Un milion de conationali au stat la o coada de peste 5 Km, pentru a “atinge” o clipa, moastele Sfintei Paraschiva.
Cum o asemenea ocazie nu putea fi pierduta de catre politicienii nostrii, s-au inghesuit in fata, securisti, informatori, politruci…, actuali si fosti actuali, sarutind cu totii aceleasi moaste. Sfinta Paraschiva a reusit, chiar daca este de mult plecata dinte cei vii, sa uneasca la un loc mii de politicieni, dusmani de profesie! Acestia au sarutat aceleasi moaste, ca si cum ar fi acceptat pacea si binele etern. Macar daca sarutul lor ar fi insemnat o reala intelegere a natiei noastre, ar mai fi fost cum ar fi fost. Ramine de vazut, daca incepind de azi, Basescu, Tariceanu, Vadim, Musca… vor fi mai omenosi cu proprii conationali, vor mari pensiile batrinilor, vor remedia problemele grave din cultura, vor renaste stiinta romaneasca, aruncata la cos dupa revolutie, vor crea spitale moderne, vor da bolnavilor medicamente…
Oricit de benefica ar fi apropierea de religios, demnitarii se vor incapatina sa mentina cit mai mult posibil un regim in care fostii colaboratori, de toate neamurile, sa se redreseze pe noua linie europeana. In locul lor, nu as indrazni sa ma aproprii de un Dumnezeu iertator, stiind cite magarii politice sunt necesare pentru a distruge atitea vieti si sperante.
Ceea ce este mai trist, este faptul ca politicienii sunt total inconstienti de faptul ca de hotaririle lor depind vietile atitor oameni, vieti si suferinte, sinucideri si tristeti eterne. Cu cit acestia sunt mai insensibili, cu atit mai multe tragedii au loc in Romania.
Cu toate acestea sunt prezenti, peste rind, la spectacolul religios. Cui cer iertare? Ce vor de fapt? Oare dupa fiecare tragedie romaneasca fac matanii?
Spectacolul este cu atit mai tragic, cu cit ii vezi pe prelati, completind tristele scene de prefacatorie politica. Probabil ca politicienii nostrii confuzi, se si vad ridicati la rangul de sfinti. Oare nu atitia pacatosi, trecuti la ortodoxism, au sfirsit pictati pe peretii monumentelor religioase? Politicienii de ce nu ar fi si ei zugraviti? De ce nu am ajunge sa ne inchinam lui Basescu, sau Monei Musca?
Realitatea este ca fostii colaboratori ai securitatii, nu vor renunta niciodata! Sunt astfel educati si crescuti, incit oricite cadavre vor calca, vor fi mereu in virful piramidei sociale. Peste ei, doar Dumnezeu mai poate fi, si din pacate, doar strecurat printre suferintele grave ale natiei.
Nu sunt un perfectionist in materie de corectitudine gramaticala,de aceea fac precizarea: mesajul articolului este pertinent,insa,iata,din nou plin de incorecti-tudini de limba romana.Unele care se repeta si in alte articole,desi am atras atentia.Din nou
apare expresia „politicienii nostrii”(in prezentul articol de 2 ori)cu un „i”in plus la „nostri”,din nou scrierea incorecta cu”i”(in 12 cazuri:”sarutind”,in loc de „sarutand”,etc.,etc.),cateva virgule(una chiar in prima propozitie),iar numele propriu vehiculat nu este „Paraschiva”,ci „Parascheva”
Errare humanum est,persevERARE DIABOLICUM”.
Domnule Mircea Hortensiu Tomus,
Am aprins si eu 2 lumanari pe 14 Octombrie, pentru ca amandoua bunicile mele au purtat numele de Paraschiva.
Nu m-am gandit niciodata ca cineva poate sa faca atata caz din modul de scriere a numelui Paraschiva sau Parascheva.
