M-am deschis de ambalaj in fata unui barbat,
M-am prezentat in fata lui cu toti dintii,
gingiile, limba si alte piese de mobilier bucal,
M-am dezbracat, m-am unduit pe pielea lui
Cu toate formele, prizele, intrerupatoarele, musuroaiele facute de cartite, tacamurile si vesela mea de femeie..
Am simtit nevoia sa-mi schimb ingredientele
cu mai multa vesnicie garantata de creatorul lui,
Dumnezeul lui de barbat…
Sa-mi pun balamale intre suflet si trup
Si linie continua in geometria mea si a lui
Sa ma zidesc cu buna stiinta din gipsul lui efemer…
In ce credinta ma inchide
departe de Rai, departe de Iad, departe de mine…
Cu el am adunat in acelasi lighean disperari
in nevroza crosului cu timpul..
Am luat cheia si ma-nchid in tine
departe de Rai, departe de Iad, departe de mine..
Ce bucurie sa-ti citesc noile versuri Monique DINCA, Bine ai revenit pe aceste meleaguri virtuale/culturale dupa un an de tacere !!! Ma gandeam la tine des mai ales cand am vizitat Clujul in Octombrie 2006. Sper sa ne aduci mai multe versuri curand!
Cu mult drag, Adela-Adriana Moscu (28 Noiembrie 2006, SUA)
Ma bucur si eu, draga Adela, ma bucur ca in inima ta mare ai pastrat o firimitura din mine, din poezia mea…promit sa-i ridic poeziei statui macar o viata de om…Inimii mele ii sta bine in pielea cuvantului.
Ma inchin cu respect in fata tuturor creatorilor,
Monique Dinca