Cu toate intenţiile pozitive manifestate de Hamas şi alte grupări Palestiniene, PACEA dintre Israel şi Palestinieni, Israel şi Siria, pe de o parte, Israel şi lumea Arabo-Musulmană, pe de altă parte este departe de zilele noastre.
Din păcate o mare parte din grupările religioase israeliene, conduse de Rabbini care pînă azi interpretează şi comentează Vechiului Testament în lumina secolelor Inchiziţiei Europene, consideră un scarilegiu cedarea teritoriului Israelului Biblic, deşi Religia Seculară Ebraică propagă supremaţia vieţii asupra teritoritoriului.
Grupări politice de dreapta sunt dispuse la transfer de populaţie şi schimb teritorial, lucru care nu este acceptat nici de Comunitatea Mondială şi nici de celelalte Grupări Politice Israeliene.
Aceste grupări politice sunt cam 30% din Knesset (Parlamentul Israelului).
Arabia Saudită propune reluarea Convorbilor de Pace pe baza Graniţelor Internaţionale din-aintea Războiul din 1967 (Războiul de 6 Zile), aceasta ca Bază de Discuţii, fiecare parte cedînd poziţii teritoriale.
Hamasul, în ultima propunere, Revendică Stat Palestinian în Graniţele propuse de Mandatul Britanic, Jerusalemul fiind negociat ca Capitală (nu se specifică Capitala celor 2 State sau numai Capitala Statului Palestinian).
Nici un Guvern Israelian nu poate accepta astăzi Graniţele Mandatului Britanic. Comunitatea Mondială este de acord că acest lucru nu este posibil. ( Cu tot votul din ONU de săptămîna trecută, pentru partiţia din 1967, Jerusalem fiind zonă internaţională).
Siria, doreşte recăpătarea Înălţimilor Golan (Golan Heights), ca de pe acest teritoriu să aibă controlul militar asupra Mării Galileii şi părţii Nordice a Văii Jordanului.
Datorită neîncrederii reciproce între toate părţile implicate este greu de demarat întîlniri serioase de Pace, deşi toate părţile dau garanţii atît Americanilor cît şi Europenilor de intenţii serioase.
În acest context, eu personal, nu văd decît acceptarea unui armistiţiu pe termen lung (Hudna) pe 30 de ani, timp în care părţile implicate în conflict să clădească un climat de încredere reciprocă. Să fie crescută o generaţie fără conflicte, o generaţie pe bază de dezvoltare economică comună (exemplul Irlandei, Singapore – relaţii cu lucrătorii chinezi); apoi se pot duce convorbiri reale de convieţuire paşnică.