Săptămâna trecută a fost marcată de două evenimente majore, care aparent au legătură cu libertatea de exprimare și pericolele care o pasc.
În primul rând, trei membre ale formației punk Pussy Riot – Maria Aliohina, Nadejda Tolokonikova, și Ekaterina Samuțevici – au fost condamnate la doi închisoare de o instanță din Rusia pentru “acte de huliganism”.
În al doilea rând, “Mr Wikileaks” – Julian Assange, a primit azil politic din partea președintelui Ecuadorului, Rafael Correa, la aproape două luni dup ce se refugiase în ambasada acestei țări în Marea Britanie.
Să reamintesc pe scurt detaliile celor două cazuri. Cele trei tinere rusoaice au fost trimise în judecată în stare de arest, deoarece pe 21 februarie 2012 au interpretat un cântec plin de obscenități într-o catedrală ortodoxă, în care o implorau pe Fecioara Maria să-l “arunce afară” pe Vladimir Putin, la acel moment încă premier, ulterior redevenit, pentru a treia oară, președinte al Rusiei.
Julian Assange, cetățean al Australiei, s-a refugiat în Ambasada Ecuadorului la Londra după decizia Curții Supreme a Regatului Unit care decidea că extrădarea sa în Suedia unde este căutat pentru presupuse delicte de natură sexuală este legală.
Assange, care este inițiatorul publicării pe internet a mii de documente diplomatice secrete americane divulgate de un militar al Statelor Unite, susține că acțiunea procuraturii din Suedia este una de natură politică, urmărindu-se de fapt extrădarea sa în Statele Unite, unde ar risca chiar pedeapsa cu moartea.
Cele două evenimente au generat proteste în mai multe țări, fiind considerate de participanți drept încălcări ale liberatății presei.
Poate cel mai elocvent protest l-a reprezentat însăși pledoaria finală a Ecaterinei Samuțevici în fața instanței:
Condamnarea celor trei, acuzate de “blasfemie” de către Patriarhul Kiril, este văzută de critici ca o confirmare a faptului că Rusia este un stat autoritar în care regimul Putin și Biserica Ortodoxă colaborează în perpetuarea status-quo-ului.
Mie mi se pare că nu e nicio legătură între aceste trei femei trimise la pușcărie (în Rusia, nu într-o țară democratică) și cazul auto-proclamatului martir al libertății de exprimare, australianul Julian Assange.
În primul rând, justiția din Marea Britanie (a cărei funcționare, inclusiv în cazuri de extrădare, o cunosc personal ) este una dintre cele mai independente din lume.
În al doilea rând, justiția din Suedia este și ea recunoscută pentru independență, această țară scandinavă fiind recunoscută ca o mare apărătoare a derpturilor omului, țară de refugiu pentru persecutați , nu mai departe în 2005 ea a acordat azil politic lui Gregorian Bivolaru, liderul Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut, urmărit de justiția din România, la acea dată țară candidată la aderare la Uniunea Europeană.
În al treilea rând, justiția din Rusia nu este, după niciun fel de criteriu, independentă, fiind o anexă a puterii executive, așa cum au arătat-o nenumărate verdicte în ultimii 12 ani de când Putin este liderul autoritar al acestei țări.
Relația Assange – Correa
În al patrulea rând, Assange, foarte bun la auto-promovare (mai ales pe banii altora) nu se poate sustrage de la o acuzație non-politică doar sub pretextul că ar putea fi extrădat de Suedia în Statele Unite (este aproape imposibil de crezut că Suedia ar consimți la extrădarea lui Assange într-o țară în care acesta ar risca pedeapsa cu moartea).
În al cincilea rând, azilul politic (sau diplomatic cum susține Marea Britanie, pe care nu-l recunoaște) acordat de Ecuador nu este întâmplător. Assange l-a intervievat recent pe președintele Correa pentru postul de televiziune Russia Today ( http://rt.com/news/julian-assange-rafael-correa-ecuador-769/), un canal de propagandă anti-occidentală, despre “vulturii din presa ecuadoriană”.
