In racoarea blanda a iminentei dimineti, ceata se ridica valatuci din padurea intunecata, sumbra. Prin vagauni de nepatruns, misunau fiarele wildului salbatic: grizzly cavernelor mestecand cerbi ramurosi intre falcile neiertatoare, haite de lupi muscand haotic din crotali viu colorati cu coltii veninosi infipti in nevinovati somoni urcand din greu prin splendide canioane intesate de stanci infricosatoare, aligatori sangerosi tarand sub apele noroioase trupuri firave de manji sfartecati, coioti vicleni hapaind fara mila pui nevinovati de pasari calatoare pe cerurile gazduind zeci de furioase tornade, turme de caribu zdrobind in goana lor nebuna miile de fluturi din cupele gingase ale tepoaselor flori de preerie, delicate nevastuici refugiindu-se in intunecoase vizuini de frica rasilor feroci terorizati de sconcsi pulverizand cu straveziu sadism jeturi emanand miasme devastatoare… Cu pasi moi, imperturbabilul Munca-Fara-Preget se furisa harnic de la o capcana la alta, umpland sacul din spinare cu iepurasi dolofani, numai buni de ostropel. Prevazator, Munca-Fara-Preget nu uita sa le suceasca gatul inainte de stocare, dar si sa pregateasca fiecare capcana pentru ziua urmatoare. La final, cu sufletul plin de incantare si de satisfactia lucrului bine facut, porni in pas voios spre satul de la marginea padurii multiseculare.
Aproape de iesirea din padure, un glas subtirel il striga dintre tufele ghimpoase ce mascau un luminis cu iarba matasoasa, moale, odihnitoare. Intoarse capul si o recunoscu pe consateanca Bucuria-Baietilor, obosita dupa o noua lunga noapte de lucru spre multumirea razboinicilor din trib.
– Munca-Fara-Preget, iar ostenesti? La ce-ti foloseste?
– Bucuria-Baietilor, nu intelegi nimic! Femeia mea va fi intr-o zi mandra ca aduc mai multi iepuri in wigwam decat oricare alt viteaz! Un singur razboinic inca mai are o pozitie superioara in clasament! Martusisesc cu sinceritate ca nu inteleg cum reuseste vajnicul Sursa-De-Divort sa se laude cu zeci de iepuri zilnic, dar o sa pun capcane mai multe si mai bune si o sa-l intrec! Jur! Masa familiei mele va fi pe zi ce trece mai imbelsugata! Contributia mea la bugetul alimentar al tribului va spori cu atatea procente cate stele sunt pe carul insorit! Iubita mea squaw va avea cu ce sa se laude la sezatori! Howgh!
– Munca-Fara-Preget, Munca-Fara-Preget, femeii tale nu-i pasa cat de bine pui capcane, dar e multumita ca pleci noaptea prin padure si nu-ti spun mai mult… Nu vrei sa-ti tin de urat pana se ridica soarele peste culmile inzapezite? Lasi si tu doi urecheati sa fac o tocanita la copii…
– Dispari, ispita! striga Munca-Fara-Preget, fugind spre sat
– Tontule! Howgh! se mai auzi Bucuria-Baietilor, preocupata mai mult sa caste…
“Ehei, batranii intelepti vor afla cine cade in plasa farmecelor neconjugale si ma vor lauda in fata tribului” isi spuse cumintele Munca-Fara-Preget, alergand speriat sa nu se tina dupa el dulcea Bucuria-Baietilor. Goana sustinuta avu o consecinta neprevazuta si anume sosirea acasa mai devreme ca de obicei. Mare-i fu surpriza cand de sub faldurile propriului wigwam il vazu strecurandu-se ca o umbra chiar pe rivalul pe linie profesionala Sursa-De-Divort! Si nu cu mana goala, ci tragand dupa el un imens ciorchine de iepuri gata jupuiti…
– Stai asa, nemernicule! se infurie Munca-Fara-Preget, dar Sursa-De-Divort isi datora supravietuirea tocmai sprintului ce-l salvase nu o data de numerosi soti furiosi.
Neputand sa-l ajunga, Munca-Fara-Preget reveni acasa si intra in wigwam agitand securea razboiului deasupra capului.
– M-ai tradat, nefericito! Cum ai indraznit?
Tremurand de spaima, necredincioasa Dimineata-Insorita-De-Toamna se refugie prin colturile wigwamului
– Iarta-ma, dar sa stii ca nu eu singura din trib care…
– Cum ai indraznit sa-i dai iepurii mei, jupuiti de mana mea, carati cu sacul meu, prinsi in capcanele manufacturate de mine dupa o conceptie proprie, originala?!
