Noaptea copacii

se caţără pe pereţi

îşi scot degetele pe fereastră

îşi lipesc faţa de geam,

se strîmbă la luna plină…

 

Noi stăm întinşi în pat

cu ochii aţintiţi

într-un punct fix din tavan.

Din ţigările noastre

pe jumătate arse

scrumul se scurge

asemenea unui melc siniliu

ce-şi părăseşte cochilia:

primăvara o simţim

ca pe o toamnă blîndă

năpădită de miros de frunze şi fum…

 

…Vîntul mişcă tăcut perdelele,

adunînd într-un colţ

mucurile de ţigară

şi melcii de scrum…