Da, asa este!
Saptamana trecuta, seara in metrou, o sarmana cersetoare adolescenta circula oarba cu un copil in brate, dusa de mana de fetita ei zdrenturoasa. De-a lungul trenului, repeta pentru informarea publicului larg:

„puncte puncte

puncte puncte

Ca nimic nu e mai scump

Ca vederea pe pamant

Mai bine sa n-ai o mana

Dar sa ai vederea buna”

Cetatenii mai milosi, nu prea numerosi, cotizau cu maruntis…

Si miracolul s-a implinit! E drept, nu cu pretul unui membru superior, dar cine a spus ca lumea e perfecta?

Ieri, la o ora de varf, am vazut-o langa scara rulanta, in pozitia sezut, cu mana intinsa, recitand o rugaciune, fara un picior si cu ochii vindecati!