Totalmente uluit, Munca-Fara-Preget o vazu pe sotioara Dimineata-Insorita-De-Toamna pufnind in ras si nemaiputandu-se opri pana la amiaza…
La marea adunare de la raportul de dimineata, prezidata de Marele Sef Mentalitate-Obtuza-Ancorata-In-Detestate-Prejudecati, profund jignitul Munca-Fara-Preget aduse in discutia colectivului cazul mincinosului Sursa-De-Divort. Cand povesti cum l-a vazut pe intrus fugind din wigwam, Marele Sef se incrunta ostil, dar in acelasi timp nenumarate oftaturi de soti inselati se ridicara spre cerul innourat. In sufletele tuturor incolti speranta ca afemeiatul tribului va fi in sfarsit pus la Stalpul Caznelor pentru faptele sale.
– Si ce fapta reclami spre analiza si pedepsire? il chestiona pazitorul ordinii, neinfricatul Biceps-De-Corindon.
– Cum ce? Nu se impopotoneaza el cu toti iepurii prinsi de mine? Sa fie scos din topuri, sa fiu reabilitat in scriptele tribului, sa se mentioneze in procesul verbal de sedinta ca nu el i-a prins! Howgh!
Suparatii barbati ai tribului se inveselira brusc, rasera si mai cu pofta decat necredincioasa Dimineata-Insorita-De-Toamna, votara in unanimitate tardivitatea reclamatiei legate de iepuri de mult mancati, adaugara pe lista incornoratilor inca unul si il consolara pe bietul Munca-Fara-Preget, ba chiar il avansara la Serviciul de Doborare Bizoni, cu program exclusiv de zi, ca sa nu mai plece noaptea de acasa. Nu era rau deloc, pentru ca vanatoarea de bizoni era punctul slab al comunitatii si Munca-Fara-Preget intrezarea un excelent prilej de afirmare.
Emotionat, Munca-Fara-Preget nu pierdu ocazia sa se laude in fata colectivului de viteji cu forta sa morala pusa in evidenta prin refuzarea favorurilor propuse de tupeista Bucuria-Baietilor. Nedumerirea il cuprinse pe Munca-Fara-Preget atunci cand onorata Adunare se prapadi iar de ras… Dupa ce se stinse si ultimul hohotel, cativa intelepti incepura o eficienta munca de lamurire. Ei ii explicara, in plina sedinta, ca pozitia fruntasa a lui Sursa-De-Divort in ultimii 10 ani, nu poate fi pusa sub semnul indoielii pe baza unei observatii singulare, ca e nevoie de mai multi martori, ca si locul 2 e onorabil, ca are toata viata la dispozitie ca sa-si demonstreze valoarea, etc, etc… Iar in particular i se sopti sa o lase mai moale cu reclamatiile, sa nu uite cumva ca tanarul si promitatorul Sursa-De-Divort e nepotul marelui Mentalitate-Obtuza-Ancorata-In-Detestate-Prejudecati si ca vanatoarea de bizoni poate fi foarte rentabila, dar si extrem de periculoasa!
Fara sa inteleaga mare lucru, insa mandru de avansare, Munca-Fara-Preget se prezenta voios la capetenia vanatorilor, iscusitul Sageata-Infipta-In-Ochi-De-Inamic. Fiind prima zi, i se facu numai un instructaj de protectia vanatorii, pe capitole:
Cap.I: Paza buna dribleaza primejdia amenintatoare:
– echiparea mustangului cu chinga de blocaj anticadere
– interdictia de a purta rosu pe perioada vanatorii de bizon
– dotarea cu pana de protectie antisoc
– folosirea salopetei de tarare cu antifonare la fosnet de iarba
– se ataca bizonul numai cu lasso omologat de viteazul Muschi-De-Corindon
– marcarea cu vopsele specifice a partii ascutite a lamei cutitului de transat vanatul
– respectarea marcarii precedente
– asigurarea unui climat de empatie pozitiva si voiosie melancolica in relatia cu mustangii tineri, recalcitranti, copitangii
Cap II- Prevenirea interzicerii anularii intreruperii incendiilor
– interzicerea amplasarii gratarelor vanatoresti pe intinderea padurii de conifere
– echiparea seii personale cu galetusa cu nisip si lopatica, vopsite in rosu si apoi invelite in paturi mitoase, opace, in scopul de a se evita incalcarea prevederilor de la capitolul precedent
– purtarea in spate a burdufului cu apa de stins focul, completat cu furtun si robinet revizuit tehnic periodic
– atasarea la scalp a una bucata balon metalic cu bioxid de carbon pentru stingerea rapida a focului deschis
Un altul in locul lui ar fi sarbatorit avansarea, la saloonul batranului Maestro-In-Distilare-Apa-De-Foc, unde razboinicii se adunau la taclale in fiecare seara si plecau acasa tarziu si cu reale dificultati de orientare. Dar constiinciosul Munca-Fara-Preget fugi sentimental la draga lui squaw, fara sa inteleaga de ce-l tine la intrare in timp ce detestatul Sursa-De-Divort ii repara opaitul eschimosesc cu grasime de morsa primit cadou de la mama soacra de pe valea Yukonului, dar pe care Munca-Fara-Preget nici nu-l stia sa fie defect. Cand in sfarsit opaitul se aprinse in noaptea tarzie, Sursa-De-Divort o tuli acasa, insa Munca-Fara-Preget nu-l lasa sa plece pana nu-l perchezitiona de posibili iepurasi. Somnoroasa Dimineata-Insorita-De-Toamna se ingrijora temporar, insa dupa ce sotiorul ei se lamuri ca vizitatorul nocturn nu i-a subtilizat rodul muncii, ea se linisti si asculta lacrimand cum tristul Munca-Fara-Preget isi depana povestea zilei, apoi il trimise la culcare cu o neasteptata duiosie ce lui i se paru totusi tare ciudata.