Correa, un stângist ceva mai moderat decât vecinii lui, Hugo Chavez din Venezuela și Evo Morales din Bolivia, a îngrădit permanent de la venirea sa la putere libertatea de exprimare a mass mediei private din această țară.
Cel mai notoriu exemplu este condamnarea la trei ani închisoare și plata de daune 40 de milioane de dolari de către cei trei proprietari ai publicației Universo, Carlos, Cesar și Nicolas Perez ca și a editorialistului Emilio Palacio, care l-ar fi calomniat pe președinte numindu-l “dictator” (din acest punct de vedere, România e clar o țară mai democratică decât Ecuadorul…). Confruntat cu proteste internaționale, Correa i-a grațiat pe cei patru în februarie 2012.
La puțin timp după aceea, Correa a declarat-o persona non grata pe ambasadoarea Statelor Unite, Heather Hodges. Motivul? Dezvăluirea de către Wikileaks a unor afirmații pe care Hodges le-ar fi făcut, insinuând că președintele Correa era la curent cu dovezi despre acuzațiile de corupție la adresa șefului demisionar al poliției ecuadoriene, Jaime Hurtado Vaca, care tocmai solicitase o viză de călătorie în Statele Unite.
Același Correa care se pregătește să-l extrădeze pe blogerul Alexander Barankov, refugiat în Ecuador în 2008, la solicitarea țării conduse de dictatorul Alexander Lukașenka.
Cu alte cuvinte, legăturile dintre Assange și președintele Ecuadorului și el un lider autoritar ca și Putin (păstrând proporțiile) sau Lukașenka sunt absolut evidente.
Și atunci ce credibilitate de “martir” al libertății de exprimare mai poate avea Assange, așa cum îl califică unii dintre sprijinitorii săi (din ce în ce mai puțini)?
La gauche „caviar”
În timp ce cele trei femei rusoaice au trebuit să îndure arestul preventiv și de acum încolo vor trebui să îndure pușcăria în mizerabilul sistem penitenciar din Rusia (dacă nu cumva Putin, în mărinimia lui nu le va grația, dat fiind că a făcut apel la clemență chiar înainte ca ele să fi fost găsite vinovate), Assange a petrecut practic toată perioada de un an și jumătate cât a durat procedura de extrădare în libertate condiționată, iar acum “se plictisește” în interiorul Ambasadei Ecuadorului.
El a ținut un discurs duminică 19 august din balconul ambasadei în care a descris Wikileaks ca o cauză a libertății de exprimare și a menționat en passant, pe lângă alte cazuri de încălcare a libertății presei, și condamnarea celor trei membre ale formației Pussy Riot. Ciudat este că sprijinitorii săi prezenți în fața ambasadei, care l-au ovaționat în permanență, au rămas tăcuți când el a menționat acest caz.
Acum sprijinitorii săi (“la gauche caviar” sau “limousine liberals”) au rămas cu buza umflată , pierzând cele 240000 de lire sterline depuse ca garanție pentru eliberarea pe cauțiune a lui Assange, după ce acesta a votat cu picioarele, beneficiind de favorul întors al liderului autoritar stângist din Ecuador.
Unul dintre acești sprijinitori, jurnalistul John Pilger, cunoscut pentru vederile sale de stânga, a afirmat duminică la BBC, că adeseori libertatea presei este mai respectată în Ecuador decât în Marea Britanie.
În final, v-aș întreba: cine iese cu credit moral, martir a cauzei libertății de exprimare, după această săptămâna agitată: Julian Assange sau Maria Aliohina, Nadejda Tolokonikova, și Ekaterina Samuțevici? Eu nu am nicio ezitare în a le alege pe ultimele trei.
Acest articol a aparut simultan in revista ACUM si la www.contributors.ro
Cei care vor sa solicite gratierea celor trei tinere din grupul Pussy Riot pot folosi faculatativ, sau se pot numai inspira dintr-un model de scrisoare conceput de Amnisty International:
Vladimir Putin
President of the Russian Federation
ul. Ilyinka, 23
103132 Moscow
Russian Federation
Dear President Putin,
May I express my great dismay upon hearing that Maria Alekhina,Ekaterina Samutsevich and Nadezhda Tolokonnikova have been found guilty and sentenced to 2 years imprisonment.
