Se uită, cu o nonşalanţă sfidătoare, faptul că unul dintre exerciţiile fundamentale ale unui stat democratic constă în punerea la dispoziţia cetăţeanului a cadrului legislativ, administrativ şi instituţional care să îi ofere acestuia uneltele necesare pentru a produce… bunăstare! Bunăstare pentru sine, familia sa şi comunitatea în care trăieşte. Căci în afara bunăstării cetăţeanului, democraţia derapează subit spre tentaţii autoritate sau, vai, totalitare.
Din nefericire, întregul sistem de gândire şi acţiune politică a ratat ruşinos, în ultimii 22 de ani, întâlnirea cu bunăstarea cetăţeanului român. Începând cu formarea educativă defectuoasă a tinerilor şi terminând cu lichelismul politicienilor, întreaga societate pare a se fi orientat către facil, superficial, lipsă de respect faţă de valori, distrugerea şi dezavuarea meritocraţiei şi inconsistenţă etică. Politicul îşi exclamă ditirambele doar pentru a accede la putere şi, pe cale de consecinţă, la resursele Statului, fără însă a implementa programe sustenabile care să ofere cetăţeanului şansa reală de a produce bunăstare.
De 22 de ani aşteptăm iluzoriu de la inconsistenţii politicieni români să creeze un învăţământ performant, să creeze programe fezabile de stimulare a micilor şi marilor întreprinzători, să susţină şi să organizeze un sistem de sănătate funcţional, să gândească şi să implementeze un cadru fiscal minimalist, eficace şi stimulant pentru angajaţi şi întreprinzători, să crească transparenţa si comunicarea instituţională, să lase Justiţia să îşi îndeplinească menirea, să stimuleze agricultura — atâta câtă mai e… — şi pe producătorii individuali, să respecte legile statului şi să armonizeze dorinţele cetăţenilor.
Nimic, dar absolut nimic din toate aceste lucruri – şi din multe altele – nu s-a realizat! Am primit în schimb corupţie generalizată, jocuri murdare de culise care au secătuit şi secătuiesc resursele statului, am asistat şi asistăm la discuţii academice despre legi strâmb construite şi, de aceea, interpretabile şi aplicate efectiv după bunul plac al actorilor politici, avem parte de sărăcie şi vieţi de subzistenţă la nivel de masă, suntem, iată, victime ale polarizării încrâncenate a societăţii, care distruge treptat omenia românului, ne mulţumim cu o Justiţie dependentă politic şi ne confruntăm cu lipsa oportunităţilor socio-economice. Între timp, suntem afectaţi profund de decimarea corpului medical autohton prin migrarea acestuia către alte orizonturi şi deplângem hemoragia tinerelor talente, vociferând faţă de Bacalaureate fie mincinoase şi… excepţionale, fie reale şi… dezastruoase.
De 22 de ani suntem batjocoriţi de cei pe care noi (!!!) îi tot alegem şi de la care am tot aşteptat, în mod democratic, soluţii! Actuala criză politică şi economică ar trebui să ne lămurească, o dată pentru totdeauna, că această clasă de politicieni nu este în stare să ofere soluţii. Politicul autohton nu a exprimat şi nu exprimă voinţa electoratului, nu a susţinut şi nu susţine interesele cetăţeanului, ci doar mimează jocul democratic, în spatele căruia dictatura intereselor personale şi de partid maimuţăreşte interesul public şi Statul de drept. În exerciţiul ei public din ultimele două decenii, majoritatea zdrobitoare a corpului politic a demonstrat că nu a avut ca ţel strategic binele general, ci doar anestezia generală a electoratului.
Trebuie să schimbăm această realitate. Trebuie să încetăm să mai să mai promovăm lichelele şi sicofanţii, gargaragii, megalomanii, si deliranţii parti pris-urilor. Avem, evident, nevoie de un nou corp politic. Însă problema fundamentală care apare aici este cea a ethos-ului românesc, pe care George Călinescu îl rezuma definitoriu astfel: „Românul este individualist, preocupat de interesul lui personal, gata să accepte orice regim dacă îi dă prilejul unei promovări proprii”!
Poate nu intamplator, o tara numita Suedia, are o agentie speciala, dedicata numai bunastarii – ,,Socialstyrelsen”. Uneori, aceasta mai face si gafe (cum a fost aceea ca a recomandat suedezului cate sandvisuri pe zi sa manance) alteori birocratizeaza de dragul de a se automentine prin ea si pentru ea (ca orice alta pravalie de stat care se respecta, nu?). Dar importanta este ideea de a acorda un astfel de loc Bunastarii in administratia statului. Cateodata, mai si reuseste.
http://www.socialstyrelsen.se/english
Multe din incercarile pe care le-am facut in decursul celor doua decenii de a evidentia lipsa sau lentoarea generalizata a progresului cat si recomandarile, naive, de a ,,fura” cat de mult se poate de la suedezi, mi-au fost rasplatite cu reactii isterice din partea ,,colegilor” mei romani middle class (sau intelectualii, cum mai sunt numiti). Replicile de top erau ,,mai lasa-ne cu Suedia!”, ,,Suedia nu a avut razboi” sau ,,aceste lucruri le cunoastem deja” sau ,,tocmai se discuta un proiect de lege (asta putea fi in ’91, ’98, 2000, 2003 etc – desi era TOCMAI legile respective ori nu apareau ori lipsite de vigoarea necesara).
Iata ca acum autorul articolului o spune pe sleau ,,Nimic, dar absolut nimic din toate aceste lucruri – şi din multe altele – nu s-a realizat!”. Astept comentariile celor cuprinsi de manie sfanta.
Politica romana nu sustine personalitatea, entuziasmul, determinarea si curajul, nu promoveaza initiativa si voluntariatul, harnicia si originalitatea, atitudinea si educatia, increderea si vointa, motivatia si talentul, competenta si invatarea prin intelegere.
Politica romana nu are idei, concepte, organizare, structura si legislatie, in spiritul constiintei unitatii binelui. Politica romana nu sprijina comunicarea fructuoasa si orice fel de reusite, fie ele cat de mici, in slujba omenirii. Politica romana este Gradinita Adultilor deoarece asemeni copiilor, se bate pentru jucarii, sfidand constiinta unitatii binelui, pentru propriul popor si intreaga Planeta. Politica romana evita intelepciunea, sustinand astfel Romania imprastiata si precum o imprimanta. Sa credem, impreuna, in oameni cu onoare si entuziasm care vor infaptui Romania urmasilor nostrii, Romania pretuind intelepciunea si originalitatea, Romania drept gazda prietenoasa, Romania constiintei unitatii binelui.