Disciplinatul Munca-Fara-Preget pleca odata cu primele raze ale soarelui la intalnirea cu vanatorii si se intorcea seara tarziu. Plina de remuscari, Dimineata-Insorita-De-Toamna il astepta cu masa incarcata de bunatati: leurda storcosita in suc propriu, asparagus fiert cu ciocanele de vrabiuta, maioneza cu gandacei de camp, merisoare acrisoare umplute natural, popcorn copt in cenusa propriului cocean si multe alte delicatese accesibile unui vanator debutant lasat mereu printre ultimii la impartirea hartanelor de bizon. O data pe luna, Munca-Fara-Preget avea dreptul de a-si alege singur partea, din categoria de produse permisa incepatorilor: stern fara coaste, coaste fara intercostali, ureche retezata, bojocel de tocatura, intestin natur, copitute macerate in apa de izvor, codita jupuita…
Desi nevestica il tot batea la cap sa aiba si ei o viata sociala, sa iasa la plimbare pe mustang duminica si in sarbatori legale, sa stea la o pipa pacii cu alte familii din sat, sa bea la saloon macar cate un pahar din scumpa Licoare-Neagra-Ce-Pisca-La-Limba, sa duca plocoane la amanta Marelui Sef, el refuza permanent sub naivul motiv ca nu imita obiceiurile altora.
In fiecare zi, Munca-Fara-Preget ii povestea iubitoarei Dimineata-Insorita-De-Toamna cum, in timp ce toti se odihneau prin tufisuri si fumau trabucul de dimineata sorbind zeama de boabe negre de Columbia, el se furisa prin preerie si gasea locurile secrete in care se ascundeau cela mai dolofane exemplare de bizon, cum il informa corect si la timp pe vijeliosul Sageata-Infipta-In-Ochi-De-Inamic, cum desele erori tehnico-tactice ale echipei conduceau la ratarea majoritatii atacurilor, dar si cum laudele de dupa doborarea prazii erau numai pentru altii, mai batrani, mai vechi in echipa, mai delasatori, mai pretenari cu seful, mai lingusitori si laudarosi.
– Si de ce nu te lauzi si tu, daca ai cu ce? De ce nu te bagi mai in fata? De ce nu te dai pe langa aia care stiu sa se dea pe langa sefi? se indigna de fiecare data sotioara Dimineata-Insorita-De-Toamna.
– Lasa, dulceata inimii mele, ca toate capeteniile ma vad si cu timpul trebuie sa ma aprecieze…
Dar timpul trecea si increzatorul Munca-Fara-Preget tot nu primea hartane suculente, ci numai oase lustruite… Veni insa si ziua cand, cu ocazia unor noi investitii in armament, se executa redistribuirea resurselor materiale si rabdatorului Munca-Fara-Preget i se incredinta pentru prima oara un lasso din patrimoniul tribului. Vitejii fura aliniati in ordinea valorica stabilita de exigentul Sageata-Infipta-In-Ochi-De-Inamic. Cei mai bine plasati primira lassouri performante, cu nod fosforescent pentru campanii nocturne, cu multi-lat de rezerva, cu bumerang atasat ca sa revina la utilizator, cu arome botanice diverse pentru momit victima, ori din fir de lana pentru zilele friguroase. Bobocul Munca-Fara-Preget vazu cum pana la el se termina pana si lassourile simple si avu parte de un biet lasso second-hand, cu noduri si fire zrentuite, cu care insa incepu imediat sa se antreneze la ciot de brad.