I consider them to be prisoners of conscience, imprisoned solely for exercising their right to freedom of expression and hereby call for their immediate and unconditional release.
Yours sincerely,
Interpretarea dlui Clej este destul de …aproximativa:
„Cele trei tinere rusoaice au fost trimise în judecată în stare de arest, deoarece pe 21 februarie 2012 au interpretat un cântec plin de obscenități într-o catedrală ortodoxă, în care o implorau pe Fecioara Maria să-l “arunce afară” pe Vladimir Putin, la acel moment încă premier, ulterior redevenit, pentru a treia oară, președinte al Rusiei”.
In context, cuvantul „shit” este foarte potrivit, mai ales in acest context, unde tot ce afirma ele este ADEVARAT.
Iata traducerea exacta in engleza a textului cantat de ele:
„St. Maria, Virgin, Drive away Putin
Drive away! Drive away Putin!
(end chorus)
Black robe, golden epaulettes
All parishioners are crawling and bowing
The ghost of freedom is in heaven
Gay pride sent to Siberia in chains
The head of the KGB is their chief saint
Leads protesters to prison under escort
In order not to offend the Holy
Women have to give birth and to love
Holy shit, shit, Lord’s shit!
Holy shit, shit, Lord’s shit!
(Chorus)
St. Maria, Virgin, become a feminist
Become a feminist, Become a feminist
(end chorus)
Church praises the rotten dictators
The cross-bearer procession of black limousines
In school you are going to meet with a teacher-preacher
Go to class – bring him money!
Patriarch Gundyaev believes in Putin
Bitch, you better believed in God
Belt of the Virgin is no substitute for mass-meetings
In protest of our Ever-Virgin Mary!
(Chorus)
St. Maria, Virgin, Drive away Putin
Drive away! Drive away Putin!
(end chorus)”
In occident o asemenea intamplare s-ar fi sfarsit prin amenzi. In Rusia ne putem astepta la orice, inclusiv la…condamnarea la moarte!.
Oricum, e bine sa nu comentam stirile „dupa ureche”!
In plus, eu nu vad absolut nici o legatura intre acest incident si cazul Assange!
Nu înţeleg, de ce săriţi cu graţierea, când ele nu sunt vinovate, ci justiţia aservită lui Putin. Fetele au declarat deja că nu vor cere să fie graţiate în niciun context posibil!
Domnule Constantinescu, eu spre dumneavoastra, sunt jurnalist si nu-mi pot permite sa abuzez de timpul cititorilor, utilizand copy-paste si turnand texte kilometrice, care nici macar nu sunt in limba romana. Am dat in esenta care era motivul principal de facto al inculparii celor trei femei.
Tin de asemenea sa va reamintesc ca „stirea” nu era reprezentatia Pussy Riot in catedrala – asta a fost acum sase luni, deci nu mai e demult o stire – ci condamnarea lor la inchisoare.
Iar tema acestui comentariu era anuntata in primul paragraf, banuiesc ca stiti ca asa se procedeaza, anume incalcari percepute ale libertatii de exprimare. Daca nu intelegeti ce legatura este intre cele doua cazuri, atunci va rog sa luati legatura cu Assange sa-l intrebati de ce in discursul sau de duminica din scena balconului a mentionat cazul celor trei femei rusoaice ca un exemplu de atentat la libertatea de exprimare, alaturi de cazul sau care este n’asa, numarul unu in lume.
Domnule Lupusoru, dumneavoastra de la Chisinau, domnul Constantinescu din American putem din siguranta locurilor unde ne aflam sa facem teoria chibritului. Cert este ca cele trei femei sunt in sistemul penitenciar rusesc si doua dintre ele care sunt mame mai si risca sa le fie luati copiii. Orice gratiere ar fi din acest punct de vedere binevenita. Sistemul judiciar din Rusia nu e cal cel din Marea Britanie sau Suedia si indiferent ce spuneti dumneavoastra nu cred ca va deveni prea curand unul independent.
