caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Nunta de cîini (2)

de (19-8-2012)

M-am tîrît din nou

în jurul lor în genunchi,

(strada Kanta se tîra şi ea după mine!),

am scîncit, am mîrîit, am urlat

(strada scîncea, mîria, urla odată cu mine!)

mi-am aprins o ţigară

şi am suflat un nor de fum peste ei,

am luat o banconotă de un milion

şi i-am lipit-o cîinelui pe frunte,

l-am ciupit de urechi,

l-am tras de labe,

am făcut tot efortul

ca să mă fac remarcat,

el însă mă ignoră cu desăvîrşire.

M-am întrebat atunci

dacă nu cumva visez,

sau dacă mai sînt încă viu,

m-am ciupit de obraz,

da, eram treaz, eram viu,

îmi simţeam dureros unghiile înfipte în carne…

În mahmureala aceasta a mea,

casele, strada, copacii şi cerul

se balansau învîrtindu-se odată cu mine…

Mă simţeam nu ştiu cum

mai aproape de mine şi de Dumnezeu.

 

Am continuat să mă agit,

să mă învîrt în cerc,

să scheaun, să urlu,

cîinii însă continuau să-mi ingnore prezenţa.

(strada Kanta potopită de flori şi coroane

se învîrtea odată cu mine!)

 

Era primăvară, cireşii şi vişinii dăduseră-n floare,

pe străzi nici ţipenie de om.

Ce fel de cîini sînt aceştia? mă întrebam.

De ce nu scheaună,

de ce nu latră, de ce nu urlă,

de nu se reped să mă muşte,

odată ce-i asmuţeam?

Poate că sînt morţi şi le văd doar specterele?

Nu, îi puteam pipăi,

le simţeam mirosul acru,

le simţeam respiraţia.

Erau doar transpuşi,

erau căzuţi prada ritului…

şi totuşi în ochii lor

nu vedeam nici un fel de bucmurie,

ci un fel de tristeţe, un fel de resemnare,

ca şi cum n-ar fi participat

la o nună, ci la o înmormîntare…

În sfîrşit, după mult timp, m-am recules şi culegînd de pe jos

arcuşul şi vioara plină de salivă şi praf

m-am ridicat din nou în picioare…

(Potopită de flori strada Kanta

s-a ridicat şi ea o dată cu mine…

Ce fel de stradă e aceasta,

m-am întrebat, de ce mă urmăreşte?

Poate că nu e stradă, mi-am zis,

ci altceva, un gînd, o obsesie

de care ar trebui să încerc să scap,

chiar dacă faptul acesta

ar fi pentru mine acum destul de dureros;

în fond, mă obişnuisem cu ea –

simţind-o aproape eram pătruns

de un sentiment de siguranţă…)

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.89.34