Doamne,
Cât eram de supărat pe mama uneori!
Nu-mi dădea răgaz să mă bucur de faimă.
„Faima e schimbătoare, băiete.
Nu te încrede în ea că te taie.
Chiar dacă apare, du-o ca pe-o povară
Şi scapă de ea cât mai iute!”
Eram vesel, frumos,
Scriam poezii şi scurte poveşti.
Recitam la serbări,
Purtam drapelul la defilare.
Fetele se înghesuiau ca nişte iede;
Îşi dădeau coate şi râdeau zgomotos
Când le treceam pe-aproape;
Cocoşel cu chica zburlită şi cu ochi verzi.
Când s-a-ntâmplat de l-au luat pe tata,
Învăţătoarea m-a mutat în ultima bancă
Şi nu m-a mai lăsat să recit la serbări.
Poezii am mai scris; şi scurte poveşti.
Erau mai triste acum.
Parcă le-aş fi scris doar toamna.
Caietul nu l-am mai dus la şcoală.
Scriam pentru mine doar
Şi pentru mama.
Dan David, Los Angeles, Oct- 08-2006.