Este titlul unui articol aparut pe internet astazi 24 Octombrie 2006, în ziarul virtual bucurestean ROMÂNIA LIBERA.RO, foarte bine cunoscut atât de românii din tara, cât si în diaspora. Mentionez ca articolul este semnat de Domnisoara sau Doamna Mihaela MIROIU, profesor de stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti, pe scurt – SNSPA, (oare sa fie fostul Stefan Gheorghiu (sic!)).
Pâna aici, toate bune si frumoase – un titlu epatant, sub semnatura unei „personalitati” cu o „autoritate profesionala incontestabila”, fapt care m-a determinat sa citesc cu MARE atentie continutul, cu atât mai mult, cu cât pentru un moment, mi-a dat o stare euforica, constatând ca „peste noapte” – CONATIONALII MEI TRAIESC ÎN CEA MAI BUNA ROMÂNIE POSIBILA! Citind articolul la prima vedere cu o atentie deosebita, dar nedumerita de cele afirmate, l-am recitit înca de doua ori, întrucât aveam impresia ca nu mai „înteleg bine limba româna”. Dar nu, nu acesta a fost motivul, pentru ca limba materna nu se poate uita, nici chiar la onorabila mea vârsta, indiferent ca traiesc într-o tara straina de aproape 20 de ani, ajungând pe alte meleaguri, volens-nolens, la vârsta de 62 ani, o tara minunata, dincolo de Balta, o tara multietnica si multiculturala, limba româna nu poate fi uitata, doar daca, fereasca sfântul avem o amnezie totala, ca sa nu zic Alzheimer, boala nefericita, dar la moda.
Dar, sa nu extind prea mult preambulul si sa „atac” frontal subiectul acestui articol, care, în afara ca m-a revoltat d.p.d.v. REALITATE si ADEVAR, ma contrariaza faptul ca o asemenea „personalitate” cu grad superior în învatamânt, poate sa scrie asemenea aberatii, neadevaruri si multa subiectivitate.
Revenind la „oile noastre”, pentru ca despre „ele” este vorba – respectiv ca „Românii (în acest an 2006), traiesc în cea mai buna Românie posibila”, voi încerca sa infirm sau sa afirm în mod ordonat, cronologic, pe cât posibil, succint si pe puncte, asa cum apare articolul. Important este sa cititi articolul în întregime, aparut azi 24 Octombrie 2006.
Nu în cele din urma, mentionez ca autoarea, Doamna Mihaela MIROIU, din prudenta si circumspectie, atrage atentia asupra cititorilor, chiar de la început, citez ad litteram: „Stiu ca multi dintre Dumneavoastra, cititori ai „României libere”, veti fi putin socati de titlu. Daca sunteti maturi si trecuti prin Istoria comunista, prin cele ale tranzitiei si preaderarii, presupun ca socul se va diminua dramatic. Încerc sa argumentez enuntul din titlu, riscând sa ma criticati, complet legitim, pentru ca încerc sa opun o perspectiva roz, celei standard, negru-gri”(…) – am încheiat citatul.
Ca raspuns la preambulul autoarei MM, adaug ca ma consider suficient de „matura si trecuta prin Istoria comunista” (ca sa nu zic „furcile caudine”), încât sa-mi permit ca la vârsta senectutii de 80 de ani ce o port cu mândrie si responsabilitate, sa infirm multe din cele afirmate de Doamna MIROIU.
Ma întreb, de ce oare autoarea nu a avut suficienta încredere în ceea ce afirma cu certitudine? Nu a avut timpul sau capacitatea intelectuala necesare unui studiu aprofundat pentru cercetari în profunzime privitoare la situatia României ante si postbelice, în acest fel nefiind obligata sa PREVINA eventualii cititori de anumite reactii nefavorabile?
Personal, voi cauta sa dau replica în mod cronologic la punctele mentionate, motivând aceasta umila participare a subsemnatei, care din fericire si nenorocire am trait în România cele 2 perioade: cea fasta, perioada Monarhiei, apoi cea nefasta a Comunismului, pâna în 1988.
