ACUM.TV

1. Mari romani
2. In memoriam Virgil Ierunca
3. Inca un Nobel in Balcani
MARI ROMANI
H.-R. Patapievici: “Oricite obiectii (intemeiate) ar putea fi aduse felului in care au fost realizate clasamentele, cistigul net este mobilizarea intregii societati mediatice in jurul unei dezbateri care, cu antrenul divertismentului, a pus problema valorilor in care credem si a personalitatilor care ne imaginam ca le intrupeaza. […] Clasamentul de o suta de locuri este, in sine, o capodopera de radiografie la minut a imaginarului nostru colectiv. Cine se simte ofensat de aberatia ghiveciului obtinut ignora sensul acestui clasament: este o ierarhie obtinuta din arbitrarul criteriului. […] In schimb, clasamentul primilor zece e cu adevarat o ierarhie, obtinuta initial prin arbitrarul criteriilor si rafinata apoi prin votul in cunostinta de cauza, prin participarea la dezbaterea publica si, nu in ultimul rind, prin posibilitatea de a mobiliza votanti in vederea votului final.” (Evenimentul Zilei, 26 octombrie 2006)
Andrei Plesu: “Dupa ‘finala’ a trebuit sa admit ca, in tot tambalaul, au existat si parti bune. S-a vorbit, ore intregi, despre oameni si performante care, din pacate, nu fac decit foarte rar obiectul realizatorilor de televiziune si al interesului public. S-a reusit, de asemenea, captarea curiozitatii populare pentru istorie, arta, stiinta si cultura in genere, ceea ce nu e de lepadat, intr-o perioada in care nu fac rating decit diferite tipuri de estropiere.” (Dilema veche, Nr. 144, 27 octombrie – 2 noiembrie 2006)
Adrian Cioroianu: “De citeva saptamini spun amicilor ca pastorul Wurmbrand va fi cistigatorul de jure al proiectului de televiziune Mari romani, mai ales daca nu se claseaza in primii trei. […] Da, Wurmbrand a facut o figura notabila. Anonim alaltaieri, azi e al 5-lea dintre romanii tuturor timpurilor. Nota bene: si inca n-am aflat tot! Unii au sarit ca arsi cind am spus, in ultima editie a show-ului, ca Romania nu-l poate exporta lumii pe R.W. In 1995, cind am ajuns in Canada, cartea Cu Isus in subterana a pastorului Wurmbrand (editia franceza) era considerata clasica; la Bucuresti abia daca fusese tradusa. Asadar, poti exporta ceva ce nu ai? Cum putem noi propune lumii o figura care e mai cunoscuta in lume decit la noi? Celor infierbintati, care au parasit profesionalismul pentru partizanat, le propun alta perspectiva: tot ce putem face pentru R.W. este, dimpotriva, sa-l importam – in speranta ca vom accepta mai lesne destinul lui. Destin care a fost cu de toate.” (Dilema veche, Nr. 144, 27 octombrie – 2 noiembrie 2006)
IN MEMORIAM VIRGIL IERUNCA
Doina Jela: “A fost numit ‘papa al exilului romanesc’, cind nici nu implinise patruzeci de ani si cind exilul romanesc cuprindea nume sonore de scriitori, ginditori, politicieni, artisti: Vintila Horia, Mircea Eliade, Emil Cioran, Stefan Lupascu, Grigore Gafencu, chiar regele Mihai. Cu oroarea lui de publicitate, cu discretia, retractilitatea si chiar timiditatea lui, cu pesimismul lui activ, prin ce o fi ajuns oare la o asemenea investitura? Ce anume ii determina pe unii dintre acesti ilustri exilati, obositi cu vremea de verticalitate si intransigenta, sa vina la el sa-i ceara dispensa, atunci cind nevoia de recunoastere ii impingea la usoare si omenesti compromisuri? Fara indoiala, in parte, febrila lui activitate in favoarea culturii romane prinsa in chingile ‘ortodoxiei implacabile’ a optimismului de partid si de stat, in plina si triumfala scufundare. […] Dar mai ales isi datora autoritatea extraordinarei, imensei lui credibilitati dobindite prin atitudinea de o consecventa etica fara cusur si de o admirabila rezistenta la compromis.” (Romania literara, Nr. 40, 6 octombrie 2006)
H.-R. Patapievici: “Fragil de constitutie, era inebranlabil moral. Caracterul sau combina inflexibilitatea morala cu amenitatea; decizia judecatii, cu melancolia evaluarii; sarcasmul, cu autoironia; finetea analitica era mereu insotita, la el, de un lirism care se incapatina sa viseze, acolo unde mintea hotarise ca e loc doar de analizat; avea umanitate chiar si in rezerva, iar felul sau de a dezaproba rusina, mai degraba, decit incita la reactie. Asa cum chipul sau avea tinuta, chipul sau moral avea eleganta. […] La el judecata etica facea parte, precum igiena la omul civilizat, din firescul cotidian. Avea, daca ma gindesc bine, tipul acela special de fermitate lipsita de fasoane al tuturor celor care nu isi trag caracterul din ceva mostenit: o avere, o pozitie, un rang. Nobletea lui, ca a tuturor modernilor, venea din caracter, si nu invers. Nu impartasea superstitia moderna ca faptele trebuie despartite de valori si de aceea refuza sa fie ingaduitor cu justificarile estetice ale derapajelor etice.” (22, Nr. 865, 3-9 octombrie 2006)
