Aici ninge cu gânduri bune.
Pe sub bolţile răsucite
Porumbeii îşi flutură umbrele
Ca nişte stafii care au uitat să mai plece.
Intru cu capul plecat,
Cu aripile rupte
Şi ies cu sufletul sus;
Gata să o iau de la capăt.
Cărămizile vechi,
Ochii sfinţilor înţelepţi,
Extrag tristeţea inimii grele,
Păcatele pe care nu le pot uita,
Şi le aruncă prin turlele ţuguiate
Porumbeilor care le usucă la soare
Ca pe nişte haine ponosite.
Păşesc peste cărămizile vechi,
Pe sub ochii sfinţilor înţelepţi;
O stafie care a uitat să mai plece.
Dan David, Los Angeles, martie-12-2006.