– La punctul (1) este scris ca – „Traim în cea mai democratica dintre Românii”… primordial o mare greseala de exprimare, pentru ca ROMÂNIA, pamântul ei stramosesc, a fost si este o singura tara, care se întindea de la NISTRU, pâna la TISA… Autoarea cred ca a vrut sa se refere la România monarhica si cea comunista. S-au schimbat formele de guvernamânt, din REGAT devenind dupa 1945 REPUBLICA cu implantarea de radacini adânci a regimului dictatorial comunist sub influenta totala a Rusiei sovietice. Si în perioada comunista toti cetatenii, femei, barbati, aveau dreptul la vot începând cu vârsta majoratului, diferenta între votul din ADEVARATA democratie si dictatura, în aceasta din urma, votai sau nu cu PMR sau PCR, tot ei ramâneau la putere, neexistând alte partide politice. Adevarata democratie în România, a fost în perioada antebelica, când existau mai multe partide politice, iar dreptul la vot îl aveau în exclusivitate barbatii, dar nu militarii si preotii. Femeile din România, ca si cele din toate tarile europene si restul lumii, nu aveau avut drept la vot, aceasta constituind o situatie universala. Si astazi sunt tari dictatoriale în care nici în acest secol XXI, nu sunt acceptate femeile sa voteze, invocându-se probleme religioase si altele.
La începutul secolului XX, Miscarea feminista a provocat tulburari violente cu partizanele Doamnei Emmeline PANKHURST-GOULDEN (1858-1928) de origine britanica din Manchester, luptatoare asidua pentru revendicarea /dreptului la vot al femeilor/, fondatoarea în anul 1903 a /Uniunii feminine sociale si politice/, acesteia alaturându-i-se alte 5 femei canadiene, cu aceleasi revendicari, idem si alte femei din Franta. Astfel, secolul XX a fost secolul de EMANCIPARE A FEMEILOR, pâna atunci existând patriarhatul, femeile fiind supuse tutelei barbatilor. Începând cu anul 1945 si în continuare, ele au câstigat mult în revendicari, printre care si cele din România.
2. În prezent în România, cel putin dupa 1989, se spune ca a devenit DEMOCRATA, democratia fiind /forma de guvernamânt în care suveranitatea, puterea suprema este exercitata de popor. Oare este o adevarata democratie în România, atâta vreme cât „glasul poporului” – VOX POPULI, adevaratul popor muncitor, pensionarii, copiii, studentii, absolventii de scoli si universitati, îsi cer dreptul la munca cinstita, cu remuneratia corespunzatoare pregatirilor, glasul lor însa este mentinut în surdina, motiv pentru care majoritatea dintre ei prefera sa munceasca în tari straine sau pe vapoare croaziera, dat fiind retributiile mult mai consistente decât cele oferite în tara unde s-au nascut, crescut si învatat. Este normal ca un absolvent de universitate sa plece la cules capsuni în Spania, spre exemplu, sau om de serviciu si în cel mai fericit caz chelner pe vapor, daca cunoaste 2 limbi de mare circulatie? Unde este echitatea salariala si balanta între venituri si cheltuieli, când salariile în România, în cel mai fericit caz sunt între 200-400 euro, iar o chirie într-un apartament modest, poate ajunge la 200 euro, la care se adauga întretinerea, hrana, îmbracamintea, daca mai exista si copii… este dezastru. Oare aceasta se poate numi „democratie” în România? La ce folos ca femeile au „drepturi egale” cu barbatii, dreptul la vot, dreptul la viata, libera circulatie în lume, în final „drepturi egale” între femei si barbati, foarte multe femei tinere preferând sa practice prostitutia în tara sau altele, mai „norocoase” acceptând compromisuri, plecând în lume, de cele mai multe ori sfârsind cu tragedii? Este normal ca o femeie tânara sa-si paraseasca copiii minori, plecând în lume sa se prostitueze sau sa munceasca fizic din greu pentru a câstiga un ban sa ajute familia de-acasa sau ca sa cumpere copilului ordinator? Ramân acasa copii pe mâini straine sau bunici, care plâng de dorul parintilor, în final se sinucid la vârste fragede? Unde este societatea umana si democrata în România, stimata autoare? Asta numiti Dvs. DEMOCRATIE si LIBERTATE?
