Magdalena era tare frumoasă!
O priveam pe furiş
Din banca mea din fundul clasei;
Acolo erau aşezaţi băieţii mai răi.
Când venea mama pe la şcoală,
Şi venea aproape în fiecare zi,
Magdalena sărea ca o capră:
„Doamnă, îl iubesc pe băiatul dumneavoastră
Dar el îmi aruncă fundele pe jos!”
Doamne, cât îmi era de ruşine!
Un băiat din clasa a doua
Nu suportă asemenea provocări!
Când m-am întors din armată
Am văzut-o dansând
Pe scena Operei
Şi mi s-a făcut dor de fundele Magdalenei.
A doua seară i-am dus la Teatru
Un buchet de flori.
Chelise şi era tristă ca un tei
La sfârşit de noiembrie.
Dan David, Los Angeles, Febr-26-2006.