Sfantul NicetaSfantul Niceta Remesianul – in a doua jumatate a secolului al patrulea episcop al Remesiei, la sud de Dunare, pe teritoriul de azi al Serbiei. Acolo se afla acum localitatea Bela Palanka.
A fost unul din cei care au adus crestinismul in tinuturile de la nord si sud de Dunare, locuite pe atunci de daci aflati in curs de romanizare.
Prieten al Sfantului Paulin de Nola – multumita acestei prietenii ni s-au pastrat mai multe informatii despre Niceta al Remesiei. Autor al catorva lucrari de apologetica, a caror paternitate a fost de-a lungul vremurilor atribuita unui alt Niceta, episcop al Aquileii (care a trait in a doua jumatate a veacului al cincilea). Altii l-au confundat pe Niceta al Remesiei cu Nicetius din Trier. Cel care avea sa stabileasca faptul ca lucrarile ii apartin Remesianului si nu altui Niceta a fost un calugar benedictin, Dom Morin, la sfarsitul secolului al nouasprezecelea.
Si tot Dom Morin a demonstrat ca Sfantul Niceta Remesianul este cel care a compus Te Deum Laudamus.
TE DEUM laudamus: te Dominum confitemur.
Te aeternum Patrem omnis terra veneratur.
Tibi omnes Angeli; tibi Caeli et universae Potestates;
Tibi Cherubim et Seraphim incessabili voce proclamant:
Sanctus, Sanctus, Sanctus, Dominus Deus Sabaoth.
….
In te, Domine, speravi: non confundar in aeternum.
Aflat in Bucuresti pentru cateva zile de vacanta, am intrat intr-o dimineata in mica librarie de pe langa Catedrala Sfantul Iosif. Libraria purtase la inceputul anilor ’90 numele Remesianului. Am intalnit acolo vechi prieteni, pe care nu ii mai vazusem de mult. Anii din urma ma dusesera atat de departe, acum ii regaseam pe ei acolo, printre cartile care alcatuiau viata lor.
Intors din vacanta, am vizitat in prima duminica o expozitie aflata prin aceste zile in Washington, cu Biblii aparute pana la anul 1000. Papirusuri si codice, fragmente recuperate din genizah sinagogii Ben Azer din Cairo – manuscrise vechi, in ebraica, in greaca, in siriaca, in araba, in latina, in gruzina, in armeana, in copta, in paleoslava, cu litere glagolitice, un manuscris in limba ebraica cu litere arabe – – am staruit indelung – incetul cu incetul am ajuns la biblii cu iluminuri, icoane de sfinti, desene mestesugite pe marginea literelor – acel Incipit Evangelium caligrafiat cu mare grija – apoi Biblii ale lui Beda Venerabilul, Alcuin, Theodulf – si ultimul exemplar, o superba Niketas Bible, deschisa pe icoana marelui profet Ieremia, aratand in sus spre o imagine in medalion a lui Iisus – pagina reproduce aidoma un mozaic din Catedrala Sfanta Sofia – inima a inceput sa imi bata – mi-am amintit de Niceta Remesianul si m-am gandit daca nu erau una si aceeasi persoana.
Ei bine, nu. Niceta Remesianul a trait in secolul IV, iar Niketas Bible provine din Constantinopolul veacului X. Se cunosc trei exemplare: una este pastrata la Florenta, in Biblioteca Medicea Laurenziana, o a doua la Torino, iar a treia (cea imprumutata expozitiei) vine din Copenhaga, de la Kogelige Bibliotek.
Un alt Niceta, de data aceasta din secolul al doisprezecelea, Nicetas Eugenianos, ne-a lasat unul din putinele romane din istoria literaturii bizantine, Drossila si Harikles, dar poate cel mai cunoscut Niceta a fost istoricul bizantin care a trait pe vremea Cruciadei a patra, Nicetas Choniates, de la el ne-a ramas descrierea capturarii Constantinopolului de catre cavalerii cruciati, la anul 1204 – Umberto Eco l-a introdus in romanul sau, Baudolino, asezandu-l in galeria sa de eroi, la cumpana dintre realitate, imaginatie si legenda.