Domnule Petru Clej, tot nu am inteles care este legatura dintre aceste fete si cazul Assange. Poate ma lamuriti de ce va referiti la aceste doua evenimente ca fiind corelate.
Cat despre copy-paste, cred ca unii cititori vor intelege ca este necesar sa stie exact la ce se refara asertiunile dvs. Scuze daca am prezentat exact subiectul controversei respective, daca dvs nu doreati asta.
Cand scrieti „Domnule Constantinescu, eu spre dumneavoastra, sunt jurnalist si nu-mi pot permite sa abuzez de timpul cititorilor” nu pot decat sa raspund „brava Mishule”. Cititorul are dreptul sa stie exact despre ce este vorba. Sa vada ca textul respectiv a fost…corect, iar nu o adunatura de insulte cum spuneti, dupa ureche.
Putin vrea să iasă cu faţa curată, la fel ca şi patriarhul lui, şi restul şacalilor din sistem care sar cu graţierea, după ce s-a pronunţat verdictul (mă rog, milă creştină), şi după ce oricum femeile astea au stat deja jumătate de an închise. Le eliberează cu aerul că ele sunt vinovate, deşi, se pare că ele au suficient eroism în ele cât să reziste, dacă au declarat ele însele că nu acceptă graţierea, nefiind impuse de nimeni. La o adică, nu ştiu cât vor reuşi să supravieţuiască în Rusia la libertate dacă nu le va fi asigurată pază ori nu vor reuşi să emigreze în occident.
Putin şi Gundeav nu au anticipat scandalul internaţional trezit de acest proces medieval şi dacă vor continua cu represaliile, riscă să aprinde scânteia care să-l măture de la putere. De asta au îndulcit puţin tonul.
Dar daca vreti totusi sa faceti o legatura intre cele doua evenimente total diferite, va sugerez legatura dintre „Eufrat si castraveti”, ca sa-l citez pe Toparceanu.
Adevarul este ca este o prostie sa condamnam aceste fete. Viitorul va dovedi ca ele au avut dreptate!
Nu conteaza faptul ca ele sunt rusoaice.Ceea ce conteaza este faptul ca lumea evoluata le aplauda. Da, in Rusia este posibil ca ele sa-si piarda dreptul sa-si creasca propriii lor copii. Indiferent de locul unde traim, este de datoria noastra sa le sustinem pe ele, nu pe tavarishul kgbist Putin, cel care este idolatrizat de Biserica.
Domnule Anton Constantinescu, se pare că n-ați înțeles nimic din acest articol, deoarece nu ați citit ce a zis chiar Assange. Tema articolului este, repet: încălcarea libertăţii de exprimare. Eu în locul dumneavoastră n-aș menționa castravetele, dumneavoastră fiind cunoscut ca elevul din sketch-ul lui Mircea Crișan, care, oricare ar fi subiectul ajunge la două teme preferate: homosexualitatea și execrarea religiilor, de preferință monoteiste.
Cât privește jurnalismul, vreau să vă atrag atenția că aici nu este lasitate.net, ci Revista ACUM, unde sunt alte standarde, concizia fiind unul dintre ele. Și încă un lucru care dovedește că n-ați înțeles nimic din acest articol e faptul că scrieți: „Adevarul este ca este o prostie sa condamnam aceste fete. Viitorul va dovedi ca ele au avut dreptate! Nu conteaza faptul ca ele sunt rusoaice.” Nu știu cine a zis că trebuie condamnate și nu știu cine a zis că contează faptul că sunt rusoaice.
Dacă ați fi mai puțin preocupat de obsesiile dumneavoastră cutumiere și de dorința de a epata, dacă ați citi cu mai multă atenție articolele altora poate atunci n-ați mai apărea ca elevul din sketch-ul lui Mircea Crișan, înarmat cu copy/paste și gata să plictisiți audiența cu aceleași două teme.
