mare. Accesul de febră al preşedintelui iranian se repetă sistematic în ultimul timp, ceea ce l-a determinat pe Ehoud Olmert, preşedintele Israelului, să taxeze astfel de reuniuni obscene, simulând „gafa” de a admite că Israelul face parte dintre puterile nucleare, dând astfel să se înţeleagă că Iranul ar face mai bine să cugete înainte de a „reclama” eradicarea Israelului…
Dar, mai înainte de toate, un front unit şi ferm al occidentului ar putea să oprească centrifugile de la Natanz şi din alte regiuni ale Iranului, forţând un pic mâna aliatului rus sau a clientului chinez de la Consiliul de Securitate al ONU-lui. Nu cred că economia iraniană actuală şi-ar permite un nou şantaj al petrolului, mai ales că instalaţiile militare americane se găsesc în vecinătatea Republicii Islamice.
