În Anul de Graţie 2012, o nouă modă s-a răspândit în oraşele şi satele ţării. Cei cu frica lui Dumnezeu, ca şi cei fără de frică (de altceva), mulţi la număr cu toţii, îşi agaţă de parbriz, după darea de mână şi puterea minţii, câte un rând, două, trei de ,,ornamente religioase”.
Natura moarta cu elemente efemere
Sunt duse de mult vremurile când se dădea buluc la Telenovela de Ora Opt. Chiar şi prosternarea oarbă în faţa unor surse de radiaţie cum ar fi Antene-Antene păleşte în faţa acestui ,,trend”, acuzând, aşa cum cred unii zeloşi, ,,tradiţii milenare”.
Iată ce poate conţine kitul de parbriz în ediţie princeps, cu diverse combinaţii de câte maxim opt obiecte de fetiş:
1.Cruce cu biluţe
2.Cruce cu ciucuraş
3.Mătănii
4.Chipul Maiceii Domnului
5.Chipul lui Iisus
Doar imaginaţia pune pravile… Îi îndemn pe citiori să vină cu propuneri asupra profilului psiho-social al ,,utilizatorilor” de exemplul pe clase în funcţie de numărul de obiectelor atârnate: I 7-8 (fiecare rând suplimentar e un plus), ÎI 4-6 III 2-3 IV 1 şi V 0 (zero).
Ştiu că undeva în Rusia, trei tinere mame care au cântat, mai rău decât fluierat, în biserică, ,,Fecioară Maria, ia-ni-l pe Puţin” au fost ajunse din urmă de braţul drept al Legii ruseşti şi trimise la loc de odihnă pentru ,,numai doi ani”. Reacţia lor a apărut atunci când mult prea cinstitului patriarh Kiril i-a îndemnat pe enoriaşi, nici mai mult nici mai puţin, să-l voteze pe Putin.
În ce mă priveşte, contez pe clemenţă celor care şi-au asumat nobilă misiune de a propaga acest ritual al atârnării. Am luat aminte şi nu am făcut decât să elogiez… sper să-mi fie iertat. Ce ziceţi?
Multumim pentru aceasta fotografie blog-ului Probiu.ro http://www.probiu.ro
„Chipul Maicei Domnului?!?”. Genitivul corect al substantivului Maica este Maicii (se formeaza din forma de plural, la care se adauga un i). Îl îndemn si eu pe dl. Petrineanu, inainte sa rada de altii mai ”saraci cu duhul”, sa invete putin limba romana.
Doamna Cornelia C
Sunt de acord cu dumneavoastra ca trebuie sa scriem ingrijit din punct de vedere gramatical.
Am rezerve insa in privinta propunerii dumneavoastra sa conditionam dreptul la opinie cu privire la zorzoanele din parbrize (am scris cu convingerea ca modul neobisnuit de afisare a acestor obiecte nu are nimic de a faca cu religia crestin ortodoxa religie fata de care nu am absoult nici un comentariu in ceeace am scris).
Dumneavoastra propuneti ca intâi eu si ceilalti care au probleme cu limba romana, intai sa ne punem la punct cu aceasta si apoi sa criticam zorzoanele. De ce? Va temeti ca disparitia lor din parbrize (ca urmare a criticilor unor neavizati) ar da o lovitura modului cum e folosita limba romana? Sau avem o obligatie de solidaritate intre agramati si… ziceti-le dumneavoastra pe nume?
Asta inseamna ca puneti conditia sa nu curatam parbrizele pana cand toata populatia nu va vorbi corect romaneste. E un ,,principiu” pagubos pe care il dezaprob, cum ar veni ,,priomanul nu are voie sa cheme pompierii daca îi ia si lui casa foc” iar ,,profesorul de franceza nu are voie sa-si predea materia pana cand nu invata temeinic… matematica”.
Dupa mine, e un mic dar reprezentativ exemplu de felul cum ne punem pe tusa exigentele asteptand ca mai intai ,,tot ceilalti” sa-si rezolve integral problemele (la Pastele Cailor). Cred ca avem cu totii dreptul sa semnalam ceeace ni sa pare a fi o anomalie (indiferent de antecedentele noastre personale) si sa fim si contrazisi lucrul de care ne plangem nu e o anomalie.
Dumneavoastra ce parere aveti de mentalitate de a te afisa cu zdranganele in parbriz? Reactionati la un genitiv pus gresit (bine!) dar taceti malc la aceste dezacorduri.
Acum sa ma scuz si eu putin – off topic. In ortografia moderna forma ,,maicei” este eronata. Dar ea a fost folosita in trecut si am folosit-o si eu intentionat ca pe un arhaism, delectandu-ma ca se potriveste de minune cu jucariile atarnatoare ale celor care maimutaresc religia si par a trai pe vremea lui Alecsandri. Iata un citat:
In tine cred, Elena, precum credeam odata
In glasul maicei mele, in sanul ei amor;
Precum in soare crede natura-ntunecata,
Precum geniul falnic in falnic viitor.
Vasile Alecsandri, O seara la Lido – din Lacramioare
P.S: Primesc cu recunostinta nedisimulata si iau in serios indemnul de a invata putin (mai mult) limba romana. Stiu ca am multe lacune, dar va asigur ca nu voi inceta sa le corectez ori de cate ori le voi descoperi. Ca sa-l citez pe Ceausescu, limba romana nu-i usoara daca o iei in serios.
Corectie: ,,piroman”, nu ,,prioman” cum am scris.
Valeu, dar ce ce furtuna a declansat comentariul meu, recunosc, voit malitios. Culmea e ca pe fond sunt de acord cu Dvs. Dar ma deranjeaza asprimea cu care judecam adeseori acest popor, care pana la urma din 150 de ani de existenta, n-a avut prea multi ani de liniste, in care sa creasca. Ca mentalitate, ca obiceiuri, ca bun gust..
Eu vad in aceste excese o refulare a opresiunii religioase a 45 de ani de comunism. Evident ca adevarata credinta este mult peste astfel de reprezentari, dar este doar o etapa…
Doamna Cornelia,
E un merit ca aveti rabdare si intelegere. Nu e punctul meu forte.
Sa fim doar atenti sa nu consideram poporul ca pe o masa amorfa. Unii mai au poate nevoie de ragaz – decenii bune. Altii poate au de castigat din punerea oglinzii in fata, feedback, intepaturi. Stiu si eu?
Apoi, daca ar fi numai refulare, tot respectul, dar in multe cazuri e abandon in fata civilizatiei.
Un amanunt picant e ca am regasit aceste fetisuri la masinile austriece din Alpi (tarani, probabil). Dar nu erau trei randuri.
Vrand nevrand incep sa accept ca sunt teritorii in care nu se poate sari peste etape. Dar pentru un simplu individ e dureros sa astepti disciplinat la coada istoriei.