Gabriel Liiceanu: “Ceea ce caracterizeaza scrisul lui Virgil Ierunca este faptul ca poarta in el vehementa unei cauze inalte. La prima vedere stilul este al unui polemist si pamfletar care opereaza in registrul grav. Si totusi se intimpla ceva mai mult aici. Imi vine sa spun ca Ierunca a pus la punct o tehnica de ‘a trage in teapa’ in cuvinte. Celor care ‘prostituau cuvintele’, cum singur spune, crezind ca in cintarul lumii treaba asta nu e inregistrata nicicum, el le intoarce partea taioasa a cuvintului, segmentul care strapunge si doare. Nu a stat pe ginduri, intrebindu-se daca are sau nu dreptul sa judece. Si l-a luat pur si simplu. Avea statura s-o faca. Exact ca in filmele in care justitiarul isi are intemeierea in simtul sau moral si nu are nevoie sa consulte oracolul inainte de a apasa pe tragaci. De la Calinescu sau Cioculescu si pina la ultimul poet de curte, nu conta cine sau de ce distorsiona cuvintele; important era sa existe cineva care sa le poata razbuna. Rolul acesta de razbunator al cuvintelor suferinde si l-a asumat Ierunca.” (din volumul Declaratie de iubire)
INCA UN NOBEL IN BALCANI
Livia Szász: “La 12 octombrie, Academia regala suedeza anunta, prin vocea secretarului sau permanent, profesorul Horace Engdahl, decernarea Premiului Nobel pentru literatura pe anul 2006 scriitorului turc Orhan Pamuk, care ‘in cautarea sufletului melancolic al orasului sau natal, a descoperit noi simboluri pentru conflictele si intrepatrunderile dintre culturi’. Anuntul, primit cu alauze si explozii de bucurie, era insa de mai multa vreme asteptat. Presa internationala scrisese inca in urma cu doi ani ca intrebarea care se pune in cazul lui Pamuk nu este daca, ci cind i se va acorda Nobelul. Mai vorbisera despre mult rivnita distinctie admiratori celebri ai scriitorului, precum Margaret Atwood sau John Uodike, care nu se dadusera in laturi sa ii consemneze, cu acribie de simpli recenzenti, aparitia ultimelor carti prin diverse reviste culturale.” (Idei in dialog, Nr. 11(26), noiembrie 2006)
Ovidiu Olar: “Postura de aparator al dreptului la libera exprimare asumata de Pamuk le-a usurat misiunea membrilor Academiei suedeze. Ea se afla insa in perfecta concordanta cu opiniile exprimate in toate cartile sale publicate la zi. Reformele lui Mustafa Kemal Atatürk (1881-1938) au reusit sa transforme un imperiu decadent si invins intr-un stat modern si mindru. Punerea lor in practica a declansat insa puternice crize de identitate. Iar despre ele, Pamuk vorbeste de multa vreme: ‘E dureros sa incerci sa te alaturi mintal unei alte civilizatii din pricina unor motive tehnologice sau ca urmare a unei infringeri militare.’ ‘Geografic apartinem Europei (…) dar politic?’, s-a intrebat adesea, retoric, cel care a luat apararea printre primii autoruui hulitelor Versete satanice. Raspunsul i-a venit aproape de la sine: intr-o lume amnezica si violenta, intelectualilor le revine sarcina delicata de a cultiva gradina memoriei.” (Idei in dialog, Nr. 11(26), noiembrie 2006)
Vasile Garnet: “In opera scriitorului turc, cititorul occidental gaseste ceea ce asteapta in general de la lumea islamica: o toleranta cosmopolita, care sa nu contrazica, ci dimpotriva: sa sustina respectul profund fata de valorile nationale si spirituale. In romanele sale, traduse in 50 de limbi si publicate in peste 100 de tari, Pamuk reuseste o combinatie care armonizeaza, ‘impaca’ Europa si Asia, asa precum se spune despre orasul Istanbul, situat pe doua continente. Numit de admiratori drept un ‘Eco al Turciei’ – titlu cu care, de altfel, se mandreste –, Orhan Pamuk scrie in stil occidental despre lumea orientala in care s-a nascut si in care traieste. Romanele sale, dar in mod special Cartea neagra, care i-a adus o faima internationala, este un fel de enciclopedie otomana, pe care turistii o iau drept ghid in pelerinajul lor prin Istanbul, la fel cum vizitatorii Dublinului poarta cu ei un exemplar din Ulise al lui Joyce.” (Contrafort, Nr. 10 (144), octombrie 2006)
Reviste electronice
revist@ – grupaj din principalele reviste culturale (22, Cultura, Dilema veche, Romania literara, Observator cultural, Adevarul literar si artistic, Ziarul de duminica, Suplimentul de cultura) (100-150 K). “Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!” (Alex. Leo Serban). Se distribuie la 1.250 de abonati in weekend.
cinem@ – grupaj cu informatii si comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV (100-150 K). Contribuie la educatia cinematografica, dezvoltarea spiritului critic si vizualfabetizare. “In societatea de astazi care cunoaste o expansiune uriasa a vizualului in cele mai diverse si neasteptate forme, a invata sa privesti devine o necesitate practica.” (Mircea Vasilescu) Se distribuie la 1.050 de abonati in weekend.
no comment – un anunt ciudat, o informatie care te buimaceste, o scena care te lasa gura-casca. (50-100 K) “Fiecare manipulat trebuie sa aiba cel putin un minut pe zi de ‘No comment’, intr-o tara ca a noastra unde in fiecare tramvai de mult scrie clar: ‘manipulantul nu sta de vorba cu pasagerii’.” (Radu Cosasu) Se distribuie la 1.350 de abonati in weekend.