3. Se mai vorbeste în articol de „adâncirea democratizarii în varii forme… dezvoltarea societatii civile, implicarea cetatenilor în dezbaterea legilor si politicii publice, democratizarea institutiilor publice, orientarea institutiilor spre cetatean, contribuabili, consumatori, pacienti, studenti, etc.” Vorbe, vorbe si iar vorbe… Majoritatea cetatenilor, plebea cum s-ar spune, nu sunt luati în seama, legile fiind facute de cei mari, pentru „prosti”, pentru ca ele nu sunt respectate, justitia este INJUSTITIE, avocatii si magistratii se îmbogatesc din buzunarele pensionarilor si ale celor ramasi pe drumuri, care sunt evacuati de fostii proprietari, ale caror case sau apartamente au fost vândute de fostele ICRAL, iar instantele de judecata, conf. Legii de redobândire a bunurilor furate de comunisti, nu OBLIGA fostele ICRAL-uri sau primariile sa dea în schimb locuinte, sau despagubiri celor care au platit sume importante acestor mafioti, pentru a obtine apartamentele puse în vânzare de Statul român, devenit „democrat” dupa 1989. Este normal ca un avocat sa pretinda unei familii suma de 4.000 Euro în avans pentru o actiune de evacuare în apel, la Curtea de Apel din Brasov, stiind prea bine ca rezultatul va fi negativ? Cazul în speta îl cunosc si pot confirma ca unul dintre cei 3 locatari, toti pensionari, la aflarea rezultatului negativ, la care s-a adaugat si insolenta judecatorului, pur si simplu a facut un AVC (accident vascular cerebral). Aceasta se numeste oare /democratie/, dezvoltarea societatii civile, orientarea institutiilor spre cetatean, etc., etc.? Unde sunt drepturile de îngrijiri medicale pentru batrâni, copii orfani, handicapati, medicamentele gratuite si adaposturile pentru copiii parasiti de parinti deveniti itineranti? Acestea sunt drepturile civice în România – zisa democrata? adica nimic? Cum poate trai în România un pensionar cu o pensie de 4-5 milioane vechi? Foarte simplu! i-am vazut cersind pe strazi în fata marilor magazine care-ti iau ochii si te întristeaza, magazine care servesc cui? îmbogatitilor ca de dupa razboi, afaceristilor si mafiotilor, omul de rând neputând avea acces.
S-a scris despre taranul iletrat dinainte de 1945… majoritatea taranilor erau autodidacti si cu o inteligenta nativa, stiau sa lucreze pamântul, erau civilizati, ospitalieri au dat nastere marilor oameni învatati ai României. Aveau pamântul stramosesc pe care-l iubeau si îi „vorbeau”, ca si animalelor de tractiune la munca câmpului, nu mureau de foame ca în „democratia” de azi, erau bogati, li s-au dat pamânturi în timpul monarhiei, li s-au furat de catre comunisti, iar acum pe pamânturile lor si-au construit vile îmbogatitii peste noapte dupa 1989. Se cunosc bine hotii, se cunosc bine functiile si numele lor, dar Justitia îi apara si nu îi executa, asa cum au executat comunistii oamenii cinstiti care si-au construit case, fabrici si uzine, au dat de lucru miilor de muncitori, iar peste noapte totul li s-a furat, ca sa nu mai amintesc de colectivizarea pamânturilor care au distrus tara întreaga pe care au înfometat-o. „Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta” – asta este România democrata de azi, care spera ca UE o va ajuta… dupa mine, sperante desarte, pentru ca nimeni nu-ti da nimic, daca la rândul tau nu dai si tu ceva – este legea naturii, – DA-MI CA SA-TI DAU!
