Copiii ai căror părinţi muncesc în străinătate traiesc adevarate drame zi de zi pentru ca dorul de parinti si singuratea le-a alungat dulcea copilarie fiind lasati pe la bunici, rude, vecini. Sufletele lor inocente cauta iubirea parinteasca si acel umar pe care sa-si planga durerile. Sunt maturizati inainte de vreme (trezindu-se peste noapte ca trebuie sa tina o casa, sa-si faca mancare singuri, etc.), si ceea ce le-a mai ramas concret e sa numere zilele, orele, minutele pana cand vor simti din nou imbratisarea unui parinte reintors din nou.. temporar acasa. Tristetea si apatia care se citesc in ochii copiilor si care au impartasit-o cu sinceritate in scris nu mai au nevoie de cuvinte…
Stefania (13 ani)
“Mama mea este plecata de 4 luni in Italia si imi este foarte greu fara ea. Cand sunt suparata am un calut si ma duc si ii spun toate necazurile mele, cu el ma inteleg foarte bine. De cand este mama plecata sufar foarte tare si uneori plang dupa ce vorbesc la telefon ore intregi iar calutul meu este cel care ma alina.”
Razvan (13 ani )
“Mama mea a decedat pe 15 iunie 2006 din cauza ca a fost bolnava. Durerile mi le asculta matusa mea (care va pleca in curand in Italia). Raman impreuna cu bunica si bunicul. Imi pare atat de rau ca a decedat mama incat imi vine sa imi iau viata, sa ma duc pe lumea cealalta sa ma intalnesc cu mama. Pentru ca mama a fost viata mea. O iubeam mai mult ca orice. Urasc clipa in care au adus-o de la spital in stare grava si dupa 3-4 zile a murit. Tata (aflat in Italia de ani buni!!) nu a putut sa vina la inmormantare. Vreau sa va spun ca acele 3-4 zile nu am vazut lumea, am stat langa mama si m-am rugat sa nu se duca asa repede.”
Adina (14 ani)
“Imi este foarte greu fara tatal meu pentru ca este departe de mine si nu pot vorbi cu el decat prin telefon. Cand era acasa ma simteam aparata si iubita. Cand vedeam alti copiii ca au tatal langa ei simteam de parca eu nu l-as fi avut vreodata. Dar asta e viata! E plecat tot pentru noi, ca sa nu ducem lipsa de nimic, dar ne lipseste dragostea de tata.”
Alina (13 ani)
“Este foarte greu pentru noi ca la 3 luni tata vine acasa si cand ne obisnuim pleaca iar. Este foarte greu sa accept acest lucru, dar ma gandesc ca tot ce face e pentru mine, fratele meu si mama pentru a duce o viata mai buna. Tatal meu este un om intelegator si dragastos si stiu bine ca tot ce face este pentru noi. Cu toate ca par un copil las copilaria deoparte si imi ajut mama.”
Andreea (14 ani)
“De mica eu am simtit lipsa mamei si tatalui. Cand am intrat in cls I-a eu eram singura care nu aveam mama langa mine. De fiecare data cand veneau parintii la sedinta la mine mereu venea bunica. In clasa a II-a cantam cantece despre mama si de fiecare data plangeam. Peste doua saptamani mamica trebuie sa plece iar in Italia iar eu nu-mi pot imagina ce mult vom plange. Dar ea nu vrea sa ne faca sa suferim si eu o inteleg, ca merge acolo pentru binele nostru sa ne poata intretine financiar”.
Alina(14 ani)
“….despre familia mea as spune ca a fost unita pana la un moment dat cand s-a nascut sora mea, apoi tatal meu a plecat in strainatate unde a gasit ceva de lucru ca sa putem trai mai bine si mai democratic. Tata a stat doi ani jumatate departe de familie si a venit acasa in 2003 pe cand sora mea avea 3 ani si nici nu-l cunostea cine este de fapt…. Asa au trecut anii si am ajuns in clipele acestea cand mama pleaca si ea in strainatate si noi vom ramane cu bunica noastra care este in varsta si trebuie sa o ajutam, sa o incurajam….”
Alex (14 ani)
“… tata este mai mult plecat prin tari straine din cauza lipsei banilor pe care in tara noastra nu i-ar putea face. As vrea ca tata sa aiba un post de munca in tara unde sa ia bani macar cum ii ia in alta tara si sa vina la fiecare meci de fotbal de-al meu…. Mama este casnica si aceasta este metoda (tata face bani, ea are grija de noi si de tot ce ne trebuie, numai ce isi permite.)”
Nicolae (14 ani)
“… tatal meu este mort de 2 ani jumatate si era un tata foarte bun. Mama are 39 de ani si este placata in Spania de 2 ani si o luna, imi este foarte dor de ea. Eu am ramas cu sora mea care are 18 ani…”
Constantin (14 ani )
“… tatal meu a fost plecat acum 4 ani in Italia, despartit de familie ca sa ne faca noua un viitor in viata si sa ne indeplineasca toate dorintele. Eu mi-as dori sa ma duc in strainatate, sa fac bani ca sa-mi fac o casa foarte frumoasa si sa-mi cumpar o masina care-mi place mie….’
