Mo Farah – imigrantul african care a pus capăt dominaţiei africane la probele de fond
Sfârşitul săptămânii a adus la Olimpiadă o avalanşă de medalii pentru ţara gazdă, Marea Britanie, acum ferm stabilită pe locul trei în clasamentul pe medalii în spatele celor două mari supraputeri ale sportului mondial, Statele Unite şi China.
Între altele, sâmbătă seara, pe stadionul olimpic, atletismul britanic a cunoscut cea mai fructuoasă zi din istoria sa cu trei medalii de aur.
Dintre acestea un răsunt special a avut cea de la 10000 de metri , cucerită de Mo Farah, un imigrant la prima generaţie.
Mo Farah a reuşit să spargă monopolul african la această probă, care dura din 1988, ultimele patru ediţii fiind câştigate de etiopieni.
Şi a făcut-o de unul singur, în pofida prezenţei pe pistă a trei etiopieni, trei kenieni şi doi eritreeni, care au făcut tot posibilul să-l împiedice pe campionul mondial şi european să cucerească singurul trofeu care-i lipsea şi să aducă Marii Britanii primul titlu olimpic la cea mai lungă cursă de fond pe stadion.
E drept că Mo Farah a avut de partea sa imensa majoritate a celor 80000 de spectatori prezenţi pe stadion. Și încă ceva: Mo este el însuşi african.
Născut acum 29 de ani în Somalia, el a trăit până la vârsta de opt ani în Djibouti, fosta colonie franceză din Cornul Africii. Bunicul său era angajatul unei bănci, iar tatăl său, consultant în informatică a emigrat cu familia la Londra.
Când a sosit în Marea Britanie, Mo – pe numele său întreg Mohammed – nu vorbea un cuvânt în engleză şi asta l-a pus în mare dificultate la şcoală, unde comportamentul său nu prevestea nimic bun.
Profesorul său de educaţie fizică de la o şcoală din vestul Londrei, Alan Watkinson, a remarcat rezistenţa neobişnuită la alergare a elevului său şi l-a convins să înceapă atletismul de performanţă, deşi Mo visa să ajungă fotbalist şi să joace pentru clubul său preferat, Arsenal.
Când s-a mutat în aceeaşi casă cu nişte atleţi kenieni, Mo a învăţat de la aceştia ce înseamnă munca fără menajamente la antrenament.
A plecat în luna de miere în Kenia în 2010 şi a rămas blocat acolo de cenuşa de la erupţia vulcanică din Islanda şi s-a antrenat la altitudine. După trei luni a câştigat titlul de campion european, primul obţinut la 10000m de un atlet britanic.
Ajuns în elita mondială, Mo a trecut la un alt stil de viaţă, plecând în Statele Unite unde a devenit elevul lui Albert Salazar, fost maratonist american.
Rezultatele nu au întârziat şi în 2011 a câştigat titlul mondial nu doar la 10000m ci şi la 5000m, punând capăt sufocantei supremaţii africane.
Iar la Olimpiadă a făcut o cursă perfectă, sosind primul şi fiind urmat de colegul său de antrenament, americanul Galen Rupp.
La sosire, Mo, care este musulman şi care a primit scutire de la postul tradiţional de Ramadan, a sărutat pista, aşa cum face după fiecare victorie.
I s-au alăturat pe pistă soţia sa, care este gravidă în luna a şaptea cu gemeni şi fiica sa vitregă de şase ani.
Un stadion în delir l-a salutat pe campionul olimpic Mo Farah, imigrant la prima generaţie, care i-a bătut pe africani în proba lor favorită.