Un nume nou în folcloristică şi istorie, ca în oricare alt domeniu al culturii scrise, se obţine greu, se plămădeşte cu efort, iar Macarie – Marius-Dan Drăgoi nu face excepţie de la regulă. Tradiţionalist în cel mai bun sens al cuvântului (de când, oare, un sens rău?), domnia-sa este autor al unei serii de lucrări, începând cu monografia istorică a localităţii de baştină: Spermezeu, străvechi sat românesc de la poalele Ţibleşului (Cluj: Editura Limes, 2001), continuând cu cele două volume: Folclor muzical din Spermezeu, respectiv Folclor poetic din Spermezeu (Cluj: editura Limes, colecţia Monografii, 2005) şi culminând cu monumentala culegere Ler Sfântă Mărie. Colinde de pe văile Ţibleşului (Cluj-Napoca: Editura Renaşterea, 2005). Aceste cărţi descriu drumul unui îndrăgit al ţinuturilor sale natale, al comorilor de spiritualitate păstrate vii de oamenii locurilor în care autorul s-a născut şi unde a crescut până la 14 ani, de la culegătorul împătimit de folclor, la specialistul care clasează, conservă şi valorifică un tezaur de cultură, construind o operă scrisă cu sistem. În timpul scurs între ultimele apariţii editoriale ale autorului de care ne ocupăm, numele acestuia s-a modificat urmând schimbările de substanţă din viaţa sa. Marius-Dan Drăgoi, absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, a urmat studii doctorale în Anglia, s-a călugărit, a devenit protosinghel şi este astăzi Mare Eclesiarh al Catedralei Ortodoxe Mitropolitane, purtând numele Macarie (sau „Fericitul”, în greceşte), sub ascultarea Î. P. S. Sale Bartolomeu al Clujului.
Dacă despre prima carte am scris la vremea respectivă (Vatra, Târgu Mureş, nr. 8-9/2002 şi Telegraful român, Sibiu, nr. 35-38/2002), mă voi opri la celelalte trei titluri datorate harnicului şi vrednicului cercetător.
Folclor muzical din Spermezeu – schiţă monografică şi Folclor poetic din Spermezeu – texte rituale, epice, lirice et varia beneficiază de o Introducere semnată de prof. univ. dr. Ion Cuceu, directorul Arhivei de Folclor a Academiei Române, în care ne este precizat locul acestor contribuţii dedicate culturii tradiţionale, în domeniul vast al literaturii de specialitate: „Aceste două noi volume despre Spermezeu pun dintr-o dată satul într-o postură privilegiată, făcându-l un fel de reper în cunoaşterea subzonei pe care reprezintă, Valea Ţibleşului, dar şi a ariei etnografice mai largi, a nord-estului Transilvaniei istorice, de unde, pînă acum, erau mai cunoscute etnologic alte localităţi: Rodna familiei Domide şi a lui Ion Pop Reteganul, Zagra lui Victor şi Teodor Onişor, a lui Sever Hurdea – satul de unde a cules Iuliu Bugnariu, Reteagul celui mai tenace folclorist ardelean, Bichigiul lui Ion Tomuţa şi Gavril Bichigean, Maieru, lui Ioan şi Olimpiu I. Barna sau Neposul lui Gavril Istrate. Mai mult, prin acest act de monografiere întreprins de un tînăr, satul său natal va deveni mai cunoscut folcloriştilor chiar decît satele cercetate de sociologii lui Gusti, Şanţ şi Căianu, sau decît Braniştea de unde s-a cules un imens material, păstrat la Arhiva de Folclor a Academiei Române, dar nevalorificat editorial”. Ele se constituie „ca părţi ulterioare ale monografiei locale” şi sunt rezultatul unui „imens material etnografico-folcloric ce nu putea fi lăsat nevalorizat”; material cules în doi ani de cel care pregătea o teză de doctorat în istorie, la Facultatea de Studii Europene şi una de istorie a vieţii ecleziastice, la Facultatea de Teologie Ortodoxă, ambele ale aceleiaşi Universităţi clujene.
Pentru transcrierea melodiilor din primul volum, autorul a primit ajutorul cercetătoarelor de la Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române”, doamnele Lucia Iştoc şi Elena Hlinca-Drăgan, iar în al doilea volum, pe al cercetătorului de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu”, dr. Dumitru Loşonţi.
Între înaintaşii lui Macarie Marius-Dan Drăgoi, profesorul Ion Cuceu îi citează, „în îndelungata tradiţie a monografiilor istorico-etnice locale”, urmând influenţa Astrei şi a Academiei Române încă din secolul al XIX-lea, pe B. P. Hasdeu, Nicolae şi Ovid Densusianu; Ion Muşlea şi H. H. Stahl, iar pentru zona Transilvaniei, după Şcoala Blajului, prin Timotei Cipariu, Demetriu Boer, Ioan Micu Moldovan, până la jumatea secolului al XX-lea şi continuând cu Teodor Petrişor, Alexiu Viciu şi Traian Gherman. Importantele culegeri ale lui Ion Pop-Reteganul, Victor Onişor sau Florian AlGeorge punctează aproape un secol şi jumătate de interes pentru cultura tradiţională a satelor din Transilvania. Lor li se adaugă astăzi cărţile satului Spermezeu şi ale Văii Ţibleşului, elaborate de Macarie Marius-Dan Drăgoi „după eforturi considerabile, de durată, prin care şi-a dovedit reala vocaţie de cercetător al culturii tradiţionale”.
