Ceea ce reprezinta, cu adevarat, patriotismul nu o sa inteleg, probabil, niciodata. Pentru ca obiectul adoratiei, “tarisoara noastra, Romania”, e mult prea ocupata slefuind, ierarhizand si distribuind oase, oscioare sau macar falange, pentru a-si mai petrece timpul pe soclu. Asa ca, in lipsa de reprezentare concreta, n-am alta solutie decat a picta. Fresce. Metaforice. Tencuiala fiind inca umeda, mirosul e greu, iar aerul plin de virulenta.
Si totusi, eu nu contest nimic. Doar pictez.
Tablou.
Ca suport, cu adevarat inedit ar fi lemnul populat de carii. Dar metafora ar fi mult prea facila, iar materialul, deloc maleabil. Drept urmare, ma vad nevoita a recurge la clasica panza, nu inainte de a o afuma, insa, cu sulf. Popular, cu pucioasa.
Sevaletul, desi dintr-un aliaj suspect, e pozitionat corect, conform tuturor dispozitiilor, amendamentelor, directivelor, si, mai mult, e integrat in Europa. Paleta de culori e larga si cat se poate de expresiva. Pensulele, scurte si aspre. Incomode. Si totusi, sunt gata de lucru.
Fundalul il creionez plumburiu. Nu stiu de ce, dar orice pata luminoasa in direct contact cu panza sulfuroasa ori emigreaza, ori se innegreste. Fondul ramane gol si gri.
Nucleul tabloului e constituit, apoi, de un card gures de gaste din cele mai alese. Toate albe, cu figure blazate si posturi imperioase. O neobisnuita inspiratie ma determina a le ordona in alai dupa marimea, volumul sponsorizarilor, indulgentelor si relatiilor. Popularitatea nu pare a fi viabila drept criteriu. Altfel, merinoasa din margine ar fi fost fruntasa.
In general, insa, tabloul e aproape finalizat. Mai trebuie punctate numai cateva detalii. Adaug ceva rosu, pentru o atmosfera acida si inhibanta. Figurile gastelor, apoi, prea anoste si afectate, isi gasesc retusul intr-o expresivitate colorata si rapace.
Uniformitatea peisajului imi pare un element semnificativ. Fidela subiectului, o pun in valoare cat mai pregnant posibil. In definitiv, nici o gasca nu ar permite, in dulcele spirit democratic, sa fie depasita. Mai bine sa moara capra vecinului !
Ma uit la tablou. Fac cativa pasi in spate si ma uit din nou. Haos. Si, in pofida unei aparente energii calculate, o revolutie in priviri si umbre.
Cauza? Cauzele? Coruptia. Atat? Mai mult ca sigur, nu. Insa restul nu sunt decat digresiuni.
Ma simt extenuata, extenuata si dezgustata. Arunc o panza peste tablou, zambesc trist si ma duc sa ma plimb. Sau sa beau apa.
Coruptia in arta. In definitiv, eu nu contest nimic. Doar pictez.
Ileana Raluca Greere
Liceul “George Cosbuc”