Da, sărmana confesiune creştin ortodoxă, cât de execrată a fost, inclusiv de fete, care au interpretat nişte versuri foarte bune, cel puţin judecând după cum sună în original. Cum se explică oare că numai religioşii au sentimente de ofensat, în timp ce restul tre’ să suporte răbdători dejecţiile lor „sfinte”, dacă cineva îndrăzneşte să le contarieze prescripţiile lor obligatorii pt toată lumea? De altfel, în piesa fetelor cântată în biserică, se vorbeşte şi despre reprimarea paradelor gay. Sper că nu aveţi nimic să le reproşaţi pentru asta, că ar fi trollat acolo, în loc să cânte ceva la subiect, ţinând cont de locaţie şi circumstanţe.
Domnule Lupușoru, se pare că nici dumneavoastră nu prea pricepeți mare lucru. Se pare că nu înțelegeți nici care e politica editorială a revistei ACUM, care combate, ÎNTRE ALTELE, fără să facă o obsesie din asta, homofobia și fundamentalismul religios.
„Eu în locul dumneavoastră n-aș menționa castravetele, dumneavoastră fiind cunoscut ca elevul din sketch-ul lui Mircea Crișan, care, oricare ar fi subiectul ajunge la două teme preferate: homosexualitatea și execrarea religiilor, de preferință monoteiste”
Noroc ca nu sunteti in locul meu, dle Clej.
Cred ca nu aveti textul meu in tata dvs, ca altfel nu ati fi aiurat.
Cand nu aveti nimic sa-mi reprosati pe text, reveniti mereu la mantra dvs. Ce-ar fi sa cititi textele mai intai, dle Clej? Unde am pomenit aici homosexualitatea sau religiile, de preferinta monoteiste?
Domnule Constantinescu, you lost the plot. Ca de obicei, deturnați discuția. N-ați înțeles despre ce este acest articol (sau nu doriți să înțelegeți), anume amenințările la adresa libertății de exprimare, în cele două cazuri (confirmat și de Julian Assange în discursul său de duminică). Vă cunosc mult prea bine agenda și tacticile la care apelați, inclusiv apelul menționarea obsesivă a „adevărului” al cărui deținător absolut vă credeți. Nimic din ceea ce ați comentat nu are legătură cu articolul („știrea” nu este reprezentația Pussy Riot – asta s-a petrecut acum șase luni – și textul în engleză preluat cu copy paste, nu e vorba despre religie, nimeni nu le-a criticat pe cele trei femei și nimeni nu a zis că are importanță că sunt rusoaice) și provine, în mare măsură, dintr-un adânc resentiment.
Ba e vorba şi despre religie. Patriarhul Gundeav e crtiticat că a făcut coaliţie cu Putin şi e înjurat, e criticată biserica că e plină de KGB-işti, că s-a infiltrat în şcoală şi că goleşte buzunarele elevilor. Deci, e scărmănată bine şi instituţia ecleziastică, pe lângă Putin.
Domnule Lupusoru, nu despre asta e vorba in articol, ci despre comparatia intre cele doua cazuri de incalcare a libertatii de exprimare, legatura facuta duminica de insusi Assange. Subiectul relatiei Stat – Biserica in Rusia este unul perfect valid, dar nu face obiectul acestui articol (daca va simtiti stapan pe subiect, va invit sa scrieti un articol).
Pana la urma este vorba de o ipocrizie, care nu e noua, a unor varfuri ale elitei stangiste din Occident care tin cu tot dinadinsul sa echivaleze incalcarile (presupuse ale) drepturilor omului din statele democratice cu cele din state autoritare.
Problema în cazul lui Assange ar fi că SUA mai păstrează pedeapsa cu moartea. În cazul în care Suedia îl va extrăda totuşi, şi SUA va decide să-l aşeze pe scaunul electric, protestele chiar nu vor mai avea niciun rost.
Problema în cazul lui Assange ar fi că SUA mai păstrează pedeapsa cu moartea.
Exact asta am scris si eu in articol. Asta urla din toti rarunchii Assange si sprijinitorii sai.
În cazul în care Suedia îl va extrăda totuşi, şi SUA va decide să-l aşeze pe scaunul electric, protestele chiar nu vor mai avea niciun rost.
