Andrei Cherny, The Next DealIstoria Statelor Unite a intrat in al treilea veac de existenta. Si fiecare nou secol a provocat America printr-o noua paradigma – iar America a raspuns de fiecare data reinventandu-se – reinventandu-si economia, societatea, in structura si spirit, iar in final modul de guvernare. Cartea lui Andrei Cherny, The Next Deal, vorbeste despre aceasta reinventare periodica a Americii. De fapt cartea vorbeste despre trecut pentru a clarifica prezentul. Si vorbeste despre schimbarile in structura economiei si spiritul societatii pentru a evidentia misiunea pe care trebuie sa o aiba guvernul, de fiecare data alta. Subtitlul cartii este The Future of Public Life in the Information Age (Viitorul vietii publice in epoca informaticii).
Andrei Cherny avea putin peste douazeci de ani cand a elaborat Platforma Democrata pentru 2000. Era atunci autorul discursurilor vicepresedintelui Al Gore, cel mai tanar autor de discursuri vreodata la Casa Alba. Acum editeaza impreuna cu Kenneth S. Baer revista Democracy – A Journal of Ideas. Si Cherny, si Baer, apartin Noilor Democrati, orientarea de Centru din cadrul Partidul Democrat, fiind adeptii asa numitei Third Way (A Treia Cale). Si citind cartea aceasta, The Next Deal, intelegi foarte bine unde se situeaza Calea a Treia.
Cartea vorbeste o multime despre istoria SUA, desi Cherny este departe de a fi prizonierul lectiilor trecutului. Spune el, filosofului George Santayana ii apartine celebra fraza, aceia care nu isi amintesc trecutul sunt condamnati sa il repete. Dar contrariul este la fel de adevarat. Cei care nu isi pot aminti trecutul s-ar putea sa nu fie in stare nici sa il repete.
Bine, bine, si atunci de ce este atat de multa istorie in carte? Pentru ca, spune Andrei Cherny, sarcina tinerilor de azi – Generatia Alegerii – este sa dea o replica infaptuirilor Generatiei Progresiste a lui Woodrow Wilson si Theodore Roosevelt. Ei au regandit regulile vietii publice pentru a le face sa se potriveasca contururilor unei noi Amercici. Treaba noastra este sa facem la fel.
Si Cherny spune in concluzie, aceasta este o carte despre viitorul Americii si nu o lucrare de istorie.
Bun, stim acum despre ce este The Next Deal. Hai sa observam si despre ce nu este cartea aceasta. Nu este nici despre politica externa a Americii, nici despre problemele pe care societatea americana a trebuit sa le rezolve de la inceputurile ei pentru integrarea minoritatilor.
Hai sa urmarim planul cartii si sa facem putina istorie, tinand insa seama ca istoria serveste aici doar ca un preliminar pentru a aseza peisajul prezentului.
Veacul al nousprezecelea a insemnat pentru America Noua Frontiera. Economia era de tip agrar. Pamant era din belsug– trebuia doar sa ai determinarea de a merge spre Vest, de a te aseza undeva si de a incepe sa muncesti din greu. Societatea se baza pe doua aspecte contradictorii: individualism si spirit al comunitatii. Individualism, pentru ca fiecare se baza in primul rand pe el insusi ca sa supravietuiasca. Spirit al comunitatii, pentru ca totusi nu puteai supravietui bazandu-te doar pe tine. Asa ca societatea americana era o retea foarte slaba de comunitati autonome puternice, fiecare compusa din individualitati autonome puternice. Misiunea guvernului era protectia independentei comunitatilor si a indivizilor. Thomas Jefferson, al treilea presedinte al Statelor Unite, a fost cel care a inteles clar lucruile acestea si a devenit marele arhitect politic al Americii secolului al nouasprezecelea. OIle sunt mai multumite de ele insele decat de grija pe care le-o poarta lupii, spunea el. In viziunea sa, guvernul trebuia sa produca masuri care sa incurajeze agricultura. Jefferson era campionul unei natiuni de cultivatori ai pamantului; de fapt o natiune de pionieri care impingeau spre Vest si largeau America.