4. „Traim în cea mai moderna dintre societatile românesti”, spune autoarea. Nu, ca-mi vine sa râd, dar mai degraba sa plâng. Câte societati românesti sunt, eu cred ca este una singura si asta cea mai nefericita pentru majoritatea populatiei; cred ca autoarea ar fi trebuit sa se refere la România antebelica, întrucât pe atunci România era cunoscuta si recunoscuta ca tara cea mai frumoasa si bogata din Europa, era numita grânarul Europei. Acum, România importa grâu si alte minuni, care odata existau din belsug în tara, iar Bucurestiului i se spunea „Le petit Paris”… a fost odata ca niciodata… ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. În ce consta /modernismul/ ? Banuiesc ca autoarea se refera la categoria de hoteluri, banci, a celor cu functii de raspundere, ultra bine platiti, ca în occident, avantaje gratuite, limuzine, loptopuri, birouri ultra moderne si nemaipomenit de scumpe, VIP-urile si afaceristii societatii românesti actuale, mafiotii, deveniti peste noapte democrati „pe hârtie”, ei se scalda în valuta forte, masini ultraluxoase, vile, apartamente, hoteluri, terenurile si casele fostilor proprietari, nerestituite nici dupa 16 ani, ei sunt nu „talpa tarii”, cum se spunea odata taranului care-si trudea pamântul cu caii si boii lui, în mod cinstit, ei sunt cei care au luat locul celor dinainte, lafaindu-se în bunurile poporului, devenind latifundiari cu banii contribuabililor, sfidând muritorul de rând din vilele cu piscine, cu body-guard si labradori la porti, si casele care au crescut precum ciupercile în toate minunatele colturi ale României, sfidând si distrugând patrimoniul natural, padurile, bogatiile naturale subterane si nu în cele din urma patrimoniul istoric al unei Românii ce a decazut dupa 1945. Tudor Vladimirescu a avut dreptate când a spus ca „Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor”! „Unde esti tu Tepes Doamne?”
5. Autoarea mai pomeneste ca „traim în cea mai educata dintre Românii”. Care educatie, ca în scoli din 1948 nu mai exista predarea cursurilor de Educatie civica si morala, iar societatea se ocupa de alte probleme materiale si nu de educatia prezentei si viitoarelor generatii si rezultatele le vedem zilnic pe viu? În actuala Românie primeaza BANUL si nu educatia, pentru ca si profesorii au lehamite de salariile mizere si dau si ei tot atâta cât primesc. Daca n-ar fi fost unii parinti sau bunici care sa se ocupe de educatia progeniturilor care în prezent depasesc vârsta de 50 ani, nu ar mai fi existat unele personalitati si somitati ai României care din pacate au parasit tara, dar ei au facut faima adevaratei Românii, ca sa nu mai vorbim de cei care au parasit tara dupa 1945 si se afla înhumati în pamânt strain, dar unde au fost apreciati la justa valoare. Acum de ce parasesc România mii de tineri foarte bine dotati, pentru ca le este bine în tara de bastina? NU, categoric nu! Au învatat pentru ca au fost si sunt capabili si pleaca acolo unde li se recunoaste pregatirea, întrucât – UBI BENE, IBI PATRIA. Din prognosticurile statisticienilor avertizati, prin anii 2025, România va ramâne cu o populatie de vreo 15 milioane.
6. „România cea mai informata populatie”… normal, si asta datorita perfectiunii electronice, dar câti dintre copiii si tinerii români au posibilitatea sa posede un ordinator? … un numar infim. Nu poseda aparatura electronica si bransamentele necesare multe institutii importante din tara, cum ar fi tribunale, ministere, primarii, prefecuturi, banci, iar functionarii în mare parte nici nu stiu sa manipuleze un ordinator. Nu se spune în articol nimic despre „Diplomele universitare” obtinute pe bani grei, adica valuta sau alte cadouri costisitoare. Nu se pomeneste de asemenea, nimic de „mafia” din toate sectoarele economice, pentru ca si cei din Occident care ar dori sa coopereze cu România, se retrag în momentul în care le este pusa chestiunea de „încredere” – BANUL.