Domnule Lupusoru, mi-am exprimat scepticismul ca o tara ca Suedia si-ar incalca obligatiile in acest fel. Si oricat v-ar parea de ciudat, Statele Unite, spre deosebire de Rusia sau Ecuador, sunt un stat de drept cu o justitie independenta. De asemenea, pedeapsa cu moartea este foarte rar pronuntata la nivel federal, iar scaunul electric nu mai este folosit ca metoda de executie la nivel federal (ma indoiesc ca mai e folosita chiar la nivelul vreunui stat).
Iată lista celor executați de statul federal american http://www.deathpenaltyinfo.org/federal-executions-1927-2003. Ultima electro-execuție a fost în 1957.
Domnule Clej, in loc sa raspundeti la subiect, perorati.
Din cauza dvs au plecat de pe acest site multi oameni talentati.
Tin minte bine cand faceati numararatori zilnic, si spuneati ca acest site va rupe gura targului. Ca el creste ca laptele „tigancii dvs din Chisinau”! De multe ori cei care au parasit acest site mi-au scris ca nu va mai pot suporta.
Oricum Assange este urmarit in Suedia pentru viol, nu pentru „libertatea de exprimare”.
Mahalagismul exprimării dumneavoastră, domnule Constantinescu, este pe măsura resentimentelor dumneavoastră, pe care le exhibați în fiecare comentariu. Perorație vă e caracteristică dumneavoastră, pe cele două reme menționate mai sus.
Assange e urmărit pentru viol în Suedia? Exact asta spun și eu în articol. Numai că el pretinde că e o acuzație politică (din nou ceva scris în articol), o persecuție împotriva sa, care și-a exercitat dreptul la liberă. Dar asta ar însemna ca dumneavoastră să și fiți la curent cu ce spune Assange, ceea ce nu e cazul. Pentru dumneavoastră „știrile” au vechime de șase luni. În orice caz, nu vă voi permite să deturnați acest articol. Acesta este ultimul comentariu off-topic pe care-l mai publicați aici.
Eu v-am citat, dle Clej. Nu mie imi apartine expresia respectiva.
Ati uitat de la mana pan’la gura!
Oricum, Assange a pus la dispoziţia publicului larg nişte documente foarte interesante, pt care merită susţinut. În realitate, el pt asta va fi pedepsit într-un final, nu pt altceva. Şi nu contează că va fi spânzurat, împuşcat ori tras în ţeapă, dacă pedeapsa va capitală, efectul va fi acelaşi.
Şi justiţia americană nu este chiar atât de perfectă, după cum se spune. Am înţeles că o mulţime de oameni sunt închişi nevinovaţi, mai ales pe motive sexuale, pe crime nedemonstrate.
Domnule Lupușoru, acum v-ați devoalat adevărata culoare. Siguranța cu care vorbiți și disprețul față de o justiție care e cel puțin la fel de independentă decât oricare alta în lume, bazat pe vorbitul după ureche („Am înţeles că o mulţime de oameni sunt închişi nevinovaţi”), mai ales venind de la cineva care trăiește în Republica Moldova este deprimantă. Manifestați același dispreț și pentru justiția din Marea Britanie și ce din Suedia. Vă înțeleg, este în bună măsură invidie și complex de inferioritate.
:)))) Nu manifest dispreţ, dimpotrivă respect foarte mult aceste ţări, şi ştiu că au o justiţie incomparabil mai bună ca în RM. Dar care, totuşi, nu este perfectă. Şi atâta timp cât există măcar 1 la sută probabilitatea ca un om să fie condamnat la moarte pentru o anumită infracţiune care poate fi şi inventată, atâta timp oamenii liberi trebuie să se opună.
Domnule Lupușoru, Dacă ați respecta justiția din Marea Britanie, Suedia și Statele Unite nu ați scrie: „Oricum, Assange a pus la dispoziţia publicului larg nişte documente foarte interesante, pt care merită susţinut. În realitate, el pt asta va fi pedepsit într-un final, nu pt altceva.”
