Pocalul fericirii trezeşte alte dimineţi
cândva apuse-n cascade de uitare
prezent răsărit şopteşte-n fereşti
oprind tainele iubirii cu mâinile goale.
Plutesc peste timp curgând un zâmbet
în dreptul inimii ce-n paşi cadenţaţi
rotesc universul din suflete renăscute
început de permanenţă iubire albă visare.
Păstrez parfum în zorii altor dimineţi
din trupul de foc al nopţilor plecând
detaliu sentimental în zbor de fericire
penelul desenează ortografia inimilor hotar.
În căuşul palmelor trăiesc acordul melodiei
frumoase şi cuminţi iubind dumnezeiesc
roata timpului albastru ce-n final uneşte
acum jumătăţile într-un acord întreg.