Cand echipa, dirijata de la distanta de strategul Sageata-Infipta-In-Ochi-De-Inamic ataca turma de bizoni, Munca-Fara-Preget nu indrazni sa se infiltreze in primele randuri, ramanand in dispozitiv acolo unde i se trasase sarcina, ca haitas calare. Vanatorii mai batrani, burtosi, imbuibati, nici nu ajungeau pe langa bizoni, in timp ce rapidul Munca-Fara-Preget se pomeni din senin in mijlocul unui grup de bizoni voinici. Cu sincera emotie, roti lassoul si-l arunca precis. Micul lui mustang se propti expert si bizonul capturat se rostogoli in uralele intregii echipe, care navali asupra lui cu armele albe din dotare. Capetenia Sageata-Infipta-In-Ochi-De-Inamic impreuna cu stafful administrativ ajunsera la locul faptei cam tarziu, cotonogira la nimereala in gramada de viteji care jucau tontoroiul pe bizonul decedat, lasa fiecaruia ce apucase sa sterpeleasca si incepu oficial transarea.
Conservatorul Sageata-Infipta-In-Ochi-De-Inamic proceda ca intotdeauna: coordona ciopartirea, impartirea halcilor pe criterii anatomice, si la final, odata cu venirea serii, dadu ordinul de frigere pulpa dreapta spate pe traditionalul gratar sarbatoresc. Munca-Fara-Preget astepta sa fie premiat in vreun fel, dar se gandi sa aiba rabdare si astepta cumintel pana cand nesatulul Sageata-Infipta-In-Ochi-De-Inamic se infrupta din primele halci mustoase, apoi pana cand urmatorii in ierarhie se pusera pe halit, apoi urmatorii, apoi bagaretii fara functie, apoi cei mai timizi si in final, asurzit de ritmurile hip-hop ale propriului sistem audio gastro-intestinal, renunta la asteptat aprecieri si culese niste pielite din cenusa sperand ca macar imparteala pentru acasa ii va aduce neasteptate bucurii. Dar, captivat de mestecat, nici nu baga de seama ca sedinta de repartitie incepuse dinainte de deschidere. Cele mai babane hartane si organe si le oprise marea capetenie lui insusi (gurile rele zumzaiau ca se ocupa de organizare pentru ca nu mai stie nici sa arunce lassoul, dar ramane in functie pentru ca o aprovizioneaza din belsug pe seducatoarea Obrajor-Gelatinos-Bust-Generos, amanta de 20 de ani a marelui sef Mentalitate-Obtuza-Ancorata-In-Detestate-Prejudecati), urmara la rand amicii Limba-Dulce-Sef-Indulce, Periuta-Lustruieste-Mocasinu-Straluceste, Subordonel-Plecatel, apoi vanatorii cu vechime care nu puteau fi exclusi de la portie, apoi cei mai nepriceputi dar totusi supusi (aici erau cuprinsi si copiii si nepotii vanatorilor de rang superior), iar la urma indisciplinatii, toleratii, bobocii fara pile, toti la gramada, iar la aceasta categorie era inclus si Munca-Fara-Preget.
In fiecare zi cu capturare de bizon, scenariul se repeta si odata cu el se repetau si dezamagirile. Prea mandru ca sa se dea bine pe langa cei de rang superior, increzatorul Munca-Fara-Preget tot spera sa impresioneze prin eficienta in activitate, prin randament si rezultate, dar asteptarea se prelungea la nivel de sezon si tot ce vedea ca obtine era indiferenta mai-marilor si antipatia egalilor. Spre disperarea lui, nici acasa nu scapa de delicatul subiect al impartirii portiilor.
– Dar tu de ce nu te duci la el ca sa-i spui ce bun esti la aruncarea lassoului?
– Ei, cum sa ma duc eu? protesta de fiecare data cu modestie timidul Munca-Fara-Preget – Un asa mare vanator stie el mai bine cine ce merite are, sunt convins ca m-a remarcat, dar inca ma tine sub observatie… o sa se supere daca insist… o sa spuna ca-l cred lipsit de vedere… Pana la urma, o sa ma priveasca asa cum merit! Sigur o sa ma evidentieze si o sa-mi dea o bucata mai ca lumea! Howgh!
Zambetul amar al consoartei dadea de fiecare data verdictul cu siguranta unui test IQ, iar neintelesul Munca-Fara-Preget se intrista de propria imposibilitate de a fi altfel decat era.