Iată ce scrie ziarul care până nu de mult era vârful de lance al ateismului militant:
http://english.pravda.ru/russia/politics/20-08-2012/121929-pussy_riot-0/
Am mari rezerve faţă de justiţie, oricât de echitabilă ar fi ori s-ar pretinde, din orice ţară, atâta timp cât elementul politic nu este străin de ea. De ce Marea Britanie nu recunoaşte statutul de deţinut politic acordat de Ecuador şi e gata să atace ambasada acestei ţări ca să-l extrădeze ulterior Suediei?
Domnule Lupușoru, această frază denotă cât de prost informat sunteți: De ce Marea Britanie nu recunoaşte statutul de deţinut politic acordat de Ecuador şi e gata să atace ambasada acestei ţări ca să-l extrădeze ulterior Suediei? De când este Assange „deținut politic”? De când este „gata Marea Britanie să atace Ambasada Ecuadorului”? Cine este Assange pentru ca Marea Britanie să nu-și onoreze obligațiile prevăzute mandatul european de arestare, emis de Suedia?
Dacă nu știați, atunci aflați că există o decizie – definitivă și irevocabilă – a Curții Supreme a Regatului Unit prin care se stabilește că cererea de extrădare a autorităților suedeze pe numele lui Julian Assange respectă cerințele legii europene. Asta înseamnă că procedura de identificare este corectă și că acesta nu riscă să aibă un proces incorect în țara care solicită extrădarea. Într-un stat de drept, domnule Lupușoru, și aici țări ca Rusia, Ecuador, Belarus, Republica Moldova și altele nu au de dat exemplu, o decizie a celei mai înalte instanțe este respectată cu sfințenie de puterea executivă. Așa încât, a nu-l extrăda pe Julian Assange într-o țară democratică a Uniunii Europene ca Suedia ar fi constituit un afront la adresa statului de drept.
Eu v-aș recomanda să vă preocupați, chiar să vă îngrijorați de starea justiției din Rusia, Belarus, Ecuador, Republica Moldova sau România și după aceea să vorbiți despre Marea Britanie, Suedia sau Statele Unite.
Din presa românească m-am informat. Fiind azilant politic, statut pe care l-a obţinut odată ce Ecuadorul i-a acordat acest statut, Anglia, conform publicaţiilor româneşti nu a exclus posibilitatea să atace ambasada Ecuadorului pt a pune mâna Assange: http://ro.stiri.yahoo.com/londra-scandal-diplomatic-creat-julian-assange-183604881.html (una din surse), el poate fi considerat colateral, indirect şi deţinut politic, atâta timp cât nu poate circula liber pe teritoriul Marii Britanii.
Nu văd de ce nu m-ar interesa şi sistemele juridice ale altor ţări. E foarte interesant, dacă nu chiar incitant, să urmăreşti un caz în care o ţară e gata practic să rupă relaţiile diplomatice cu o altă ţară din cauza unuia care se presupune că ar fi săvârşit un viol, şi care, în acelaşi timp e vânat în acelaşi timp de justiţia ori serviciile secrete americane. Rămâne de văzut câtă justiţie e la mijloc, şi câtă politică.
Domnule Lupușoru, dacă v-ați informa din surse serioase și independente cum ar fi BBC, ați vedea că treaba cu „atacatul” nu este valabilă. Vă rog să citiți declarația ministrului de externe britanic William Hague pe această temă: http://www.fco.gov.uk/en/news/latest-news/?view=News&id=800710782.
E bine să vă intereseze sistemele juridice din alte țări democratice, în măsura în care acestea reprezintă modele pentru țări nedemocratice sau semi-democratice, precum Rusia, Belarus, Ecuador, România sau Republica Moldova.
Nu prea am încredere în BBC, după ce redacţia rusă a acestei instituţii a dezinformat crunt în timpul războiului ruso-georgian.
Domnule Lupușoru, chiar dacă ceea ce scrieți ar fi corect și nu o impresie subiectivă, această afirmație n-ar avea nicio valoare. BBC are un prestigiu care nu ține cont de ce spune unul și altul, complexați și resentimentari. Când în țări ca Rusia, Belarus, Ecuador, România sau Republica Moldova va exista o sursă de informare de calitatea BBC atunci ați fi îndrituit să faceți astfel de afirmații.