Pe urmele datorate acestor înaintaşi, volumele lui Marius-Dan Drăgoi fac dovada unei profunde cunoaşteri a repertoriului folcloric al unui sat românesc străvechi. Autorul acordă o atenţie specială ritualurilor şi manifestării lor cotidiene în viaţa satului Spermezeu, organizând materialul cules şi selectat din primul volum (330 de pagini), în: folclorul copiilor, cântece de leagăn, repertoriul nunţii, cel de înmormântare, cântece de la seceriş, colinde, drama religioasă, cântări de Sfântă Mărie, cântece de şezătoare, de cătănie, doine, cântece propriu-zise, cântece vocale de joc, repertoriul păstoresc şi melodii instrumentale de joc. Cel de-al doilea volum (300 de pagini) cuprinde culegerea de texte poetice rituale – rugăciuni, descântece, oraţii de nuntă, strigături de nuntă, bocete („cântece morţăşti”), oraţii după colind, oraţie la cununa secerii –, epice, de cătănie, lirice, lirice-strigături, cimilituri. Peste 80 de pagini reproduc fotografii cu figuri din sat, la manifestări obşteşti sau în momente de viaţă diverse, înfăţişând costumaţia tradiţională specifică şi constituind un material documentar bogat şi edificator prin el însuşi. Ambele volume prezintă indici: de informatori, de transcrieri, de cântece, respectiv de informatori şi câte un glosar de regionalisme.
Ler Sfântă Mărie. Colinde de pe văile Ţibleşului este un volum de 542 de pagini în care Macarie Marius-Dan Drăgoi strânge rezultatele extinderii cercetărilor sale în domeniul folclorului religios reprezentat de ritualul Crăciunului şi prezenţa lui Hristos-Dumnezeu în viaţa oamenilor locului, dincolo de hotarele satului natal, în bogatele vetre etnoculturale Năsăud şi Lăpuş din subzona văilor Ţibleşului (vezi harta de la pag. 511). Sunt prezentate nu mai puţin de 498 de texte culese de la peste 200 de informatori, din 31 de localităţi rurale, ale căror nume compun ele însele un poem de sonorităţi ancestrale: Agrieş Alunişul, Borleasa, Breaza, Căianu Mare, Căianu Mic, Ciceu-Hăşmaş, Ciceu-Poieni, Cireaşi, Dobric, Dobricel, Dumbrăviţa, Hălmăsău, Ilişua, Mireş, Molişet, Negrileşti, Oarzina, Păltineasa, Perişor, Poienile Zagrei, Purcărete, Răcăteşu, Sita, Spermezeu, Suplai, Şendroaia, Târlişua, Zagra. Poate ca nu e lipsit de interes dacă amintim faptul sesizat de cercetători, că în limba sumeriană „ilişua” înseamnă „steaua de sus”. Volumul are şi el o Introducere semnată de profesorul Ion Cuceu (studiul de specialitate: O cercetare interzonală asupra colindelor) şi câteva Consideraţii muzicale (pp. XV-XXVIII) semnate de Lucia Iştoc, cea care a făcut transcrierea melodiilor din volum, împreună cu Elena Hlinca-Drăgan şi Anca Parasca. Un indice de tipuri melodice, unul de informatori pe localităţi, unul de transcriitori şi un tabel de corespondenţă numerică întăresc valoarea de instrument ştiinţific a volumului, completat cu 30 de pagini de fotografii cu imagini de localnici de la începutul veacului al XX-lea şi până în prezent.
Cărţile de folclor şi istorie publicate de Părintele Protosinghel Macarie Marius-Dan Drăgoi încununează o mare şi nestinsă iubire de oamenii, obiceiurile şi locurile din nordul Transilvaniei, iubire trecută prin vămile instruirii ştiinţifice, prin care vocaţia de învăţător spiritual a fiului acelor locuri româneşti se împlineşte exemplar. Cu astfel de cărţi-document, prin care certificăm vechimea şi devenirea lui homo relogiosus întru românitate, vom putea să ne prezentăm oricând cu fruntea sus în faţa culturii universale. Şi avem nevoie de aceste cărţi cu atât mai mult acum, când porţile Europei Unite se deschid, cum munţii cei din vechime, care îşi loveau frunţile dinaintea lui Făt Frumos: Mult se roagă Maica Sfântă, / Mult se roagă pentru noi, / Să ne scoată din nevoi, / Din muncile iadului, / Din văpaia focului. / Noi, de-am şti ce-om pătimi, / N-am râde, n-am vorovi; / Noi, de-am şti ce ni se gată, / N-am mai râde niciodată.
Sibiu-pe-Cibin,
31 Brumărel 2006,
Mihai Posada