7. Despre cultura actuala din România, ce sa mai vorbim? Da este accesibila, dar despre ce fel de cultura este vorba? Pentru ca literatura clasica universala, dar si româneasca, precum si în teatru sunt inexistenta sau aproape. Programele TV, no comment, nu merita oboseala, de altfel scriu toate ziarele românesti despre catastrofa programarilor.
– Singurul lucru cu care sunt de acord din cele scrise de autoare, este „Buna pozitie geo-politica a României”. Ma întreb însa, oare nu este cu risc aceasta pozitie? Revenind la istoria acestei minunate tari datorita pozitiei geografice, întotdeauna s-a aflat la mijloc, înconjurata de cei care aveau interese strategice. Oare istoria sa se repete? S-ar parea ca da! Pentru ca, vorba proverbului – „Interesul poarta fesul”.
– Optimismul si „hazul de necaz” – sunt o caracteristica specifica românului. De când ma stiu si eu am fost si sunt înca suficient de optimista, dar începând cu 1989, am început sa fiu sceptica, iar sperantele pentru viitorul tarii mele de origine, sunt din ce în ce mai scazute, atâta vreme cât urmarind zilnic presa româneasca si cea occidentala, precum si mediile de informare televizate sau electronice, optimismul meu scade în fiecare zi.
Venera E.DUMITRESCU-STAIA
Felicitari, stimata doamna!
Sunteti departe de tara de atatia ani si cunoasteti foarte bine ce se petrece aici. Asta dovedeste cat de mult iubiti locurile natale, cat de mult doriti sa fie mai bine pentru poporul roman.
Am citit si eu articolul Mihaelei Miroiu. Iata, mi-am zis, cum se pot rastalmaci toate! Autoarea ar avea dreptate daca s-ar referi numai la o anumita parte a populatiei din Romania de azi: la multimilionarii in valuta (fostii securisti care si-au insusit rapid conturile de miliarde ale statului), la politicienii fara scrupule, la tot felul de hoti.
Sunt, e drept, si oameni cinstiti care traiesc bine prin munca cinstita, dar mult prea putini. Iar acestia sunt nevoiti sa suporte o birocratie fara limite, sa faca tot felul de compromisuri ca sa reziste pe o piata instabila si haotica.
Sa ne mai miram ca atatia oameni dezgustati si fara sperante isi aduc aminte de Ceausescu? In sondajul de opinie privitor la marii romani, Ceausescu a ocupat un loc de frunte. Tiranul Ceausescu a ajuns sa fie vazut ca “un rau mai mic” fata de ceea ce se intampla azi! Cat de trist!
In tot articolul se compara „Romania” de azi cu „Romanii” din trecut, de parca ar trebui sa multumim ultimelor guvernari pentru progresul tehnic al intregii lumi sau pentru modificarea opticii, la nivel mondial, privind drepturile omului de la 1923 incoace.
Mai exista o nepotrivire, dupa mine, esentiala: in timp ce titlul se refera la „Romaniile posibile”, tot articolul compara prezentul cu trecutul, ca si cum singurele Romanii posibile ar fi cele din trecut. De ce sa nu gandim Romaniile posibile ca alte variante, care ar fi putut fi, dar nu sunt, ale prezentului? O Romanie cu Corneliu Coposu, de exemplu. Sau o Romanie care sa fi pornit de la un alt vot la 20 mai 1990. Este Romania de azi mai buna decat ar fi fost aceste Romanii? Nu stim, dar nici articolul doamnei Miroiu nu vorbeste despre asta, desi macar titlul ar fi obligat la o astfel de comparatie.