S-au stins luminile de Hanukkah. La lumina Lunii, sub cerul acoperit de stele ce anunţă Crăciunul, pe marea unduitoare alunecă o velă ca o nălucă din alte lumi. Printre ramurile portocalilor, privesc năluca ce-mi duce gîndurile spre alte meleaguri. Un fîlfîit nocturn mă readuce în crîngul de mesteceni, sub lumina cerului de cristal care-mi luminează paşii scîrţîind pe zăpada imaculată. Înfrigurat mă duc pe urmele de fum la casa din pădure. Prin fereastra ornată cu flori de gheaţă, în lumina pîlpîitoare a lumînărilor de cetină, sclipesc globurile Pomului de Crăciun.
În antreu o codană se bucură de coşul cu portocale şi fructe aduse de pe meleagurile Hanukkăi, în timp ce gazda mă uşurează de cojocul împovărat de promoroacă. Cu voie bună intrăm în camera mare luminată cu făclii şi flăcările jucăuşe din marele şemineu. Mirosul de smirnă şi brad se împleteşte cu cel de portocali. Cînturi de Gospel, Colinduri şi Verseturi de Hanukkah însoţesc comesenii printre libaţiunile rubinii.
Boarea dimineţii cu prima geană de Soare Mediteraneean mă trezeşte în şezlong; pe măsuţă o ceaşcă împrăştie aburi de chinamon, între o felie de cozonac şi o gogoaşă (sufgania).
