Londra este primul oraș care găzduiește trei ediții ale Jocurilor Olimpice. Prima oară, Olimpiada de vară a poposit în capitala britanică în 1908, apoi a revenit în 1948, iar anul acesta poposește din nou aici.
Cum se compară însă cele trei olimpiade?
Olimpiada de vară de la Londra de anul acesta va cuprinde competiții sportive în 26 de sporturi, cu 10500 de participanți, din peste 200 de țări.
În 1908 au fost doar 2008 participanți, dintre care 37 de femei, din 22 de țări, care s-au întrecut în 22 de discipline sportive.
În 1948, la prima ediție postbelică, organizată după o pauză de 12 ani, au fost prezenți cu puțin peste 4100 de sportivi, dintre care 10% femei, din 59 de țări, care au concurat în 17 sporturi.
Ediția din 1908 a fost un eveniment organizat aproape exclusiv de sectorul particular, a costat 75.000 de lire sterline (7 milioane în banii de azi), în 1948 costurile organizării s-au ridicat la 750.000 de lire (echivalentul a 23 de milioane în 2012), iar pentru actuala Olimpiadă cheltuielile au ajuns la 9,3 miliarde de lire, imensa majoritate provenind din bani publici.
Interesant este faptul ca în 104 ani capacitatea stadioanelor olimpice a scăzut de la 120.000 – stadionul de la White City în 1908, azi dispărut, la 85.000 stadionul Wembley, în 1948, la 80.000 azi, stadionul de la Stratford, în estul Londrei. Explicația e simplă: azi toate locurile sunt așezate, pe când în trecut majoritatea erau în picioare.
Daca în 1908 și 1948 sportul olimpic era strict amator, în 2012 in majoritatea cazurilor avem de a face cu vedete ale sportului profesionist, de pildă atletul jamaican Ussain Bolt, tenismanul Roger Federer sau ciclistul Bradley Wiggins.
Politica n-a fost niciodată departe competiția sportivă. În 1908 refuzul autorităților britanice de a lua în considerare solicitările de autonomie din partea Irlandei au determinat un boicot irlandez.
În 1948, la începutul războiului rece, țările comuniste, la ordinul lui Stalin, au boicotat Olimpiada de la Londra, dar au început să participe din 1952, realizând valoarea propagandistică a acestora.
În 2012 nu mai e vorba de boicoturi, ci de mai multe conflicte care se reflectă în sport. Disputa britano-argentiniană asupra Insulelor Falkland a generat o controversă în jurul unui video realizat chiar pe insulele numite de argentinieni Malvinas, în care apare hocheistul Fernando Zylberberg.
Președintele Comitetului Internațional Olimpic, Jacques Rogge, a avertizat deja că oricine boicotează întrecerile la care participă sportivi israelieni va risca sancțiuni, iar guvernul iranian susține că logo-ul olimpic 2012 apare ca „Zion” – Sion.
Dar mai presus de orice, Olimpiada din 2012 nu poate fi concepută în afara pericolului terorist care a mobilizat 11000 de militari, zeci mii de polițiști și agenți particulari de securitate, situație care în 1908 și 1948 ar fi fost pur și simplu de neconceput.
Olimpiada nu face însă altceva decât să reflecte, din toate punctele de vedere, spiritul timpului în care are loc.