Articol preluat şi tradus din revista National Geographic
La fiecare 14 zile o limbă vorbită dispare definitiv. În următoarea sută de ani jumătate din cele 7000 de limbi native vorbite pe planetă vor dispare în favoarea englezei, mandarina, spaniolei. Ce pierdem când o limbă dispare? Statistic lucrurile stau astfel: 78% din populaţia planetei foloseşte 85 de limbi majore. 3500 de limbi minore sunt vorbite de o populaţie infimă de numai 8,25 milioane. Engleza este folosită de 328 milioane, mandarina 845 milioane , spaniola de 329 Milioane, portugheza 128 milioane, rusa 144 milioane, hindi 182 milioane, japoneza 122 milioane şi limba germană de 90 milioane.
Naţiunile Unite au declarat recent că există 1000 de limbi în stare de dispariţie imediată. Ele oscilează între uitare sau alterare severă. Globalizarea şi conectivitatea sunt vinovate de distrugerea unor limbi minore care nu-s protejate de graniţe naturale. Spaniola, rusa, chineza sau araba se dispar rapid, cucerind cele mai îndepărtate sate şi dialectele folosite acolo. Părinţii din sate şi triburi încurajează copiii lor să renunţe la limba natală, realizând că o limbă mai puternică le va oferi educaţie şi succes. Prosperitatea, se pare, vorbeşte limba engleză.
Un lingvist spunea că limba este un dialect vorbit de o armată. El nu a sesizat că unele armate sunt mai bine echipate decât altele. Azi o limbă susţinută de un post de TV bine finanţat reuşeşte să anuleze limba celor mai puţin dotaţi. Un exemplu este populaţia din Tuva (235’000 vorbitori), regiune aflată la graniţa dintre Rusia şi Mongolia. Un tuvan trebuie să vorbească rusa sau chineza dacă vrea să fie acceptat de lumea înconjurătoare. Aşa se face că o mare parte din tuvani au renunţat la limba lor natală în favoarea limbii ruse. La fel se întâmplă cu Limbile Wintu (California) cu un ultim vorbitor, sau Amurdak, o limbă aborigenă din Australia cu doar doi vorbitori rămaşi în viaţă.
Lingvistica a cunoscut două mari revoluţii, la cei doi poli ai disciplinei. În 1950 Noam Chomsky a lansat teoria că toate limbile sunt construite şi bazate pe o gramatică universală gravată în genele umane. A doua furtună a lingvisticii s-a datorat interesului sporit pentru limbile pe cale de dispariţie şi studiul diversificării lor. David Harrison de exemplu, este mai interesat de idiosincrasiile care fac limba unică şi căile prin care cultura influenţează formele lingvistice. David Harrison a dezvăluit că 85% din limbi nu au fost studiate sau documentate.
Înţelegerea lor ar arunca lumină asupra liantului universal al tuturor limbilor. Fiecare limbă are o interpretare aparte a experienţei umane, ea tratează modul în care gândim şi rezolvăm noţiuni universale ca de exemplu timpul, cifrele, culorile. În limba tuvană de pildă, trecutul este vorbit de parcă s-ar afla în faţa cuiva, iar viitorul este ceva care vine din spatele vorbitorului. În tuvană nu vei zice „aştept ziua care vine”, ci „aştept ziua care urmează după ieri”. Triburi în Amazonia ca de exemplu Piraha nu au numere, în loc de cifrele exacte ei folosesc noţiunile „puţin” său „mult”. Lipsa de numere poate să explice o evoluţie culturală ulterioară, o cucerire a cunoaşterii umane.
Dar şi interpretarea culorii variază de la o limba la alta. Un fenomen universal este curcubeul, dar anumite limbi folosesc mai multe cuvinte decât vecinii lor când enumără culorile.
Dar cât este de gravă situaţia limbilor ameninţate? Iată o recentă statistică făcută de UNESCO: azi se cunosc 2724 de limbi ameninţate de dispariţie, 607 în stare critică (vorbite rar şi doar de cei bătrâni), 554 în stare severă (vorbite numai de bătrâni), 681 tranzitorii (limba maternă fiind înlocuită cu o limbă nouă), 628 vulnerabile (vorbite de copii, dar numai acasă), dispărute: 254 (uitate, nefolosite din anul 1950).
Să revizuim câteva din limbile care vor dispare. În India găsim Aka, vorbită de 1500 de persoane. Este o limbă expresivă, de exemplu pentru a descrie mărgele de sticlă există 26 de cuvinte diferite. În limba Aka preţul unei mirese este negociat cu beţe de bambus. Calculele se fac pe podea, numele tranzacţiei este „shobotro vyew”.
În Mexic, tribul Seri număra maximum 1000 vorbitori. Este o limbă complicată cu sunete guturale. Salutul de pace şi armonie sună aşa: „Ziix quih haasax haaptxo quih ano”. O fată are un nume pentru tatăl său, băieţii folosesc un altul. În USA, statul Oklahoma, Henry Washburn , 86 de ani , este ultimul cunoscător al limbii euchee. Zilnic el parcurge 15 km până la şcoala euchee unde câţiva copii învaţă de la el limba străbunilor.
Globalizarea şi exportul de cultură sunt de neoprit. Jurnaliştii şi lingviştii contemplă cu tristeţe fragilitatea vieţii tribale. Încercări de a întâlni ultimii vorbitori ai unei limbi dispărute eşuează. Un şaman indian a murit într-o inundaţie, ultima vorbitoare a unui dialect din Seriland a decedat de pancreatită, iar un vorbitor al limbii seri în Mexic a murit de infarct. Mortalitatea lor aminteşte mortalitatea culturilor. Limba lor dispare fără alarmă şi fără fast, puţini dintre noi înţeleg că trecutul deţine în el cheile viitorului nostru.
Foto: Babilon- free on net
… „SI EU ASTEPT ZIUA CARE URMEAZA DUPA IERI „… articol foarte interesant . care-i situatia limbilor ebraice si romana ?…unde-i franceza ?
multumiri si felicitari .