Dupa o suta de ani pesiajul era cu totul altul. Epoca industriala isi avea propria ei logica despre cum trebuia organizata lumea si locul de munca. Epoca pionierilor, indivizi puternici cooperand in cadrul unor comunitati puternice, apartinea trecutului. Viziunea lui Jefferson nu se mai potrivea. Economia se baza acum pe industrie centralizata, impingand intreaga societate spre centralizare. Pionierii erau acum inlocuiti de mase anonime locuind in orase mari si muncind in fabrici uriase
Misiunea guvernului urma sa se schimbe in mod corespunzator. Nu a fost usor. Era nevoie de o noua viziune – iar presedintele Theodore Roosevelt a fost arhitectul politic al Americii secolului douazeci. El a inteles necesitatea unui guvern puternic, bazat pe un aparat birocratic urias, care sa furnizeze tot soiul de reglementari si de standarde, pentru a tine sistemul sub control. Daca Theodore Roosevelt a fost arhitectul, constructorul avea sa fie un alt Roosevelt, Franklin Delano, creatorul lui New Deal. Individul nu mai avea in New Deal putere de decizie – guvernul avea autoritatea sa decida ce e mai bine pentru fiecare. Mai ales in ce priveste invatamantul public, santatea publica si sistemul public de pensionare.
Zorii secolului douazeci si unu au adus cu ei o noua paradigma– Epoca Informaticii a schimbat structura economiei, societatea s-a schimbat, iar rolul guvernului trebuie sa se schimbe si el.
In fiecare epoca a existat o generatie care a inteles mai bine realitatile si a impins spre viitor. Pentru Noua Frontiera a fost generatia Pionierilor. Generatia Progresista a inteles rolul guvernului in Epoca Industriala. Si desi adeptii Caii a Treia inteleg ca viziunea Generatiei Progresiste nu mai este actuala, ei se autodenumesc Progresisti, intrucat ei vor sa fie forta motrice a schimbarilor de azi. Noua economie, bazata pe Internet, raspandind in masa echipamente de calcul personale si mobile, a creat asa numita Choice Generation (Generatia Alegerii), persoane care pot din nou decide pentru ele insele. De aceea guvernul paternalist din perioada New Deal nu mai este actual. Individul poate lua acum decizii mai bune privind educatia, ocrotirea sanatatii, administrarea fondurilor de pensie, care nu ar mai trebui controlate de stat. Odata cu renasterea individualului, Epoca Informaticii a adus in scena comunitatile virtuale, le-a inzestrat cu putere si a recreat relatia dintre individ si comunitate – Andrei Cherny defineste aceasta relatie ca fiind the New Responsibility (Noua Responsabilitate)– este reponsabilitatea asumata de individul din Generatia Alegerii in sanul comunitatii.
Asa ca odata cu noua economie Epoca Informaticii a reinventat structura si spiritul societatii. In final si guvernul trebuia sa isi schimbe misiunea – pentru a oferi cetatenilor posibilitatea alegerii individuale si puterea de a lua decizii personale. Poate ca Robert Kennedy ar fi fost inainte mergatorul, daca ar fi fost ales presedinte in 1968. Oricum, atunci era prea devreme. Presedintele Clinton a avut viziunea noului rol al guvernului si a deschis astfel drumul catre the Next Deal. Si asa cum presedintele Wilson, desi puternic adversar politic al lui Theodore Roosevelt, a fost fortat de realitati sa urmeze unele din ideile Generatiei Progresiste, presedintele Bush este fortat de realitatile de astazi sa judece uneori in termenii lui Next Deal. Suna ciudat? Pai sa luam numai punctul sau de vedere privind sistemul de pensii. Punct de vedere extrem de nepopular, dar nu asta e problema. Noile realitati sunt intotdeauna aspre. Si este fruntasa socialista franceza Ségolène Royal aceea care ataca vaca sfanta a saptamanii de lucru de 35 ore. (Andrei Cherny nu mentioneaza in cartea sa preocuparile similare din tabara politica adversa, generate de noile realitati – dar cred ca merita sa facem o paralela intre flacaii de la Calea a Treia si cei de la Institutul Cato).
Societatea americana a avut intotdeauna dilema legata de dimensiunile guvernului. Guvern mare sau mic? Guvern puternic sau slab? Pentru Andrei Cherny dilema nu are legatura cu dimensiunile, ci cu misunea guvernului.