L-am vazut aseara. 21 grame, un film de Alejandro González Iñárritu.
Cat de mult cantareste viata?
Se spune ca noi toti pierdem 21 de grame in chiar clipa mortii … fiecare dintre noi. Greutatea unui sir de banuti. A unei pasarele…
Cat de mult cantareste viata? Cat de mult cantareste vina?
Unde este viata este si moarte – o zicala romaneasca foarte inteleapta – totul e la un loc, viata, moartea, sexul, ura, neputinta, copilul care se va naste, copilul care te intreaba daca tu esti cel care i-ai ucis pe copiii ceilalti, copilul ucis din greseala, crima si Dumnezeu – toate sunt acolo la un loc, diferenta dintre viata si moarte este o diferenta de greutate – pierzi 21 de grame, oare cand le castigi? in momentul in care esti conceput? ceva mai tarziu, cand inca esti in pantecele mamei? oare unde se duc cele 21 de grame cand incetezi sa mai respiri? plutesc o vreme prin aer, acolo in camera in care tu ai devenit deodata cadavru? – totul e la un loc, dar exista un sens in toate? Exista un sens in nebunia asta in care traim, murim, iubim, uram, omoram, suntem eroi si lasi in acelasi timp, ne urlam neputinta – exista un sens?
Da, exista, ne spune filmul acesta extraordinar de tensionat. Exista un sens. Personajul extraordinar interpretat de Benicio del Toro (un actor cu o prezenta aproape insuportabila, atat e de tens, atat e de chinuitor), el se va intoarce la familia lui si isi va privi in ochi copiii, da, el a ucis din greseala alti copii si a fugit, dar curajul este nu numai sa iti asumi lasitatea, dar sa o depasesti si sa o iei de la capat.
A fost un criminal de rand, bruta asta primitiva, a fost un client permanent al puscariilor, deodata a crezut ca l-a descoperit pe Iisus, Iisus fratele nostru, Iisus care ne calauzeste toti pasii, Iisus in care trebuie sa credem, Iisus care stie cate fir de par ai in cap – si omul asta care credea ca s-a mantuit, ca s-a pocait, ucide din greseala si fuge ca un las, iar unul din copiii loviti ar fi ramas in viata daca el nu fugea de la locul accidentului – da, toate astea sunt adevarate, dar exista un sens si el il va descoperi la sfarsit – de fapt Iisus nu a venit ca sa ne scape de durere, ci sa ne invete sa o suportam si sa ne invete nu sa scapam de ea, ci sa ne-o asumam si mai ales sa o depasim – si el, bruta asta primitiva interpretata extraordinar, el va intelege ca trebuie sa isi depaseasca chinul din suflet, sa treaca peste chinul ca a fost las, si sa se intoarca la ai sai ca sa o ia de la capat.
Si ea, eroina interpretata de Naomi Watts – si ea va afla ca viata are un sens chiar dupa ce un nenorocit i-a ucis sotul si fetitele – si ea va afla ca viata trebuie traita mai departe, pentru ca viata are un sens – si ea va afla ca bruta aia lasa care i-a ucis familia, inainte de a fi un ticalos este un om ca si ea, care se chinuie ca si ea, si pentru care viata trebuie sa mearga mai departe, ca si viata ei.
Iar eroul jucat de Sean Penn? El moare, slobozind cele 21 de grame care il tineau legat de viata asta nenorocita si minunata. Dar el este cel care a reusit sa isi inteleaga sensul vietii – si mai ales a reusit sa le redea lor, brutei si femeii, sensul vietii lor.