Intr-o buna zi, Munca-Fara-Preget isi surprinse nevasta si vecinii cu o tuse mult prea zgomotoasa, la care se adaugau cefalee si vertij spontan la iesirea in vantul aspru al preeriei, drept pentru care ingrijorata Dimineata-Insorita-De-Toamna scormoni prin punguta cu medicamente, unde nu gasi decat un piramidon expirat, caci barbatelul ei statea bine cu sanatatea si omisese aprovizionarea la acest capitol. Dupa o scurta investigatie pe la alte squaw, Palavra-Momentului-Moartea-Secretului, Tranca-Fleanca-Zi-Lumina, Limba-Fara-De-Odihna, sotioara tulburata de situatie afla cauza imbolnavirii: devotatul Munca-Fara-Preget urmarise taras o turma de bizoni pe o ploaie cu spume, in timp ce restul vanatorilor se odihneau in padure si radeau de el, iar cand i-a apelat prin semnale cu fum, dandu-le vestea minunata ca a prins un bizon si l-a legat la pom prin forte proprii, au dat iama, au ciopartit prada si lui i-au azvarlit coada dezosata, pe care a oferit-o generos nervos unei lupoaice cu pui sugari. Revoltata, simtitoarea Dimineata-Insorita-De-Toamna avu o conversatie infuriata cu Marele Sef Mentalitate-Obtuza-Ancorata-In-Detestate-Prejudecati, de la care solicita ajutor de boala si niste zile libere. Dezamagita de raspunsul negativ, pleca spunand in treacat ca va trece pe la nevestica Piciorus-Rodat-La-Sumo si pe la soacra Babuta-Shaolin-Te-Fractureaza-La-Bazin, sa le intrebe ce mai face vecina Obrajor-Gelatinos-Bust-Generos si obtinu instantaneu aprobare pentru ierburi de leac compensate, sejur achitat din bugetul tribului la Marile Lacuri, concediu medical platit in natura cu muschi file de bizon si o papornita de rasoale maduvoase.
Absenta de la vanatoare a lui Munca-Fara-Preget se facu simtita imediat. In prima seara, vanatorii observara ca sunt inca la trabucul de dimineata si nimeni nu le-a aratat vreun bizon pe data curenta. Dupa o sedinta fulger, in care nervosul Sageata-Infipta-In-Ochi-De-Inamic isi besteli echipa ca nu se descurca fara pampalaul satului, tot el decreta ca nimeni nu e de neinlocuit si nimeni nu e indispensabil, apoi desemna o formatie de cercetare de 10 viteji care sa identifice posibile surse de hrana. In ziua urmatoare dubla efectivul formatiei de cercetare, punand la munca pana si pe proprii amici evident nemultumiti, care nu mai executasera un taras printre tufisuri de o suta de anotimpuri. Dupa nici trei saptamani, echipa de vanatori lihniti de foame si goniti de acasa de nevestele flamande cu copii in brate, inregistra primul succes partial: descoperi un bizon mort de batranete, pe jumatate halit de coioti si gata fezandat, pe care ostenitul Sageata-Infipta-In-Ochi-De-Inamic il imparti absolut aleator intre cine se nimeri mai in fata, pana cand se termina bizonul cu consecinta inevitabila scandal general cu acte de violenta inclusiv intre familii pe durata una saptamana fix.
Convalescentul Munca-Fara-Preget, abia revenit cu sotioara din vacanta de odihna si tratament, jubila si o tot trimitea pe Dimineata-Insorita-De-Toamna la cules de informatii, asteptand sa auda pe intinsul intravilanului sincere regrete legate de absenta lui de la vanatoare si aprecieri fata de cum isi facuse datoria cand era valid. Caci acum se vedea limpede cu ochii mintii ca fara el totul merge pe dos! Cand un mare grup de neveste nervozate inconjura wigwamul, conduse de neiertatoarele Limbuta-Fara-Perdeluta, Cosmarul-Barbatelului sau Decibelu-Infloreste-Urechiusa-Asurzeste, naivul Munca-Fara-Preget fu convins ca i se pregateste un consistent omagiu. Dar se mira foarte cand o ploaie de oua stricate, oase tubulare si legume 50% cernoziom ii zgaltai precarul adapost. Cele mai poetese dintre atacatoare il apostrofara fara jena: “Mototolu-mbolnavit/ Toti bizonii i-a dosit”, “Cand iti dadeau toti friptura/ Nu aveai temperatura”, “Tu pe Lacuri te-ai plimbat/ De colegi nu ti-a pasat”, “Harnicii pe toti hraneste/ Lenesii se-mbolnaveste”. Iremediabil dezamagit, Munca-Fara-Preget se cufunda in tacere si post alimentar pana la vindecare semicompleta sub ingrijirea inexplicabil melancolicei Dimineata-Insorita-De-Toamna.
Convocat de urgenta la Adunarea Generala a Tribului, Munca-Fara-Preget fu interpelat cu manie si i se ceru sa clarifice aspectele neclare ale absentei de la activitatea obsteasca:
– ce masuri a luat pentru a se proteja de ploaie, frig si foame, stiindu-se ca de sanatatea fiecarui vanator depinde procurarea hranei pentru intregul trib, pentru copii si varstnici, pentru cei bolnavi si neajutorati?
