Noaptea copacii
se caţără pe pereţi
îşi scot degetele pe fereastră
îşi lipesc faţa de geam,
se strîmbă la luna plină…
Noi stăm întinşi în pat
cu ochii aţintiţi
într-un punct fix din tavan.
Din ţigările noastre
pe jumătate arse
scrumul se scurge
asemenea unui melc siniliu
ce-şi părăseşte cochilia:
primăvara o simţim
ca pe o toamnă blîndă
năpădită de miros de frunze şi fum…
…Vîntul mişcă tăcut perdelele,
adunînd într-un colţ
mucurile de ţigară
şi melcii de scrum…