Lungindu-mi trupul,
alunec pe geam, printre gratii,
pînă la marginea trotuarului
(soarele a apus de mult
dincolo de blocuri),
culeg ca pe nişte bancnote vechi
urmele trecătorilor
şi le înghesui în buzunare,
după care mă strecor
tăcut ca un somnambul
înapoi, în salon,
şi le lipesc pe pereţi şi pe tavan.
…Mă descalţ şi încep
să mă preumblu încet, meditativ,
cu mîinile la spate prin cameră,
printre mese şi scaune,
de la uşă pînă la fereastră
şi înapoi….
Ceilalţi tovarăşi ai mei,
îmbrăcaţi în pijamale cu dunguliţe verzi şi albastre,
se lasă în patru labe
şi încep să urle, ca nişte cîini,
la luna plină ce-şi strîmbă gîtul pe geam…
…nimic de comentat , totu-i plin de talent ,
a d e v a r a t !