– inainte de imbolnavire a predat colegilor de echipa situatia clara a locurilor de pasunat constatate la bizoni?
– dupa imbolnavire a luat legatura cu conducerea superioara a echipei ca sa se puna la dispozitie pentru sarcini adaptate la starea de sanatate de moment ?
– unde e raportul de activitate legat de utilizarea rationala si eficienta a lassoului primit de la colectiv?
– unde e nota explicativa de clarificare a detaliilor negative legate de starea tehnica necorespunzatoare in care a ramas lassoul dupa ultima zi de lucru (strans si rulat necorespunzator in pozitie de repaus, noduri nealiniate, urme de murdarii diverse constatate de comisia de analiza desemnata de Marele Sef de Trib, formata din expertul in toate domeniile Sursa-De-Divort)
In cadrul sedintei s-a luat cuvantul.
Infierat fara mila, dezamagitul Munca-Fara-Preget abandona cu regret cariera de vanator si ceru sa fie mutat in alta echipa, si ca urmare se alese cu o repartizare la trupa de arcasi de balta, care umblau toata ziulica prin smarcuri si prindeau ce chiu cu vai cateva pasaruici de intretinut la limita subzistentei cainii rataciti pe ulite si familiile nevoiase. Folclorul local evidentia riscul profesional al lucrului in zone umede prin balade triste despre victimele lunare ale pantecosilor aligatori, adevaratii stapani ai baltilor.
Vicleanul Mentalitate-Obtuza-Ancorata-In-Detestate-Prejudecati gasi in cele din urma un motiv plauzibil esecurilor inregistrate de echipa de vanat bizoni: supararea Marelui Manitu. Pe cine? Normal, pe nepriceputul Munca-Fara-Preget, cel incapabil de luni de zile sa progreseze, cel care n-are alta treaba decat sa stea prin tufisuri in timp ce alti vanatori dezbat cu responsabilitate planurile de actiune, cel care se baga in fata la aruncat lassoul in loc sa-si astepte randul… Si cum putea fi imbunat Marele Manitu? Prin jertfa! Spre nemultumirea tuturor squaw din trib, timp de o saptamana toate ouale ouate de gainile de gospodarie fura sparte de pamant la adunarea de dimineata, iar nemultumirea generala se revarsa tot pe multpreavinovatul Munca-Fara-Preget.
O intamplare nefericita, sau poate fericita, fu ca buna gospodina Obrajor-Gelatinos-Bust-Generos sa fie plecata la cules de flori de ceai in toate diminetile cand se jertfeau ouale tribului si seara tot mai multe squaw faceau coada la wigwamul ei ca sa cumpere la pret sextuplu oua pentru omleta de a doua zi.
Intr-un asa context nefavorabil, Munca-Fara-Preget primi cel mai vechi arc, trecut prin 5 reparatii capitale, cu coarda din 5 bucati si cateva sageti frante sinusoidal. Increzator in sansa lui, tenacele Munca-Fara-Preget isi ciopli sageti noi din ramuri tinere de brad, inlocui coarda cu fir impletit din parul negru ca noaptea polara al cooperantei Dimineata-Insorita-De-Toamna si se puse pe exersat la tinta con de conifer batut de vant. Nici de o luna nu avu nevoie ca sa se alature echipei de arcasi cu raza de actiune mlastina de langa Marea-Balta-Urat-Mirositoare-De-La-Marginea-Satului.
Ocolit de restul arcasilor, evident creduli si convinsi ca proaspatul coleg Munca-Fara-Preget e fiinta oribila zugravita in istorisirile vanatorilor de varsta a doua virgula si jumate, eroul nostru se angaja in activitate ca liber profesionist independent. Abia acum, cand venea seara de seara in maidanul central al tribului si hranea cainii vagabonzi cu mormane de pasarele sagetate intr-o zi lumina, inca in sange propriu cald, membrii tribului incepura sa-si puna intrebari legate de realele lui calitati. Tributari insa prejudecatilor retrograde inradacinate de generatii, pusera succesele lui pe seama recentelor jertfe in oua si-l acuzara ca nu aduce ofrande de multumire inteligentului Mentalitate-Obtuza-Ancorata-In-Detestate-Prejudecati, cel ce solutionase problema intuind jertfa ideala. Consecvent in naivitate, Munca-Fara-Preget repeta in nestire oricui ii acorda atentie, ca vanatoarea de bizoni merge din ce in ce mai prost cu tot cu inutilele jertfe si ca atunci cand participa si el nu era nevoie de sacrificii ca sa fie prinsi cei mai grasuni bizoni.
