– HANNIBAL AD/ANTE PORTAS! – Hannibal (este) la porti! Armatele cartagineze conduse de generalul Hannibal – dupa ce au traversat Hispania, Pirineii, Gallia si Alpii – au înfrânt în anul 216 î.e.n. la Cannae, aproape de Roma, ostile romane, care fiind cuprinse de spaima, au lansat strigatul de alarma – „Hannibal e la portile Romei!”… În zilele noastre, expresia e folosita în momentele de mare cumpana si iminent pericol care ameninta o natiune, o colectivitate si când fortele trebuie sa se uneasca pentru înlaturarea lui. Terorismul, coruptia, inflatia, drogurile, poluarea planetei, foametea, epidemiile si conflictele armate sunt numai câteva dintre aceste pericole în secolul XXI.
– HIC RHODUS, HIC SALTA – Aici e Rhodosul, aici sa sari. Cuvintele acestei sintagme au fost adresate unui laudaros, care sustinea ca, fiind în insula Rhodos facuse o saritura de patruzeci de pasi, nemaivazuta si nemaiîntâlnita pâna atunci, se aplica celor care povestesc întâmplari surprinzatoare, care nu pot fi dovedite, din lipsa de martori. În tagma vânatorilor si a pescarilor, sunt destui carora le place sa scorneasca minciuni gogonate, fabulând pe marginea performantelor proprii, pâna la limita neverosimilului.
– HOMO HOMINI LUPUS – Omul este lup pentru om. Acest dicton a capatat consistenta de concept în filozofia englezilor Francis BACON (1561-1626) si Thomas HOBBES (1588-1679), care considerau ca omul actioneaza mânat exclusiv de egoismul utilitar si instinctul de conservare. Societatea politica, statul, autoritatea legilor constituindu-se tocmai pentru a se evita „razboiul tuturor contra tuturor” = bellum omnium contra omnes.
În zilele noastre si în spatiul românesc, dictonul îsi are corespondentul în gândul celor ce vor „sa moara si capra vecinului”.
– HOMO SUM, HUMANI NIHIL A ME ALIENUM PUTO – Om sunt si nimic din ce-i omenesc nu îmi este strain. Maxima se doreste a fi înteleasa ca o expresie a sentimentului de solidaritate umana, care, dupa cum spunea Jean-Jacques ROUSSEAU, poate fi considerata ca prima noastra îndatorire. Mesajul versului a fost deseori reluat în literatura, fiind dat ca exemplu ce se opune intolerantei, dispretului sau dezinteresului fata de semenii nostri si suferintele lor.
– HONORIS CAUSA – Pentru cinstire/ în mod onorific. Atribuirea distinctiei s-a banalizat în zilele noastre, când, cu o mare usurinta, diploma de /doctor honoris causa/ a ajuns sa fie „pusa în rama” si de persoane ce nu o merita, interesele fiind mai degraba cele ce dicteaza acordarea ei. Este suficient sa o pomenim pe „savanta polimerilor” sau pe cel ce „se pricepea la toate”, ajunsi sa fie distinsi în numeroase rânduri cu titlul de D.H.C, desi ei de-abia stiau sa se iscaleasca… În schimb, în antichitate acest important titlu se conferea pentru merite deosebite în domeniul stiintei, literelor sau artelor. Banalizarea în timpurile prezente este revoltatoare.
– INDIGNOR QUANDOQUE BONUS DORMITAT HOMERUS – Sunt necajit când si bunul Homer mai atipeste uneori. Mesajul poetului Quintus Horatius Flaccus trebuie abordat totusi nuantat si sa-l acceptam în situatiile în care, spre exemplu, persoane publice comit în discursul lor greseli din neatentie, dar sa nu acceptam superficialitati de condei provocate din lipsa de cultura sau o informare deficitara si sa nu aplaudam nonshalanti cum agramatii se bâlbâie în /show-uri/ televizate.
În celebra epistola /Ars poetica/, poetul Horatius îsi exprima propria atitudine estetica vorbind despre Homer, pe care de altfel îl admira, el acceptând ideea ca nu poti fi perfect pe toata întinderea unei opere literare si ca este firesc ca aceasta sa aiba si parti mai slabe. Ceea ce dorea sa spuna Horatius este ca nici marilor artisti si creatori nu li se poate pretinde sa fie mereu într-o stare de gratie si egali în tot ceea ce creaza, si ca ar fi o greseala sa le pretindem perfectiune, dar sa nu se depaseasca limitele bunei-cuviinte.
– IN EXTENSO – Pe larg, în întregime. Este o expresie uzuala, care se foloseste când referirile sau reproducerea unui text, document sau discurs, se realizeaza /in extenso/ adica …/în întregime/, /cu lux de amanunte/. Deontologia reproducerii unui text îl obliga pe cel care îl foloseste sa faca referire la sursa si autorul ei. În ultimele decenii, în reglementarile privind drepturile de autor, exista prevederi stricte si sanctiuni severe privind plagiatul, reproducerea frauduloasa a textelor, a fotografiilor etc. O foarte uzitata si reprobabila practica o reprezinta redarea trunchiata si scoasa din context a anumitor cuvinte rostite de persoane publice, în scopul denigrarii imaginii acestora. Din pacate, deseori lipsa de spatiu nu permite reproducerea /in extenso/ ceea ce poate conduce la interpretari viciate, care pot cadea sub incidenta legilor.
(Va urma)