Acum 90 de ani Albert Barnes, un chimist din Merion, statul Pennsylvania, era plin de bani. Motivul? Inventase un medicament, Argyrol, care trata cu succes blenoragia bărbaţilor din regiune. Cu banii câştigaţi din comerţul farmaceutic Barnes înfiinţează o fundaţie care avea drept scop educaţia artistică şi colecţionarea operelor de artă.
Primele achiziţii le face la Paris cu ajutorul unui amic, iar în 1929 îşi vinde afacerea farmaceutică pentru ca să selecţioneze 20 de tablouri impresioniste şi moderniste care vor fi primii muguri a cea ce va deveni faimoasa colecţie Albert Barnes. Anterior, Barnes cunoscuse personal la Paris, în casa Gertrudei Stein, pe Matisse, Picasso, iar la negustorul de artă Paul Guillaume are ocazia să admire tablourile lui Modigliani, Chirico, Soutine. Barnes îşi formează ochiul, şi profită de marea depresie când bogătaşii vindeau pe nimic tablouri valoroase ca să-şi salveze pielea de la faliment. Dar în America sa natală, elita Philadelphiei (capitala statului Pennsylvania), nu gusta Renoir, Cezannes, Gauguin sau Picasso, pictori pe care Barnes îi expunea în vila sa din Merion.
Barnes moare în 1951 lăsând în urma să o colecţie particulară evaluată azi la peste 20 de miliarde de dolari, probabil cea mai valoroasă în Statele Unite. Dar aventura culturală pornită de Barnes nu se opreşte aici. Noii edili ai Philadelphiei sesizează potenţialul Fundaţiei Barnes şi îşi propun să adauge colecţia sa la lista atracţiilor culturale ale oraşului. O bună ocazie se iveşte în 1990 când fundaţia face faţa unor dificultăţi financiare, măcinata fiind de o proastă conducere, de jocuri politice şi de rea voinţă.
Spre sfârşitul acestor turbulenţe, trei grupuri filantropice se oferă să salveze colecţia cu condiţia să fie relocată în centrul Philadelphiei într-un nou local, care va fi special amenajat şi care va costa 150 milioane de dolari. La 19 Mai 2012, Colecţia Barnes era gata să primească oaspeţi în noul său lăcaş proiectat de cuplul de arhitecţi Tod Wiliams şi Billie Tsien. Cei doi au creat o construcţie modernistă folosind metal gravat, piatră cioplită, volume sculpturale şi o lumină specială care este aproape palpabilă.
Muzeul este inteligent situat cu spatele spre autostrada Benjamin Franklin; această orientare conferă linişte şi calm celor care intră în muzeu printr-o curte înverzită, ornată cu artă africană din bronz şi metale, pe care soţii Barnes le colectau cu mult interes. Spre interior, accesul este facilitat printr-un patio acoperit de un tavan trapezoidal care reflectă lumina naturală. Exponatele colecţiei repetă fidel aranjamentele casei Merion, tablourile fiind plasate exact ca înainte. Diferenţa rezidă în sistemul de iluminare care include tuneluri verticale ţintind spre cer. Probabil nu vom regăsi magicul şi liniştea fostei locaţii, dar arta secolului XX rămâne intactă aşa cum dorea Barnes, nu spre beneficiu criticilor snobi, ci ca un lăcaş de reculegere, studiu şi relaxare hedonistă.
Foto: Free on net