In acelasi timp, continua sa-si indeplineasca datoria de membru activ al tribului, ca arcas de mlastina, si impartasea nevesticii deja sceptice constanta lui speranta ca va fi odata si odata apreciat cu adevarat. “O sa te aprecieze Manitu, daca s-o deranja sa se uite la tine!” incerca ea sa-l descurajeze, desigur inutil. Increderea lui in propriile forte crestea zi de zi si se incumeta la o fapta vitejeasca inca neincercata de nimeni. Sagetile iscusitului Munca-Fara-Preget incepura sa lichideze aligator dupa aligator prin infigere de precizie in ochii bulbucati, cu penetrare pana la cerebel, sporind productia de genti de export si cureluse de dama pentru dame voinicute. Implicit crescu bugetul de trib, dirijat insa spre proiecte in beneficiul paturilor conducatoare si protejatilor pilosi:
– modernizare wigwam batranesc Mare Sef: parchet de sicomor, antena satelit, gresie rosie radioactiva de desert, conducte de gaze de sonda, garaj dublu mustang
– scolarizare, bursa de merit pentru un student trimis la studii pe Coasta de Est la cursuri de anatomie si relatii interumane, beneficiar fiind nepotul Sursa-De-Divort, campion local la cursa de o mila la liber cu obstacole naturale si lider absolut in clasamentul prinzatorilor de iepuri
– pasaj subteran de acces al conducerii superioare de trib la wigwamul unei biete squaw libera de contract matrimonial, aleasa fiind eminenta cetateana Obrajor-Gelatinos-Bust-Generos, din motive expuse mai sus, strans conexate cu sentimentele curate ale impozantului Mare Sef Mentalitate-Obtuza-Ancorata-In-Detestate-Prejudecati.
Pe acasa, zburdalnica Dimineata-Insorita-De-Toamna, plictisita de succesele sterile ale consortului, incepuse sa iasa la plimbari in calea berbantului Sursa-De-Divort. Pitita pe dupa wigwamuri, aparea intempestiv in drum, afisand un zambet cuceritor de care agasatul Sursa-De-Divort scapa numai cu fuga. Neconsolata, dornica Dimineata-Insorita-De-Toamna pretexta o calatorie la mama din tribul vecin si pleca sa se antreneze la sprint cu stimulent natural, cautand prin padure urme proaspat mirositoare de marcaj teritorial marca grizzly. Ghinionul o ajuta sa reuseasca si dadu de o grota intunecata, de unde se propaga in tacerea amiezii un sforait horcaitor ce ii dadu supliment de speranta multpreaindraznetei Dimineata-Insorita-De-Toamna. Inarmata cu un tomahawk mic de dama (sub 5 kg de otel scule carbon OSC duritate sporita), se grabi sa-l maltrateze la narile fluturande pe locatarul sforaitor. Inainte de a provoca trezirea acestuia, se petrecu atacul neasteptat: la gura grotei aparu ursuloasa jumatate a adormitului, intrigata de surprinzatoarea aparitie feminina. Prinsa in ambuscada si intuind conotatia nedorita a prezentei sale la domiciliul conjugal mosmartinesc, sedentara Dimineata-Insorita-De-Toamna porni intr-o cursa de salvare de-a latul grotei, cursa ce se incheie dupa un pas si-un sfert cu capturare din mers, masaj complex la fir de par, parcurgere circulara a grotei in succesiuni de caderi libere si presopunctura la centimetru patrat, sustinuta repetat pe intreaga arie dorsala a vizitatoarei. Pe seara, ostenita, ursoaicuta incheie antrenamentul si facu curatenie aruncand in bradet pe recent aplatizata Dimineata-Insorita-De-Toamna.
Proaspat bidimensionala, dar ambitioasa Dimineata-Insorita-De-Toamna, se simtea acceptabil in noua geometrie de carpeta cu model in nuante de rosu cu negru si profita de coincidenta sa cu planul orizontal pentru a se strecura in wigwamul chipesului Sursa-De-Divort, asteptandu-l la nivelul solului. Cand locatarul veni cherchelit si se culca direct pe covor, nici nu baga de seama cine era acesta. Mai spre dimineata, se trezi infasurat in inedita admiratoare, dar si un pic extenuat, motiv pentru care incepu sa-si puna intrebari si sa realizeze cu placuta surprindere cam ce s-a petrecut. Urmarea fu ca, totalmente incantat de ineditul look, si nu numai, al insistentei Dimineata-Insorita-De-Toamna, ii aloca in perioada urmatoare o vizita pe saptamana, planificata in intervalul orar in care constinciosul Munca-Fara-Preget muncea in interesul comunitatii.
