Piscina olimpică este una dintre numeroasele moşteniri ale acestor Jocuri
Jocurile Olimpice de la Londra s-au încheiat cu rezultate excelente pentru ţara gazdă şi cu un succes organizatoric care aparent a ridicat moralul populaţiei în Marea Britanie, greu încercată după două recesiuni în ultimii trei ani.
Guvernul a anunţat alocarea unor fonduri sporite pentru disciplinele olimpice în vederea viitoarelor jocuri de la Rio de Janeiro din 2016.
Bilanţul sportivilor britanici la aceste jocuri olimpice a depăşit chiar cele mai optimiste aşteptări: 65 de medalii în total, dintre care 29 de aur, locul trei în clasamentul medaliilor după Statele Unite şi China, cel mai bun rezultat din anul 1908, când jocurile olimpice au avut loc la Londra.
Rezultatul neaşteptat de bun al olimpicilor britanici a generat un val de patriotism: potrivit unui sondaj de opinie, 60% dintre cei chestionaţi au răspuns că din această cauză se simt mândri că sunt britanici.
În presă, sportivi ca fondistul Mo Farah, heptatlonista Jessica Ennis, cicliştii Chris Hoy şi Victoria Pendleton, călăreţi, canotori, caiacişti, boxeri şi alţi medaliaţi cu aur au devenit eroi naţionali.
Publicul britanic şi-a sprijinit favoriţii cu frenezie, nu doar pe stadion, în bazinul de nataţie, velodrom, lac de canotaj, etc, dar şi în faţa ecranelor uriaşe instalate pe străzi comerciale sau în parcuri, şi, mai ales, acasă în faţa micilor ecrane.
Acest val de patriotism cu fluturat de drapele naţionale nu a adus cu sine şovinism, dimpotrivă, spectatorii au aplaudat cu generozitate câştigătorii şi în general concurenţii din partea oricărei ţări participante.
Premierul britanic David Cameron nu a ratat ocazia să spună că aceste jocuri olimpice au arătat de ce este capabilă Marea Britanie, care a organizat aceste jocuri cu un neaşteptat, pentru mulţi succes.
În chiar ziua închiderii Olimpiadei, premierul Cameron a anunţat că finanţarea sporturilor olimpice şi paralimpice va continua în mod garantat până în 2016 la viitoarele jocuri de la Rio de Janeiro, cu suma de 125 de milioane de lire sterline anual, 70% provenind din încasările loteriei naţionale, restul de la bugetul de stat.
Chiar luând în consideraţie inflaţia, este o creştere substanţială faţă de perioada 2008 – 2012, când sporturile olimpice şi paralimpice au beneficiat de o sumă totală de circa 315 milioane de lire, deci mai puţin de 80 de milioane anual.
Liderii britanici speră ca succesul Olimpiadei să se răsfrângă pozitiv şi asupra economiei, prin investiţii în Marea Britanie şi comerţ sporit ca urmare a publicităţii de care s-a bucurat ţara în acest miez de vară.
Dar succesul olimpic a avut şi un efect psihologic, într-o ţară în care stagnarea economică e la ordinea zilei.
Oamenii au avut timp de câteva săptămâni veşti bune, în care concetăţeni de-ai lor s-au dovedit cei mai buni din lume în disciplina lor sportivă.
Dar nu doar atât. Au văzut că acest eveniment a avut succes şi datorită contribuţiei a 70000 de voluntari, 20000 de militari, cei mai mulţi dintre ei veterani ai războaielor din Afganistan şi Irak, alte mii de poliţişti, majoritatea cu zâmbetul pe buze, arătând lumii întregi o altă faţă a acestei naţiuni foste imperiale, aflate într-un declin relativ, dacă nu absolut de mai mulţi ani.
Londra a predat ştafeta olimpică megalopolisului brazilian Rio de Janeiro. Până atunci însă, începând cu 29 august vor avea loc în capitala britanică Jocurile Paralimpice, o competiţie din ce în ce mai importantă, care, laolaltă cu acodarea parităţii absolute femeilor la olimpiadă, arată cât de mult s-a schimbat lumea sportului în secolul al XXI-lea.
Până una alta, Olimpiada a constituit un succes care a readus zâmbetul pe buzele majorităţii britanicilor. Pentru cât timp, asta e o altă poveste.
Dar şi a Franţei. Se recunoaşte unanim că Marea Britanie a reuşit aproape la perfecţie organizarea JO 2012. Îndoielile dinaintea şi din timpul Olimpiadei, s-au dovedit eronate, mai ales că şi pe planul securităţii a fost asigurată o geranţă impecabilă.