Iulian (13 ani)
“… mama mea nu este aproape de noi si ne este foarte greu. De fiecare data cand suna ii spunem sa vina acasa ca ne este tare greu fara ea si nu ne descurcam asa de bine. Taticul meu este la fel de bun, ne iubeste mult si are grija de noi la fel cum avea mamica dar as vrea acum, cand ma duc acasa sa ma astepte mami desi stiu ca asta nu se va intampla voi mai avea de indurat…. “
Georgiana (12 ani)
“Eu sunt trista deoarece saptamana viitoare mama mea pleaca in strainatate. Eu nu voi avea cui sa-i mai spun ce ma doare sau ce note am mai luat. Eu i-am spus mamei daca pleaca sa o aduca pe vara noastra la noi ca sa ne aline sufletul.”
Sanziana(12 ani)
“Eu sunt trista ca tatal meu este plecat in Italia si nu pot sta fara el pentru ca il iubesc foarte mult. As vrea sa vina tatal meu acasa de Craciun sa petrecem Revelionul impreuna. Ma duc la biserica sa ma rog la Dumnezeu sa-i dea sanatate tatalui meu acolo unde este.”
Alexandra (12 ani)
“Eu mi-as dori sa vina mama acasa din Italia pentru ca este plecata de 2 ani si tatal de un an. Noi acum stam cu bunicii. Mi-as dori sa vina parintii acasa de Craciun. Sunt trista pentru ca as vrea sa-mi fie parintii alaturi…”
Marius (12 ani)
“Eu sunt trist si nu invat bine pentru ca mama si tatal meu nu sunt acasa, sunt plecati de 2 ani si mi-e foarte dor de ei. Mama mea in sir imi spune ca nu ne ajung banii..”
Catalina (12 ani)
“Nu-mi place ca nu pot merge cu familia mea in Spania. Tatal meu este plecat acolo de pe 18 iulie. Mama trebuie sa plece si ea in Spania si nu putem sa stam cu bunicile pentru ca au probleme… bunica de pe mama nu vede si bunica de pe tata este singura si nu poate veni sa stea cu noi pentru ca are o gospodarie foarte mare. Mi-as dori o viata mai buna.”
Marius (12 ani)
“Eu as vrea ca in vacanta sa plec in Spania. Acolo e plecata mama mea sa munceasca si mi-e dor foarte mult de ea. Acasa stau cu tatal meu, e bine, dar mai bine era si cu mama.”
Lorena (12 ani)
“Parintii mei sunt plecati in Italia si acum stau cu bunicii mei. Eu mi-as dori sa se uneasca familia acasa in Romania. Eu sunt trista deoarece parintii sunt plecati departe. Dar in sfarsit o sa vina parintii de sarbatori.”
Ana-Maria (12 ani)
“Tatal meu este plecat in Italia, iar noi suntem singuri cu mama. Mi-as dori sa vina tata acasa si sa nu mai plece niciodata. Mama ar vrea sa plece in Italia dar nu o lasa inima sa plece. Tata vine de Craciun si sarbatorim Revelionul impreuna ca o familie adevarata.”
Maria-Mirabela (12 ani)
“Tatal meu a fost plecat in Italia si acolo i s-a declansat hernia de disc. A stat acolo o luna cu dureri ingrozitoare. Mi-as dori sa am camera mea. Din cauza ca tata s-a operat nu pot sa imi doresc camera mea decat peste un an sau doi.”
Marian Alexandru (12 ani)
“Eu mi-as dori in viitor sa se reuneasca familia mea pentru ca acum tatal meu este plecat in strainatate. Eu mi-as dori sa ma duc la tatal meu in Italia si sa raman acolo pentru toata viata. Acolo ii este bine pe de o parte dar pe de alta parte o duce si rau cand nu este alaturi de noi acasa.”
Radu Bogdan (12 ani)
“Mie nu-mi place ca tata pleaca in Italia la munca pentru a termina casa. Casa nu e terminata dar am toate lucrurile care imi trebuie: rechizite, calculator, bicicleta…”
Andreea (13 ani)
“Tata lucreaza in strainatate iar mama aici in tara. Mi-e tare dor de tata, nu e plecat demult dar sufletul meu de copil este tot mai trist fara un parinte langa el.”
Adevarul e dezarmant…. simtiti-le deznadejdea, dorul si strigatul de durere care strabate granitele pentru a ajunge la inimile voastre de parinti. Copiii vostri au nevoie de dragoste si aceasta nu are pret!!!
prof. Gianina Chirila
Iata urmarile lipsei parintilor alaturi de copiii pe termen indelungat: incep sa aiba probleme de personalitate, devin retrasi, sufera de nevroza afectiva, nu mai socializeaza, sunt demoralizati sau o iau pe panta agresivitatii apucandu-se de fapte antisociale (fura, se drogheaza, fumeaza, transforma casa in locuri de distractie) sau se sinucid pentru ca au in grija pe langa o casa si fratiorii mai mici care de regula au sub 12 ani… cine sa-i mai controleze??? Vecina din colt care are mancarea pe foc si propriile probleme sau bunicii care de-abia mai vad si au probleme de sanatate????? Copiii nu sunt „lucruri” gen hai sa ne gandim cu cine sa-i lasam!!! Personalitatea lor in plina formare daca nu este educata… o ia razna… avand consecinte pe termen lung….