Forma Parascheva este una cu influenţe greceşti, la noi formele tradiţionale fiind Paraschiva (diminutive: Chiva, Chivuţa) şi Paraschiv (diminutive: Chivu, Chivuţ), astăzi destul de rare ca nume de botez. (http://www.editie.ro/mod.php?mod=stiri&idstire=33946)
De origine controversata, cel mai probabil greaca, dar nascuta in Epivata Traciei (astazi Selim-Pasa, pe coasta de nord a Marii Marmara), iar de la 1641 pana astazi odihnind cu sfintele ei moaste in inima Moldovei, Sf. Cuv. Parascheva (Sveta Petka, pentru slavi, Sf. Paraschiva sau Sf. Vineri, pentru romani) este, mai mult decat oricare alt sfant sau alta sfanta, ocrotitoarea si unificatoarea duhovniceasca a intregului Rasarit ortodox, cinstita deopotriva de greci, slavi si romani. (http://cuvinte-duhovnicesti.crestinortodox.ro/Pe_urmele_Cuvioasei_Parascheva-24-304.html)
Numele de Paraschiva in limba greaca inseamna ”pregatire,” iar in greceste numele zilei de Vineri este ”Paraschevi” – de aici a intrat in popor numele de Sfanta Vineri, care este identica cu numele Cuvioasei Paraschiva. (http://www.evz.ro/article.php?artid=276154)
Intrucat articolul nu are ca scop tratarea etimologiei numelui sfintei ocrotitoare a Moldovei, ci are conotatii politice menite sa fie cu adevarat dezbatute, va propun sa recunoasteti ca nu-si avea rostul „clarificarea” adusa. Poate intr-o contributie a dv in cadrul rubricii „Cai spre noi insine” sau a rubricii „Perspective spirituale”…
Dar revenind la ecoul dumneavoastra: apreciez grija pe care o aveti pentru corectitudinea gramaticala a textelor care ne sunt furnizate spre lecturare. Dar ce ne facem cu lipsa spatiilor din textele dv? Cate dintre articolele pe care le cititi in RLIV folosesc „a” in loc de „i”? Credeti ca secretarii RLIV au timp sa faca toate modificarile respective? Ce sa vorbesc despre i in loc de a cand observ ca spatierile din textul dv. lipsesc… Trebuie ca i-ati „suparat” de nu v-au spus ici si colo niste spatii… 🙂
Marcu Tulius
Domnului Mircea Hortensiu Tomus
Se scrie: Sf. CUV. PARASCHEVA DE LA IASI
Din nefericire limba evolueaza si PARASCHEVA se transforma cel mai ades, pentru numele celor din jurul meu in PARASCHIVA. Limbajul, cel viu, produce si in acest caz modificarea numelui. Regionalismele isi cer si ele drepturile. Daca tineti neaparat la original putem scrie PARASCHEVA. Din pacate numele sfintilor pastreaza o ortografie, de multe ori straina limbajului nostru, avind influente grecesti, slave… E bine sa nu facem greseala in care insista Pruteanu, inchistarea limbii in limite standardizate. Limba este in continua schimbare, mai ales in prezent, cind romanii, circulind pe mapamond vin acasa cu noi si noi cuvinte. A impune strictete in domeniul limbajului este un nonsens.
Despre restul greselilor, puteti crede orice doriti. Din pacate cei ce stiu la perfectie gramatica, nu au o personalitate puternica. De obicei ajung critici, profesori de literatura, latinisti, contabili… Am experienta unei rude cu doua facultati de filologie. Cunoaste la perfectie gramatica limbii romane. Poate ca tocmai din acest motiv, nu a avut curajul sa scrie proza sau poezie, desi a condus numeroase cenacluri literare. In schimb este un critic literar important si cel mai ocolit profesor de limba romana. In rest … refuza tot ce poate fi viata reala, in afara gramaticii la care a atins perfectiunea.
Asa ca, cei ca mine, am ramas sa tragem de greutatile curente, generate de fenomenul politic.
M-as fi bucurat mai mult sa discutam despre modul in care societatea noastra ar putea trece peste criza aparuta intre politic si civil.
Puteti considera ca sunt un fel de Ion Creanga! Fara Eminescu ar fi fost un necunoscator in gramatica… Faptul ca exista ca scriitor, argumenteaza dreptul la exprimare si a celor mai putin dotati gramatical. Cu alte cuvinte: CONTINUTUL ESTE MAI IMPORTANT CA FORMA. Si sa nu uitam ca forma este in continua transformare. Peste citeva sute de ani, nu va mai interesa pe nimeni gramatica unei scrieri actuale. De mult vom fi trecut in dictionarul de arhaisme.
Gh. Parascan
Fenomenul religios, renascut in ultima vreme in lume si in Romania in special, reflecta interese puternice, foarte materiale, ale cercurilor conducatoare bisericesti, ale politicienilor, etc pana la bisnitarii de ocazie care vand „minuni” pe 2 lei.
Cineva are interes ca „turma pastorita sa fie si mai mare la anul, asa incat venitul sa creasca pe masura.
Nu am auzit prelati, mai inalti sau mai scunzi, care sa doneze pentru saraci, nu am auzit de nici-un camin pentru batrani facut din banii enoriasilor, bani care in mod suspect dispar in neant…
Religia, atunci cand s-a practicat la inaltimea ochilor omului, l-au ajutat in momente grele, l-au intarit, l-au sustinut.
Azi insa – prea inaltii – sunt asa de sus, asa de rupti de masa imorfa si cenusie de la picioarele lor, incat eu ii consider – prea inutilii !!
(cele scrise se refera la toate religiile si la toti „unsii”)
„Spre Tine pururea nadajduind,de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni, dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la Tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti ca sa scapam de primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia” (Din Acatistul Cuvioasei, Condacul 3).
D-le Mircea Hortensiu Tomus, nu este aici locul pentru polemici, dar ce sa fac?
Este atat de trist ca in loc de mentiunea unor ajutoare materiale pe care biserica prin (prea)numerosii ei salariati sa le fi acordat celor la nevoie – care sunt nevoiti sa cerseasca mila cu ajutorul ziarelor si televiziunii – Dv insirati o rugaciune…
Poate reusiti sa il convingeti si pe copilul tintuit de boala la pat ca asta este ajutorul de care are nevoie…
Asa se intampla cand cineva vorbeste (scrie) in necunostinta de cauza. Va informez (asa, pentru cultura d-stra generala) ca toata viata( de om adult) mi-am inchinat-o copiilor.
Deseori mi-am cheltuit concret veniturile si timpul pentru a aduce un dram de bucurie co-
piilor din familiile dezorganizare, pentru copiii nimanui, dar nu am facut si nu fac din aceasta nici caz, nici virtute.
Da, mai mult ca orice!