Internetul a devenit astăzi mijlocul cel mai practic de a vinde şi a cumpăra orice produs, licit sau prohibit, cu o uşurinţă deconcertantă. Nu din lipsă de controale eficace, ci pentru faptul că ele sunt, pur şi simplu, depăşite de frecvenţa acestui gen de comerţ. Internetul, magnifica invenţie a zilelor noastre, devenită deseori incontrolabilă şi inconturnabilă, precum multe alte invenţii epustuflante, rezervă, deseori, omului rolul umilitor al „ucenicului vrăjitor”.
Printre cele mai vătămătoare produse etalate pe micul ecran cu o imensă neobrăzare, ţintind distrugerea noilor generaţii, sunt stupefiantele, al căror negoţ devine din ce în ce mai prosper şi din ce în ce mai devastator.
În urma unei alerte venite de la frontiera franco-spaniolă, pasajul „strecurătoare” prin care tranzitează greul stupefiantelor provenind din Maroc şi destinat Europei de West, am fost rechiziţionat ca interpret, deoarece printre cei interpelaţi ca deţinători de produse stupefiante se găseau patru români. Toţi aceşti tineri surâzători – doi cu studii superioare – se revendicau consumatori ai noului produs, mephedronă, achiziţionat prin intermediul internetului într-o cantitate bătătoare la ochi, 32 de kg., pentru, declarau ei, consumul personal…(consum probabil al unui cartier întreg ). O moleculă sintetică derivată din cathione, alcaloid original, esenţial, din estul Africii. Un drog stimulant care face parte din noul val de droguri propuse la vânzare pe internet. Mediatizarea lui în Anglia, a ocazionat o creştere sensibilă a consumului, mai ales cu ocazia Olimpiadei de anul acesta.
O serie de cazuri mortale , ca urmare a overdozelor ingerate, a declanşat alertă în Europa, ajungându-se pe urmele chimiştilor producători, o mare parte olandezi, ca şi la urmărirea lor penală. În realitate, traficanţii contau pe faptul că produsul nu figura pe lista drogurilor sintetice, ci sub apelaţia de „legal highs”, permiţând comercializarea lor în mod licit, dat fiind că precursorii chimici din compoziţia mephedronei erau prezentaţi în vânzare liberă. Consumul cel mai intensiv a fost semnalat în Marea-Britanie, unde consecinţele dramatice au fost înregistrate, mai ales, în rândul tinerilor.
În iunie 2010, după studii aprofundate ale produsului, autorităţile franceze au clasificat mephedrona în clasa stupefiantelor, iar în decembrie din acelaşi an, o fost înscrisă pe lista substanţelor interzise în Europa.
Cu toate acestea, „băieţii deştepţi” răsar mai peste tot într-o Europă fără frontiere. Principalii producători sunt instalaţi în Belgia şi Olanda, dispunând de un circuit de distribuire internet de mai mare frumuseţea. OEDT (Observatorul european de droguri şi toxicomanie) a identificat peste o sută şaptezeci de buticuri on-line, printre care aproximativ 30 propuneau mephedrona ca „legal highs” vândută sub false denumiri: „produs chimic de cercetare”, „săruri de baie”, „alimente vegetale” , „îngrăşăminte” etc.
Ştiind cât de nocive pot deveni cu timpul aceste droguri sintetice, am tentat o discuţie „confidenţială” cu tinerii românii, reţinuţi în „garde à vue” de forţele de ordine franceze, cărora le serveam ca interpret:
Cum de-aţi ajuns să recurgeţi la aceste droguri atât de primejdioase sănătăţii?
– Gh., 24 de ani: – „O cunoştinţă care-mi vinde de obicei ecstasy mi-a propus să gust ceva nou de care nu auzisem încă, pe care el îl numea mephedronă. Am înghiţit-o şi am constatat că era un mixaj perfect între energia produsă de coke şi starea empatică (empatogenă, completez eu) care facilitează contactul cu ceilalţi, ca ecstazy-ul. Partea bună a acestui drog – susţinea el – este că nu mai scrâşnesc dinţii după ce-l iau şi că pot controla ce vorbesc. În plus, când mă trezesc, mă simt proaspăt. Trebuie să vă mărturisesc, aşa cum spuneţi, că este o primejdie plăcută…, care nu ştiu unde mă va duce până la urmă. Vă rog să credeţi că lipsa oricărei perspective, pentru un absolvent al Facultăţii de Litere din…, m-a adus aici unde mă vedeţi”.
După cât timp vă trece efectul extaziant al drogului?
M., 21 de ani: – „Mi se întâmplă să „snifez” (a inspira pe nări) cocaină . E scumpă şi n-am mijloace. Sunt încă student. Nu de mult, un prieten mi-a vorbit de mephedronă, ceva mai ieftină faţă de celelalte porcării… Când o trag pe nas cu prietenii, pot să vă spun că mă ustură rău al dracu’. Primul efect este o logoree halucinantă când nimeni nu mă mai poate opri. Nici nu ştiu dacă am vreo coerenţă în limbuţia mea debilă. Dacă „sniflu” de câteva ori în aceeaşi seară devin paranoic. În ziua următoare îmi arde nasul şi mă simt oribil de trist şi angoasat . Senzaţia are nevoie de câteva zile ca să dispară. Adevărul e că nu mă mai simt interesat de experienţe ca astea, mai ales că n-am nici o idee dacă vor lăsa urme… De data asta m-am lăsat antrenat de băieţi, căci nu mai aveam un şfanţ…”
Aveţi de gând să renunţaţi la acest paradis artificial, neştiind cât timp veţi rezista?
J., 28 de ani, informatician: – „Am fost un ireductibil fumător de canabis. După aceea am încercat „spice”(un substituent al canabisului). Gustul nu era rău deloc, cam analog canabisului, cu efecte mai puţin imediate. În schimb la deşteptare, dimineaţa, eram obosit şi indispus, incapabil să înjghebez un dialog cu nevastă-mea. În ceea ce priveşte mephedrona, în afară că m-a dus la faliment bugetar, mă transformase într-o cârpă fără vlagă. Dacă vă mai pot vorbi astăzi, este datorită numai soţiei mele, iubitoare şi curajoase, gata de orice sacrificiu ca să mă readucă pe calea începuturilor noastre armonioase, dinaintea nunţii cumnatului unde, jumătate matolit, am gustat din iarba dracului.
Nu ştiu cum să vă explic, dar această vacanţă în Spania a fost ca o coborâre în infern, după care coşmarul s-a terminat în faţa „şefului”, după cum vedeţi… Credeţi că o să ne dea drumul, sau…?”
Nu numai că n-aveam nici o idee de soarta rezervată acestor tineri debusolaţi datorită atâtor şi atâtor circumstanţe nemărturisite care i-au adus în această situaţia degradantă, dar eram încercat de un sentiment de culpabilitate faţă neputinţa mea, de simplu traductor, de a îndupleca dreapta justiţie la o clemenţă, cu totul improbabilă în cazurile de stupefiante. Nici avocaţii, numiţi din oficiu, n-au putut mare lucru. Sentinţele au căzut ca trăsnetul: trei ani fermi şi cinci de interzicere de teritoriu .
Feţele joviale ale tinerilor, de la începutul arestării, s-au transformat dintr-o dată în măşti tragi-comice care, oricât de condamnabile ar fi delictele comise, o tristeţe greoaie îţi apasă sufletul. Mai cu seamă că şi băieţii mei, din aceiaşi generaţie, s-ar putea trezi în situaţii asemănătoare într-o lume dominată de imprevizibil.