Primul contact cu rosturile culturii, le-am avut in urma cu circa 35 de ani. Eram elev in una din Scolile numite Populare de Arta, sectia pictura, apoi am urmat si sectia de grafica. Primul profesor, Ion Burdujoc, a fost eliminat miseleste de catre securitatea si colaborationistii timpului. Burdujoc visa o arta libera, in plus trebuia eliminat din Uniunea de Arta din Bacau, pe care o initiase. Era perioada cind noul val de securisti culturali preluau in forta toate posturile. Din acel moment cenzura s-a facut simtita la orice pas, in orice manifestare. Practic nu era si inca nu este nici o manifestare culturala, de la cenaclu literar si pina la expozitiile de pictura, fara ca un cenzor sub acoperire sa nu fie prezent. Acelasi lucru se intimpla inca, prin mentinerea in posturi cheie a acelorasi personaje malefice. Aparent cu fata mai umana, cenzorii, colaboratori evidenti ai noilor forte (!?), nu cedeaza nici un milimetru.
Se pare ca indicatiile ascunse sunt clare!
“CULTURA TREBUIE SA RAMINA IN MIINILE PUTERII, FIIND UNA DIN CELE MAI EFICIENTE ARME DE SUBJUGARE DE CATRE POLITICA!”
Numai astfel se explica gesturile de imposibila interventie al autoritatilor de orice natura. De cite ori le-am atras atentia despre discriminarile din cultura, au ridicat din umeri, indicind faptul ca cei ce hotarasc sunt de fapt fostii securisti culturali, aflati linistiti inca in functii.
Analizind la rece, se evidentiaza cea mai neagra ipoteza: Cultura este folosita in Romania ca arma de manipulare a populatiei!
Cum se argumenteaza?
1. In toate posturile culturale sunt numiti personaje ce au avut contact cu fosta securitate, sau noul SRI.
2. Nu sunt admisi sa evolueze oficial in arta decit membrii Uniunilor cu regim exclusivist si relatiile, sau copii acestor colaborationisti.
3. In toate muzeele sunt angajati majoritari, fosti securisti, informatori, sau rude apropiate ale acestora. Astfel se explica si imposibilitatea de a expune in medii oficiale a unui roman oarecare!
4. Revistele culturale judetene sunt scoase inca sub cenzura evidenta a fostilor colaboratori ceausisti, multi ocupind posturi cheie atit in primarii cit si prefecturi si consilii judetene.
5. Imposibilitatea romanului de rind sa se manifeste cultural, intr-o tara in care se face propaganda pentru visul european.
6. Toate beneficiile si sponsorizarile oficiale au ca destinatie personaje cunoscute ca fiind colaborationiste cu sistemele de cenzura.
7. Inaintarea in functii, cit si acordarea de premii si recunoastere artistica a copiilor fostilor cenzori, securisti culturali…
8. Trimiterea in subcultura a tuturor romanilor ce nu fac jocul puterii si cenzurii acesteia.
9. Acordarea de facilitati materiale, de regula fostilor colaboratori ceausisti.
10. Impunerea pe piata de arta numai a artistilor subordonati autoritatilor… (Atentie la numele celebre ale zilei! Multi au facut armata la securitate, jandarmerie, au scoli evident supravegheate, cum ar fi fizica atomica…)
11. Sa nu uitam ca in Romania inca mai activeaza specialistii in manipularea maselor, scoliti de Ceausescu. Curios, dar aproape toti activeaza pe tarim cultural, unii fiind chiar recunoscuti ca mari scriitori!
Asadar se remarca un adevarat complot, impus de Statul Roman, impotriva creatiei libere. Artistul roman plecat in lume, nesupravegheat, reuseste sa evolueze in conditiile libertatii. Artistul ramas acasa nu poate decit sa moara luptind cu sistemul aberant cultural fost-actual, sau sa intre in marea hora a manipularii prin cultura a natiei.
Cum va putea fi invins acest sistem? Cind vom fi liberi sa ne manifestam oficial in propria noastra tara?
Oare nu este evocatoare respingerea Uniunii Europene a unui membru al Uniunii Scriitorilor, ca reprezentant al Romaniei? Ce vrem mai mult pentru a intelege gravitatea situatiei?