caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Nunta de cîini (3)

de (26-8-2012)
2 ecouri

…. În fine m-am ridicat,

am stat o vreme în cumpănă,

apoi aplecîndu-mi bustul

spre grupul statuar aflat într-o spasmodică mişcare,

(împodobită cu panglici şi coroane,

strada se aplecase şi ea!),

am început să cînt un marş nupţial;

dar poate că din pricină că eram beat şi reflexele îmi erau amorţite,

sau poate că nu eram departe de cimitir,

sau poate din pricina privirii lor,

pe care încercam s-o definesc,

dar n-o puteam defini,

marşul aducea mai mult a prohod…

Inima îmi devenise pe nesimţite grea,

iar sufletul îmi era bîntuit de gînduri sumbre.

Umbrele copacilor tremurau

trist în lumima dimineţii.

Eram bîntuit de presimţirea că nunta aceasta cîinească

o să se sfîrşească prost;

şi aşa a fost să fie: presimţirile mele n-au dat greş.

 

… A doua zi dimineaţă

haita aceasta veselă în ritualul ei

fusese momită (în apropiere,

pe Kanta, colţ la colţ cu Fulger,

se afla un restaurant chinezesc)

de cheleneri îmbrăcaţi în fracuri impecabile,

care i-au dus la bucătărie

şi i-au măcelărit rînd pe rînd

retezîndu-le capetele dintr-o singură lovitură,

iar bucătarii mînuind

cu dexteritate satîrele au preparat

din carnea lor bucate alese

pentru clienţii amatori de senzaţii exotice…

A scăpat doar căţeaua Collie,

care, după cîteva luni, a fătat undeva, la subsol,

printre ţevi, coroane veşetejite şi sicrie,

şapte căţeluşi roşcaţi

 

…Îmi aduc aminte şi acum de dimineaţa aceea

cînd tîrîndu-mă mahmur pe străzi

cîntam la vioara…

Oraşul dormea dus:

pe străzi nici ţipenie de om.

Era ca şi cum aş fi cîntat

la propria meau nuntă

sau, mai bine zis, la propria mea înmormîntare…

 

Ecouri

  • itzhak bareket: (27-8-2012 la 08:26)

    …nu taticule , n-am de gand sa mai urmaresc nimic , dupa numarul 3 , lugubru si hidos …sa-ti fie de bine de unul singur si sa te lasi de prostii
    cat mai curand posibil…pacat de farama de talent risipita aiurea fara nici un haz…

  • George PETRINEANU: (28-8-2012 la 05:35)

    Interesant ca reactiile la poezie pot fi diferite.

    M-a fascinat atat ideea poeziei cat si felul cum (de)curg cele trei parti: Misterios, pur si dezarmant de simplu, la limita naivului; combinand ungiul personal de vedere cu flashuri din misterele sublime ale mediului urban; coborand pana la perspectiva unor umile animale. Nu cu mult mai lugubru decat unele momente sau ganduri pe care ni le ofera viata, doar ca eu m-am simtit reconfortat ca de o bautura aromata si racoritoare.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Este ciclismul un sport de trişori?

Decizia ciclistului american Lance Armstrong, câştigător de şapte ori al Turului Franţei, de a nu contesta auzaţiile de dopaj împotriva...

Închide
3.21.159.216