Coplesit de nerecunostinta consatenilor si de parerea lor jignitoare legata de intelectul si patriotismul sau, saturat de avalansa de intalniri tainice intre propria nevasta si amantul cu repetitie Sursa-De-Divort, scepticul Munca-Fara-Preget demisiona de la echipa de sagetat pasarele, refuza alte insarcinari si reveni la vechea ocupatie de capcanagiu.
Cine ar fi avut curiozitatea sa urmareasca viata nocturna a codrilor de brad, l-ar fi observat fara mare dificultate pe resemnatul Munca-Fara-Preget plimbandu-se agale de la o capcana la alta, dar tare s-ar fi mirat vazand capcanele goale, ceea ce era insa perfect explicabil prin faptul ca nici nu fusesera pregatite si actionate. Totusi, Munca-Fara-Preget pleca de acasa mai devreme ca de obicei, facea turul capcanelor adunand 2-3 iepurasi ghinionisti si pregatea doar vreo 3-4 capcane, mereu altele, apoi revenea acasa agale, lasandu-i neodihnitului Sursa-De-Divort suficient timp ca sa dispara nestiut si neauzit. Ceea ce nu stia Munca-Fara-Preget era ca de cand productia de iepuri scazuse, scazuse si apetitul lui Sursa-De-Divort pentru neconsolata Dimineata-Insorita-De-Toamna, care ramanea tot mai des singurica-singurea in faptul diminetii, lipsita si de din ce in ce mai je-m’en-fichistul sot, si de mult-prea-si-mereu-interesatul Sursa-De-Divort.
Intr-una din acele frumoase dimineti ce lumineaza in calde raze portocalii verdele nesfarsitelor paduri de la marginea preeriei, Munca-Fara-Preget dadu nas in nas pe potecuta cu dulcea Bucuria-Baietilor.
– Bine faci ca nu te grabesti… pentru siguranta, da si un telefon acasa… il sfatui dansa, din bogata-i experienta
Dupa cateva secunde de nedumerire, pe Munca-Fara-Preget il batu un gand:
– Stii ce? Te mai intereseaza tocanita aia?
Raspunsul pozitiv il intarzie pe Munca-Fara-Preget pana spre amiaza, cand reveni acasa mai voios ca de obicei si fara iepurasi, spre surprinderea nevesticii care refuza sa creada ca exista alt motiv in afara saraciei cu duhul ce reprezenta, in opinia ei, principala calitate a barbatilor in general si a propriului consort in exces.
La inceput cu timiditate, apoi din ce in ce mai dezinvolt, Munca-Fara-Preget incepu sa iasa cu alti viteji ai tribului la taclalele de seara, in mijlocul spatiului verde, adica pasunea din intravilan, care se incheiau inevitabil la wigwamul batranului Maestro-In-Distilare-Apa-De-Foc, de unde Munca-Fara-Preget revenea acasa pe doua-trei carari.
In zilele de sarbatoare, aparent fericita familie Dimineata-Insorita-De-Toamna & Munca-Fara-Preget iesea la plimbare pe mustangul comun, statea la conversatie cu lumea buna a tribului si fuma pipa pacii la o zeama fiarta de boabe negre de import din Continentul de Sud.
Uite asa, ex-harnicul Munca-Fara-Preget s-a adaptat, pas cu pas, la realitatile concrete ale tribului. Nemaimuncind ca inainte, avea ragaz sa cugete la meandrele existentei. Isi dadu seama ca a gasit in sfarsit linistea, iar asta il multumi. Dar ceva incepuse sa-i lipseasca, viata-i devenise mai blanda, insa si mai searbada. Intr-o dimineata, ratacind prin padure fara sa-i prea mai pese de capcane, cu exceptia catorva, necesare ca sa prinda un minimum strict necesar de iepuri pentru masa zilnica si pentru onorariul datorat generoasei Bucuria-Baietilor, care-l tratase ultima oara pe datorie, mintea i se lumina brusc: acum stia ce pierduse: fericirea! Era fericit cand aduna un sac intreg de iepuri din capcane, era fericit cand mesterea capcana dupa capcana pentru a doua zi, era fericit cand revenea acasa la zambitoarea si mereu somnoroasa Dimineata-Insorita-De-Toamna, era fericit cand rezista ispititoarei Bucuria-Baietilor, era fericit cand pandea bizoni si-i descoperea el primul, era fericit cand lassoul lui se strangea fara greseala capturand cei mai zdraveni bizoni, era fericit cand sageata lui isi atingea precis tinta… Dar de unde anume venea, pe atuncea, fericirea?
Esti fericit atunci cand crezi in ceea ce faci, intelese in sfarsit Munca-Fara-Preget, iar sufletul i se umplu de tristete si il intreba daca timpul se poate intoarce inapoi, dar asta era intrebarea de care se temea cel mai mult, pentru ca stia raspunsul. Howgh!